Decizia civilă nr. 1555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1555
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B.
JUDECĂTORI : F. T.
M. H. GREFIER : M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN N. A. F. P. S. B. împotriva Sentinței civile nr. 277 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimatul C. V. având ca anulare act de control taxe și impozite locale - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța reține cauza în pronunțare . C U R T E A : Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 277 pronunțată la (...) în dosar nr. (...) al Tribunalului B. N. a fost admisă în parte acțiunea în contencios formulată de reclamanta SC G. S. în contradictoriu cu pârâtele A. S. B. și D. B.-N. și pe cale de consecință a fost respins petitul privind anularea actului administrativ nr. 13066/(...); obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 9734 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în ceea ce privește petitul de anulare adresa este neîntemeiat deoarece adresa constituie o simplă corespondență administrativă nu un act administrativ fiscal în înțelesul prevederilor art.41 din C.proc.fiscal. Cu privire la restituire reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state. Dispozițiile art. 90 par. 1 din T.ul Instituind Comunitatea Europeană prevăd ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01 ) în 2004 a stabilit că obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre. Rostul reglementarii instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în R. nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în R. Instanța constată că, în cauza, dispozițiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminentei si supremației dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele Costa/Enel si Simmenthal. Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția R., potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.R. si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale C., dinainte de aderare, prin L. Nr. 1., de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E. Revenind la reglementarea interna, tribunalul a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în C. Fiscal prin L. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Leg. 3., prin OUG 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( în cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal. De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în R., stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în R., după aducerea acestora in tara. In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din C. Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu este perceputa. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din T., prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din C. Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamanta a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din T., fiind necesara restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridica, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate. Reclamanta s-a adresat pârâtei D. B.-N. pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr.13.066/(...) în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior. Perceperea acestei taxe prev. de art.214/1-2. este contrară dreptului comunitar, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, contravenind disp.art.90 par.1 din T.ul de înființare a C. E. Împotriva soluției menționate a declarat recurs D. B. N. în nume propriu și pentru A. S. B. solicitând admiterea acestuia, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a D. față de petitul privind restituirea sumei solicitate, respingerea cererii ca nefondate. În susținerea celor solicitate se arată că D. nu poate avea calitate procesuală deoarece nu a procedat la calcularea și la încasarea taxei ce se solicită a fi restituită; nu există prevederi legale care să prevadă că organul ierarhic superior trebuie să stea în judecată alături de organele sale subordonate. Cât privește fondul se arată că a fost făcută o greșită aplicare a dispozițiilor legale deoarece taxa de prima înmatriculare a fost încasată de la reclamanta în temeiul art. 2141 și 2143 din L. 571/2003 dispoziții în raport de care evident autovehiculul este supus aplicării taxei, norme care nu sunt în contradicție cu prevederile art.90 din T.. Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-.hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE, iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a R.. Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în R. conferea taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depindea în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din T.ul CE nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în R., în comparație cu autovehiculele provenite din R., aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în R. Caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141- 2143 din L. nr.571/2003 privind C. fiscal și anume acela de taxa specială de primă înmatriculare în R., iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în R., sau taxa specială de reînmatriculare în R. Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană româna achiziționa un autovehicul care a fost deja înmatriculat în R. de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în R. și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare. În plus Curtea Supremă a CE nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză, întrucât taxele impuse de U. și P. nu au fost taxe de primă înmatriculare care să fie aplicabile atât autovehiculelor din import cât și celor din producția indigenă, ci o taxă care se aplică autoturismelor și autovehiculelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele și autovehiculele similare din producția indigenă, contrară dispozițiilor art.90 din T.ul CE. Chiar Comisia Europeană (care a deschis R. procedura de infrigement) nu era și nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează că principiul „poluatorul plătește"; pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul UE, astfel că face precizarea că 16 state membre ale UE practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor. Mai mult se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent existând în discuție la nivelul C. E. un proiect de directivă în acest sens, proiect care după aprobare va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. În cadrul negocierilor prealabile purtate de R. cu reprezentanții C. E., discuțiile au fost axate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a acestei taxe prin modificarea și a coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminuării considerabile a cuantumului final al taxei și nicidecum în sensul eliminării totale de către R. a acestei taxe din conținutul C.ui fiscal. De altfel în cadrul acestor discuții R. și-a reafirmat ferm poziția de a nu renunța total la taxa specială de primă înmatriculare, acceptând în schimb să negocieze o modificare a acesteia, astfel că dovada în acest sens fiind emiterea OUG nr.5. privind taxa de poluare, cu modificările și completările ulterioare, care înlocuiește taxa specială de primă înmatriculare, însă nu o elimină complet. Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la această dată Curtea de Justiție a CE nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art.226 și 227 din T.ul instituind Comunitatea Europeană ca R. prin instituirea în C. fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incubă ca stat membru în virtutea tratatului, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art.90 din tratat. Referitor la dobânda se arată că acesta s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art.10 alin.1 din OG 9/2000. De asemenea se arată este criticabilă necercetarea de către instanța a situației privind existența sau inexistența unei solicitări de către contribuabil a restituirii diferenței în sensul dispozițiilor OUG 5.. Analizând recursul declarat Curtea reține că este întemeiat doar sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive. Astfel se reține că în condițiile legii contenciosului art.1 art.8 și a dispozițiilor în materie fiscală pot fi chemate în judecată doar entitățile ce au emis un act administrativ ori refuză eliberarea actului sau a efectua o operațiune administrativă. În speță se observă că D. B. N. nu a încasat taxa șinu a emis chitanța context în care nefiind titularul actului nu poate avea nici calitatea de pârât. Legat de acesta susține prima instanță că intimatul s-ar fi adresat direcției și acesta a respins cererea de restituire prin emiterea unei adrese și ca atare există un refuz de restituire. R. este greșită deoarece așa cum s-a arătat direcția nefiind titulara emiterii actului de încasare a taxei și neavând atare atribuții nici nu avea obligația de a soluționa cererea de restituire. E. avea obligația soluționării unei contestații împotriva unor acte administrativ fiscale ori intimatul nu a formulat o contestația în sensul art.205 din OG 92/2003. În plus adresa emisă nu poate constitui o decizie în sensul dispozițiilor OG 92/2003, fiind o simplă corespondență. Prin urmare nu se poate reține că direcția ar avea calitatea de pârât, iar sub acest aspect reținerea direcției sunt întemeiate și vor fi admise. Cu privire la restul argumentelor dat fiind formularea demersului și pentru A. Sîngeorz B. Curtea reține că nu sunt întemeiate. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T. de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența la speță a prevederilor O. nr. 5., Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentulincidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Cât privește însă susținerile referitoare la dobândă Curtea reține că restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată nu se regăsește în această enumerare. În acest context Curtea apreciază că refuzul restituirii sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale astfel că pârâta recurentă este obligată să acopere integral prejudiciul suferit de intimată, iar aceasta nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun. Prin urmare, Curtea reține că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, conform OG nr. 9/2000, iar aceasta se datorează din momentul în care reclamanta-intimată a fost lipsită de suma solicitată a fi restituită. Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.proc.civ. coroborat cu art.20 din L. 554/2004 Curtea va admite recursul va modifica hotărârea în parte în sensul respingerii cererii reclamantei în contradictoriu cu DG.F.P. B. N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de D. S. în nume propriu și pentru A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cerereaformulată de reclamanta SC G. S., în contradictoriu cu pârâta D. B.-N., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G REFIER M . B. F. T. M. H. M. ȚÂR Red.FT Dact.SMD/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 1208/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1985/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
