Decizia civilă nr. 326/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/2011
Ședința publică de la 28 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR S. AL H. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul K. E. împotriva sentinței civile nr. 192 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.- N., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. B. N., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 4 octombrie 2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de A. F. pentru M., iar la 30 decembrie 2010 s-a înregistrat întâmpinare formulată de D. B.-N.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. Deliberând asupra cererii prin care A. F. a solicitat respingerea recursului și suspendarea cauzei în baza art. 244 alin.1 C.proc.civ., până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de Justiție a U. E. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată pe rolul C. ca urmare a demersului T.ui Sibiu Curtea o apreciază drept nefondată ,considerent pentru care urmează să o respingă . Pentru a dispune în acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că între cele două pricini nu există o legătură suficient de caracterizată care să justifice oprirea cursului judecății. CURTEA Prin sentința civilă nr.192/CA din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul K. E. în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M. B., și în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamant, încontradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. pentru M., pentru lipsa plângerii prealabile. S-a constatat că a rămas fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva pârâtei A. F. pentru M.. Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut următoarele: Potrivit prev.art.52 alin.1 din Constituția României „persoana vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei"; iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol, „condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică";. Prin L. contenciosului administrativ nr.5. - lege organică, se prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată";. Art.7 din L. contenciosului administrativ nr.5. stipulează în mod expres și imperativ că „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia"; (subl.n.-red.U.I.). În condițiile art.7 din lege, pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate introduce și peste termenul prev. de alin.1 dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. De asemenea s-a reținut că potrivit art.2 alin.2 din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Pe de altă parte, potrivit art.109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume stabilite de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de legea specială. Coroborarea acestei dispoziții din codul de procedură civilă cu prev.art.7 din L.5. conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termen și condițiile prev. de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii așa cum constant s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție (ex.Dec.nr.3268/5 octombrie 2006, Dec.nr.146/27 martie 2007). Fiind întemeiată excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, prima instanță a considerat că nu se mai impune examinarea celorlalte apărări formulate de către pârâte. E. lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-N. a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2009 ,tribunalul reținând că pârâta D. a județului B. - N. este o autoritate publică iar pârâta AFM este un serviciu public care acționează în regim de putere publică conform legii Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. E. solicitând admiterea recursului, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.2016/(...) și restituirea sumei de 6.653 lei încasată de la reclamant cu chitanța seria TS5 nr.5896527 din (...) cu titlu de taxă de poluare autovehicul precum și a dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art.124 C.. În motivele de recurs s-a relevat că soluția instanței de fond este netemeinică ,neîndeplinirea procedurii prealabile față de pârâta A. F. pentru M. datorându-seîmprejurării că între reclamant și această pârâtă, nu există nici un raport juridic , decizia de calcul fiind întocmită de A. F. P. a municipiului B. instituție care a încasat și suma de 6.653 lei cu titlu de taxă de poluare. Prin întâmpinarea depusă la data de 4 octombrie 2010 pârâta A. F. pentru mediu solicită respingerea recursului și suspendarea cauzei în baza art. 244 alin.1 C.proc.civ., până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de Justiție a U. E. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată pe rolul C. ca urmare a demersului T.ui Sibiu. Pârâta -intimată, D. G. a F. P. B.