Decizia civilă nr. 146/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 146/2011
Ședința din data de 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul M. I. și pârâta C. A. A J. C. - Î. PRIN R. O. J. DE C. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1184 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
În data de 12 ianuarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentului reclamant M. I.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1184 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată si precizată de reclamantul I. M. împotriva pârâtei C. A. A J. C., înființată prin reorganizarea O. J. de C. A. C. si în consecință, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de 75% la salariul de bază, începând cu data de (...) și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu rata inflației.
De asemenea, a fost obligată pârâta la înscrierea în carnetul de muncă a sporului de 75% la salariul de bază.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din copia carnetului de muncă anexat si a copiei vizând fisa postului rezultă că reclamantul a avut în perioada (...)-(...) funcția de inspector principal clasa 1 în cadrul serviciului deconcentrat O. J. de C. A. C., în calitate de funcționar public; în perioada (...)-(...) a avut funcția de director executiv al serviciului deconcentrat O. J. de C. A. C., în calitate de funcționar public; iar începând cu data de (...), a avut funcția de consilier superior 1 în cadrul serviciului deconcentrat O. J. de C. A. C., în prezent C. A. a J. C.
De asemenea din aceleași înscrisuri mai rezultă si faptul că începând cu data de (...) și până în prezent a avut și are atribuții și responsabilități privind gestionarea asistenței financiare comunitare acordate R. prin programul S., program finanțat de U. E. și Guvernul României pentru obținerea creditelor prin programul „." pentru a se putea asigura co-finanțarea pentru S. și pentru fondurile structurale.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din L. nr. 4. ART, „personalul de specialitate care are și îndeplinește efectiv atribuții în structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate R. prin instrumentele de preaderare P., I. și S., prin F. E. pentru Garantare în
Agricultură, F. E. Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune este constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici.Prin personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate R. se înțelege personalul încadrat pe funcții publice sau pe funcții contractuale bugetare, altul decât cel încadrat pe funcții comune din sectorul bugetar
Conform dispozițiilor art. 2 din aceeași lege „salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu pană la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre a G. E. activității personalului prevăzut la alin, (1) se face cel puțin o dată pe an, ocazie cu care procentul de majorare a salariului de bază se poate modifica în funcție de rezultatele activității proprii.
Având în vedere ca din actele depuse la dosar rezulta că reclamantul este funcționar public care gestionează fonduri comunitare, iar din întimpinarea depusă de către pârâta rezultă că nu se contestă îndreptățirea reclamantului la plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de 75% la salariul de bază, ci se arată că refuzul acordării acestor drepturi s-a făcut în condițiile în care angajatorului nu i s-au acordat fonduri pentru plata acestor drepturi salariale de către M. A., P. si D. R. astfel că acestea nu au putut fi achitate din motive exoneratoare de culpă, neacordarea sporului cuvenit reclamantului datorându- se unor motive obiective, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată.
Ținând seama de poziția procesuala a pârâtei care nu a contestat îndreptățirea reclamantului la plata sporului solicitat tribunalul a făcut aplicarea dispozitiilor art. 275 Cpr. Civ. si, în consecință, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, atât reclamantul I. M. cât pârâta C. A. A J. C. au declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În recursul reclamantului I. M. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei C. A. A J. C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.
9 și art. 312 alin. 3 C.pr.civ. , reclamantul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, aplicând dispozițiile art. 275 C.pr.civ., în locul dispozițiilor art. 274 pct. 1 C.pr.civ.
În opinia recurentului în vederea exonerării pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, pârâta trebuie să recunoască pretențiile reclamantului prin oricare din următoarele modalități: mărturisire, achiesare; prin întâmpinare, prin răspunsurile date în cadrul administrării probei cu interogatoriul, însă manifestarea de voință în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantului trebuie să fie neîndoielnică, efectivă și explicită.
Pentru a se bucura de efectele art. 275 C.pr.civ., pârâta trebuie ca în fața instanței și până la termenul prescris de lege să recunoască pretențiile reclamantului.
Recurentul susține că recunoașterea în cauza de față nu a fost efectivă și integrală, ci dedusă de instanță din împrejurarea că pârâta a reiterat starea de fapt, iar în final a arătat: "pentru aceste motive solicităm exonerarea de culpă a
O. J. de C. A. C. cu privire la plata drepturilor salariale solicitate de reclamant și de la plata cheltuielilor de judecată solicitate de acesta." T. se învederează că pârâta a contestat îndreptățirea reclamantului la plata sporului solicitat, atât prin poziția procesuală din primă instanță cât și prin formularea recursului împotriva sentinței instanței de fond
În opinia reclamantului, recunoașterea trebuie să fie și explicită astfel încât aplicarea art. 275 C.proc.civ. poate fi primită doar în situația în care, în cuprinsul întâmpinării, pârâta ar fi arătat expres că nu se opune admiterii actiunii reclamantului.
