Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar Nr. 4637/2011
Decizia din 15 Noiembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător A.-I. A. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de A. F. P. A M. C. T. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1662 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata B. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1662 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis actiunea în contencios administrativ precizata formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C. T. si in consecința, a fost obligată parata AFP C. T. sa restituie reclamantului suma de 2559 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . de asemeena, a fost obligată parata sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. S- a admis cererea de chemare în garanție formulata de parata A. F. P. a M. C. T. împotriva chematei in garantie A. F. pentru M., iar aceasta din urmă a fost obligată să restituie paratei suma de 2559 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2009 un autoturism care era înmatriculat anterior într- un alt stat membru al U. E. În vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a M. C. T. în (...). Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei, aceasta refuzând restituirea acestei taxe. Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta O. 5. în forma modificată prin O. 2. si O. 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgenta . A., în preambulul ordonanței de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scădere importanta a piețelor auto si a producției industriei furnizoare, precum si masurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internaționala; faptul ca Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „.asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curtii de J. a C. E., avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricăror consecinte juridice negative ale situatiei actuale. Schimbarea de intentie declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin imbunatatirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enunțat in preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima data in R. sau in alte state membre ale U. E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a G. nr. 5.. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse OUG 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr- un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează in R. si autoturismele second hand deja înmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja înmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre C. E., la data de 25.06J2009, in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a menționat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piata mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate in R. in aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substantiate. In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat, tribunalul a remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . T. a apreciat ca in speta se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage răspunderea paratei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusa in întârziere încă de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speta. Ca atare, a apreciat tribunalul, in temeiul prevederilor OUG 9. reclamantul este indreptatit la plata dobânzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale . Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 5. taxa de poluare achitata a fost virata de către parata in contul administrat de chemata in garanție in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ s-a admis si cererea de chemare in garanție in întregime. In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata , taxă timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri au declarat pârâtele A. F. P. A M. C. T. și A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În recursul pârâtei A. F. P. A M. C. T., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, pentru netemeinicie și înlăturarea obligației organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității pe care a invocat-o deoarece, nu se poate solicita restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare fără desființarea în prealabil a deciziei prin care este stabilită, având în vedere faptul că aceasta constituie titlu de creanță. A., decizia de calcul a taxei de poluare nr. 10679/(...) emisă de A. C. T. trebuia atacată în procedura reglementată de T. IX din O. nr. 92/2003, respectiv în termen de 30 de zile de la emiterea ei. A. timp cât aceasta nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prev. de art. 205 și urm. din O. nr. 92/2003, reclamantul nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei pe poluare nici nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat al instituției pârâte de restituire a taxei pe poluare, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă. În acest context, pârâta a precizat împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura prev. de art. 205 și urm. din O. nr. 92/2003 republicată și modifi., la organul fiscal competent potrivit art. 209 a.lin. 1 din același act normativ. Așa fiind, pârâta a considerat că prin calea aleasă de reclamant, acesta a ignorat procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procedural-fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu poate fi admis, deoarece ar însemna ca reclamantul să fie repus în termenul de 30 de zile prev. de art. 207 C. cea ce nu poate fi admis. În al doilea rând, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiat, deoarece sumele solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor prev. de dispozițiile art. 8 și 10 din O. nr. 5., art. 7 și 8 din Anexa la H. nr. 6., ale Cap. 3 și 5 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 9. precum și ale art. 117 alin. 1 din O. nr. 92/2003, rep. cu modificările și compeltările ulterioare. Referitor la O. nr. 5., pârâta a relevat că scopul acesteia este de a asigura protecția mediului, iar la emiterea acesteia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. Pe de altă parte, pârâta a precizat că prin O. nr. 2. care modifică prev. O. nr. 5. se realizează modificarea cuantumului taxei pe poluare, iar instanța de fond a reținut în mod eronat o distincție în funcție de proveniența autovehiculelor, în fapt, legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în R., nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, respectiv art. 90 din T.ul C. Referitor la dobânzile solicitate și acordate până la data restituirii efective, pârâta susține că în mod greșit instanța de fond a obligat organul fiscal să-i plătească reclamantului dobânda prev. de O. nr. 9., pentru că reclamantul a solicitat plata dobânzii prev. de art. 124 din O. nr. 92/2003 și nicidecum plata dobânzii prev. de O. nr. 9., astfel că instanța i-a acordat reclamantului ceea ce nu a cerut. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece acesta trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din C., texte care arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acesteia și organul competent de a soluționa. Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 110 din T.ul C. în materie taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română cu privire la cea comunitară. A., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din T.ul CE. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. Pe de altă parte, disp. art. 1 din O. nr. 5. stabilesc coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constitui venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vedere finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, acest act normativ a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe plătite în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Prin urmare, pârâta consideră că atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth sunt respectate. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea la plata către reclamant a acestora, deoarece în speță au prioritate prev. O. nr. 92/2003. Acest nivel al dobânzii prevăzut de art. 124 Cod P. F. se poate acorda doar în situatia în care s-ar depăsi termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin. 1 C.. prin urmare, nu se cuvine plata daunelor începând cu data plății, așa cum a hotărât instanța de fond. Pe de altă parte, a apreciat că nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi. În final, consideră că nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face in temeiul O.G nr. 5., nefăcând nicio operațiune legată de acestea și nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu- zis al T.ului CE, impunându-se modificarea sentinței și respingerea acțiunii. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamantul a achiziționat autovehiculul second-hand, dintr-un stat membru al U. E., iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 2.559 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanta seria TS5 nr. 2328043/(...) la T. mun. C. T.,taxă stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 10679/(...). Prin cererea înregistrată sub nr. 9.148 din (...) la pârâta A. T., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O. 93/2003, excepție invocată de pârâta A. F. P. a municipiului Z., Curtea a reținut următoarele: În opinia redactorului acestei decizii, aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de J. a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de J. a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis. Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură F. este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. A., a cea stă p roce d u ra n u ma i e ste p rivită d e că tre o rga nu l fisc al ca o mo d a lita te în sp rijin u l co n trib u ab ilu lui p rin ca re se o fe ră șa n sa a d ministraț iei să -și r evo ce a ctu l ad ministr a tiv fisca l n e leg a l to ta l sa u p a rția l ci e ste invoca tă ca o b a rie ră în c a lea rest itu irii u n e i ta xe pe rcep ută cu în că lcare a d rep tu lu i co mu n i ta r, ta xă ca re a r t re b u ie rest itu ită d in o ficiu d e că tre o rga n u l ad ministraț iei ca re a p e rcep u t -o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R.. P. administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul celei de a doua forme a taxei pe poluare, la data de (...), după modificările introduse prin OUG 2. și 7. , forma legislativă avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei in cauza Nisipeanu împotriva R., decizie care reia integral argumentele avute în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în cauza T. împotriva R.. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) decătre Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Aceleași considerente au stat și la baza pronunțării de către C. a deciziei în cauza C-263/10 Nisipeanu împotriva R., la data de 7 iulie 2011, prin care C. a statuat faptul că și formele ulterioare ale O. 5. care nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei în cauza T. împotriva R. încalcă prevederile art. 110 din T.ul UE. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., exact varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și altevenituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursurile exercitate de către pârâta A. F. P. C. T. și chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. C. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1.662 din 01 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. A. A. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚAR R ed.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 5113/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2233/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