-N. prin întâmpinarea depusă la 30 decembrie 2010, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, considerând că soluția primei instanțe este întemeiată, nefiind motive de natură să conducă la modificarea sau casarea sentinței civile recurate. Deliberând asupra cererii de recurs instanța reține că reclamantul a achiziționat în luna octombrie 2007 din Spania un autoturism marca Skoda Octavia l,9 TDI, aflat la prima înmatriculare în România, pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să plătească suma de 6.653 lei cu titlu de taxă de poluare prev.de OUG 50/2008. Curtea reține că A. F. P. a municipiului B. a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant. R. a apreciat că taxa astfel prelevată este contrară art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al U. E., deoarece încalcă principiul nediscriminării ea neputând fi considerată o taxă de mediu, atât timp cât nu impune criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule indiferent de locul și modul dobândit în care a fost dobândit. Din acest considerent s-a adresat AFP B. cu o cerere de restituire. Ulterior prelevării taxei , administrația refuzat însă restituirea acestei sume. R. nu a urmat procedura plângerii prealabile și față de D. pe care a înțeles să o cheme în judecată în nume propriu. Mai mult acțiunea nu a fost exercitată în contradictoriu cu organul fiscal care a emis decizia de calcul și care a prelevat taxa considerată de reclamant ca fiind contrară normelor comunitare. Curtea nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant. Problema care se ridică în speță este aceea de a determina dacă o restituire a taxei era posibilă în condițiile în care decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată după tiparul prevăzut de art. 205 din OG 92/2003 Intimata D. a județului B. N. a relevat că una din condițiile preliminare ale reparării pagubei pretinse de reclamant și anume restituirea sumelor încasate de organele fiscale cu titlu de taxă de poluare, este aceea a anulării actului de impunere. R. a susținut că cererea reclamantului este inadmisibilă deoarece acesta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.205-207 din OUG 92/2003 și mai mult nici nu a formulat măcar o plângere prealabilă în contradictoriu cu această autoritate Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, înlichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C - 228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. La acțiune s-a anexat referatul de calcul al taxei de poluare, dovada plății taxei, cartea de identitate a autovehiculului, procedura prealabilă efectuată de reclamant cu AFP B. care nu a fost însă chemată în judecată. Procedura prealabilă nu a fost urmată nici în privința AFM , iar singurul organ fiscal față de care această procedură a fost făcută nu a fost chemat în judecată. Acțiunea introductivă prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare a fost înregistrată direct la instanța de contencios administrativ și prin urmare este inadmisibilă Potrivit procedurii reglementate prin art.205 și următoarele C., persoana interesată poate formula o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii - termen stabilit de art.207 C., iar împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor se poate formula o acțiune în justiție în fața instanțelor de contencios administrativ, în termenele și condițiile prevăzute de L. 5., respectiv în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei emise în soluționarea contestației, conform art.11 din L. contenciosului administrativ. Decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost emisă de către D. a județului B. N. competențele acestei autorități fiind limitate la soluționarea contestației administrative prevăzute de art.205 și urm. din OG 92/2003. Întrucât nu au fost respectate exigențele privitoare la parcurgerea procedurii administrative prealabile, obligatorii față de pârâtele D. și AFM înaintea sesizării instanței de judecată,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată . R. s-a plâns în procedura administrativă pe care a declanșat-o numai față de AFP B. tocmai de viciile capitale care afectează decizia de stabilire a taxei de poluare, relevând împrejurarea că această reglementare fiscală este incompatibilă cu prevederile dreptului comunitar. Dar această autoritate , pe care în final nu a mai chemat-o în judecată , nu a încadrat plângerea în tiparul statuat de dispozițiile art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, deși nu era ținută de calificarea juridică dată de parte acestei cereri. D. nu este emitentul actului atacat, iar, în calitatea sa de organ competent să soluționeze doar contestația administrativă prevăzută de art.205 și urm. din OG 92/2003, nu a fost investită în acest sens ,dar nici nu a fost sesizată cu vreo plângere prealabilă. Aceeași stare de fapt o regăsim și în privința AFM. Reducerea, sancționarea unui act administrativ ilegal nu poate fi pronunțată atât timp cât anterior investirii instanței cu o procedură contencioasă nu s-a parcurs procedura prealabilă , obligatorie față de autoritatea administrativă chemată în judecată . Sancțiunea neexercitării recursului administrativ față de autoritatea administrativă chemată în judecată este inadmisibilitatea , deoarece această procedură este o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune așa încât apărările recurentei legat de faptul că urmarea acestei proceduri față de AFM ar fi fost lipsită de obiect și ar fi avut caracter superfluu nu pot fi primite. În consecință , întemeiat pe dispozițiile art. 312 C. proc. civ recursul promovat de recurent urmează să fie respins. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul K. E. împotriva sentinței civile nr.192 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G.-A. N. D. M. S. AL H. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex..- (...) Jud.fond. U. I.
| ← Decizia civilă nr. 1716/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 146/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