În recursul pârâtei C. A. A J. C. se solicită modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului M. I., invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în sensul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii.
Pârâta nu este de acord cu susținerile reclamantului în sensul că începând cu data de (...), angajatorul i-a refuzat în mod abuziv, acordarea sporului de 75% la salariul de bază. S-a arătat că plata acestui spor a fost refuzată deoarece angajatorului nu i s-au acordat fonduri pentru plata acestor drepturi salariale de către M. A., P. și D. R.
Astfel, în temeiul art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 22/2002, aprobată prin L. nr.
2., precum și a art. 4 alin. 1 din același act normativ, așa cum a fost modificat prin L. nr. 1., precum și al împrejurării că în bugetul M.ui A., P. și D. R. și în cel al O. J. de C. A. C. nu au fost prevăzute sume care să fie acordate cu titlu de sporuri salariale în temeiul disp. art. 1 din L. nr. 4., acestea nu au putut fi achitate din motive exoneratoare de culpă din partea O. J. de C. A. C. Mai mult, în perioada 2005-(...) a fost dispusă suspendarea sporului în cauză.
Din perspectiva imposibilității obiective de plată a O. J. de C. A. C., pârâta nu este de acord cu susținerile reclamantului în sensul că dreptul său a fost restrâns în mod abuziv, contrar art. 53 din Constituție și art. 38 și 39 alin.
1 lit. d din L. nr. 53/1953-Codul muncii, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile care le sunt recunoscute prin lege.
T., nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de plată care să contravină disp. art. 2 alin. 2 și art. 5 din L. nr. 53/1953-Codul muncii, care interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, așa cum este definită de art. 1 alin. 1 din O.u.G. nr. 137/2000, întrucât nu numai reclamantul ci toți ceilalți angajați ai O. J. de C. A. C. angrenați în activități prevăzute de art. 1 din L. nr. 4., nu au primit aceste sporuri.
Pentru aceste motive, pârâta solicită admiterea, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantului I. M. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, argumentat de faptul că motivele invocate de aceasta nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., fiind motive de netemeinicie și nu de nelegalitate. De asemenea, pârâta aîncălcat atât dispozițiile art. 2 pct. 12 și art. 14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punctul de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, cât și dispozițiile art. 2 alin. 2 și art. 5 din L. nr. 53/1995 Codul muncii care interzic discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, așa cum este definită de art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304^1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul pârâtei C. A. A J. C. este fondat, în timp ce recursul reclamantului M. I. se impune a fi respins.
Pentru a decide în acest sens, Curtea a reținut că prin acțiunea promovată reclamantul M. I. a solicitat obligarea pârâtei C. A. A J. C. la plata sporului de 75% la salariul de bază, începând cu data de (...) și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu rata inflației, apreciind că este îndreptățit să încaseze acest drept salarial în virtutea dispozițiilor art. 1 și 2 din L. nr. 4..
Potrivit art. 2 alin. 1 din L. nr. 4., în forma inițială, salariile de baza corespunzatoare funcțiilor in care este incadrat personalul prevazut la art. 1 din acest act normativ pot fi majorate cu minimum 50% fata de cele prevazute de lege, dar nu mai mult de 1., iar mai departe la articolul 3 se arată că drepturile salariale prevazute de prezenta lege vor fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate.
Articolul 2 din L. nr. 4. a suferit modificări legislative prin OUG nr. 3. care a fost publicată în MO nr. 249/(...) și a intrat în vigoare la data de (...). Prin acest act normativ, legiuitorul a stabilit că salariile de baza corespunzatoare functiilor in care este incadrat personalul prevazut la art. 1 pot fi majorate cu până la 75% in funcție de indeplinirea criteriilor stabilite prin hotarare a G.
Beneficiarii acestui spor sunt individualizați în mod generic prin art. 1 din L. nr. 4. care la rândul său a suferit multiple modificări, iar în prezent acest articol are următoul conținut: „personalul de specialitate care are și îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate R. prin instrumentele de preaderare P., I. și S., prin instrumente financiare provizorii F. de tranziție, F. S., prin F. E. pentru Garantare în Agricultură, F. E. Agricol pentru Dezvoltare Rurală, F. E. pentru Pescuit, prin fondurile structurale și de coeziune, M. F. al S. E. E. și C. financiară elvețiană pentru coeziunea Uniunii Europene este constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici";.
Pretențiile reclamantului M. I. vizează un interval de timp mai îndelungat în interiorul căruia L. nr. 4. a suferit modificări legislative. Astfel, se observă că sporul solicitat a fost supus unei succesiuni de legi în timp, și anume L. nr. 4. în forma inițială și OUG nr. 3., acest din urmă act normativ aducând modificări de substanță atât în ce privește condițiile de acordare a sporului cât și în privința cuantumului acestuia.
Prin HG nr. 170/2005 care a fost adoptată în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 4. s-a stabilit că salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice, legiuitorul fixând astfel un plafon fix al acestui sporce se situează între limita minimă și maximă prevăzută de art. 2 din L. nr. 4. în forma inițială.
Un aspect ce se impune a fi subliniat este faptul că atât în HG nr.
170/2005 cât și în HG nr. 595/2009, ambele adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 4., s-a prevăzut că majorarea salariului de bază se realizează în baza avizului M.ui Finanțelor P.e.
Reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada emiterii avizului impus atât de prevederile art. 3 și 4 din HG nr. 170/2004 cât și de prevederile art. 4 alin. 3 și 4 din HG nr. 595/2009.
De asemenea se impune a se evidenția și faptul că art. 2 din L. nr. 4., în forma modificată prin OUG nr. 3. stabilește că salariile de bază corespunzatoare functiilor in care este incadrat personalul prevazut la art. 1 pot fi majorate cu pana la 75% in functie de indeplinirea criteriilor stabilite prin hotarare a G., iar evaluarea activitatii personalului prevazut la alin. (1) se face cel putin o data pe an, ocazie cu care procentul de majorare a salariului de baza se poate modifica in functie de rezultatele activitatii proprii.
Din interpretarea logică-juridică a acestor texte de lege rezultă că legiuitorul nu a instituit o obligație în sarcina angajatorului de a acorda această stimulare financiară, ci acordarea sporului de 75% a fost lăsată la latitudinea ordonatorilor principali de credite, de vreme ce s-a precizat, mai întâi, că salariile pot fi majorate, nefiind stabilită o obligație în acest sens, iar în final s-a adăugat că aceste drepturi vor fi acordate în limita bugetelor aprobate.
Întrucât art. 22 alin. (1) din L. nr. 500/2002 reglementează obligația ordonatorilor de credite de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, apare întemeiată susținerea pârâtei că aceste drepturi pot fi acordate reclamantului doar în măsura în care ar fi fost prevăzute în bugetul instituției sale.
Așadar nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtei pentru neplata acestui stimulent financiar de vreme ce a analizat posibilitatea acordării acestui spor din perspectiva bugetului aprobat, respectând astfel dispozițiile art. 3 din L. nr. 4., însă s-a constatat că nu există o prevedere bugetară în legătură cu această sumă în capitolele și subcapitolele bugetare aprobate prin L. bugetului de stat.
În plus acordarea acestui spor depinde și de gradul de implicare a fiecărui angajat în derularea acestor fonduri și nu în ultimul rând de rezultatele activității proprii. Reclamantul nu a făcut dovada evaluării performanțelor profesionale individuale deși o astfel de evaluare a devenit obligatorie ca urmare a adoptării HG nr. 595/2009. De altfel la articolul 7 din acest act normativ s-a și stabilit inclusiv modul în care calificativul obținut în urma evaluării poate influența cuantumul sporului reglementat de art. 2 din L. nr. 4..
E.luările depuse în fața instanței de recurs de către reclamant nu reflectă gradul de implicare a reclamantului în gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare și nici performanțele activității proprii în acest domeniu, astfel că nu îndeplinesc exigențele impuse de art. 7 din HG nr.
595/2009.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază întemeiat recursul formulat de pârâta C. A. A J. C., astfel că în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312
C.proc.civ. îl va admite și va modifica în sentințea civilă nr. 1184 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C.
Rejudecând pe fond cauza, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 2 și 3 din L. nr. 4. și art. 4 și 7 din HG nr. 595/2009 va respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei C. A. A J. C..
În ce privește recursul promovat de reclamnatul M. I., Curtea reține că, față de soluția pronunțată asupra recursului promovat de pârâtă ce a determinat respingerea pe fond a acțiunii reclamnatului, nu se mai regăsește ipoteza reglementată de art. 274 alin. C.proc.civ care să îi confere legitimitate cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Așadar de vreme ce pârâta nu este parte căzută în pretenții aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul reclamantului I. M. formulat împotriva sentinței civile nr. 1184 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul reclamantului I. M.
Admite recursul declarat de pârâta C. A. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1184 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. C. M. S. M. I. I.
L. F.
GREFIER,
Dact.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:F.S.B..
| ← Decizia civilă nr. 326/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1591/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
