Decizia civilă nr. 1608/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1608/2011
Ședința din data de 18 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. C. N. reprezentat prin P. împotriva sentinței civile nr. 3307 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., cauza privind și pe intimații G. H. T., P. M. C. N. și C. LOCAL AL M.
Decizia civilă N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic D. S. pentru recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 7 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
În data de 7 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului G. H. T.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.8 și 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței atacate raportat la momentul de la care începe să curgă dobânda fiscală aferentă impozitului pe clădiri și teren care trebuiesc restituite reclamantului, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs și susținute în fața instanței, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că datorează dobândă fiscală de la data încasării impozitului pe clădiri și teren întrucât potrivit dispozițiilor art. 70 C.pr. fiscală cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare și prin urmare reclamantul are dreptul la dobândă fiscală pentru sumele restituite de la bugetul local din ziua expirării termenului de 45 zile, respectiv începând cu data de (...) și nu cu data încasării impozitului.
Totodată, reprezentantul reclamantului învederează că acest recurs nu a rămas fără obiect cum susține intimatul prin întâmpinarea depusă.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. nr. 3307 din 08 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. mun.C.-N..
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea precizată de reclamantul G. H. T., în contradictoriu cu pârâții M. C. N., reprezentat prin P., C. LOCAL AL M. C. N. ș,i în consecință, a fost obligat pârâtul M. C.-N. să restituie reclamantului contravaloarea impozitului aferent apartamentului nr. 3 pe perioada (...) - (...), contravaloarea impozitului aferent apartamentului nr. 5 pe perioada 29 iunie 2007 - (...), restituirea impozitului încasat pentru apartamentul nr. 12 pentru imobilul din C.-N., str. R. F. nr. 5 începând cu 18 iulie 2007 și până în prezent, cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data încasării și până la restituirea efectivă a acesteia.
Au fost obligați pârâții să aplice scutirea reclamantului de la plata impozitului aferent apartamentului nr. 12 potrivit art. 41 din Legea 422/2001, iar pârâtul M. C.- N. a fost obligat la restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de impozit pe terenul aferent apartamentelor 1,3,5,6,7,8, 0 și 12 situate în C.-N., str. R. F. nr.5, cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală calculată de la data încasării și până la restituirea efectivă a acesteia.
În final, au fost obligați pârâții să aplice reclamantului scutirea de la plata impozitului aferent terenului sus descris; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin precizarea de acțiune depusă în rejudecare reclamantul solicită restituirea impozitelor achitate doar pentru apartamentul 3, 5 și 12 din imobilul din C.-N., str. R. F. nr.5, pentru perioadele (...) - (...) (ap.3), 29 iunie 2007 - 04 februarie 2008 (ap.5) și în totalitate, pentru apartamentul nr. 12, acesta având și în prezent destinația de locuință.
Cu referire la aceste apartamente, în raport de îndrumările date de Curtea de
A. C. prin decizia de casare, tribunalul a reținut faptul că pentru perioadele în care nu a avut loc cedarea folosinței cu titlu oneros sau gratuit, reclamantul beneficiază de scutirea prevăzută de art. 41 din Legea 422/2001, imobilul de pe str. R. F. nr.5 fiind monument istoric.
Verificând perioadele mai sus menționate, tribunalul a reținut că cererea reclamantului este întemeiată referitor la impozitul perceput pentru cele trei apartamente deoarece între 1(...) și (...) apartamentul nr. 3 nu a făcut obiectul vreunui contract de închiriere sau comodat și este proprietatea reclamantului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub încheierea nr. 5834/1(...), între 29 iunie 2007 - 04 februarie 2008 apartamentul nr. 5 are situație identică cu cea a apartamentului nr. 3 în sensul că nu a făcut obiectul vreunui contract de închiriere sau comodat, devenind proprietatea reclamantului la data de 29 iunie
2007 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1297; în privința apartamentului nr. 12 reținând faptul că acesta este proprietatea reclamantului și în prezent în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1465/(...), având destinația de locuință.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 41 din Legea 422/2001, tribunalul a admis cererea reclamantului cu referire la restituirea impozitelor încasate pentru apartamentul 3,5 și 12 în perioadele sus menționate la care a adăugat dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data încasării și până la restituirea efectivă a acesteia.
Apărarea pârâtului referitoare la faptul că nu ar trebui impozitul încasat pentru apartamentul nr.3, deoarece nu a fost declarat de către reclamant la organele fiscale ca fiind pe numele său, ci este în continuare pe B. G. H. T., a fost apreciată de instanța de fond ca fiind nerelevantă, în condițiile în care ceea ce contează sunt datele de carte funciară, or, din extrasul CF aferent apartamentului nr. 3, cu nr. 1536226 C., cu nr. topo 229/1/III, rezultă că începând cu 1(...) acest apartament este proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește invocarea aspectului legat de compensarea unor obligații fiscale datorate de reclamant cu dobânda care ar trebui achitată acestuia pentru sumele încasate în plus, s-a apreciat că sunt prematur a fi analizate, urmând ca o atare problemă să se lămurească în momentul în care organele fiscale vor avea în față creanțe certe, lichide și exigibile datorate de reclamant bugetului local, situația excedând în momentul de față cadrul procesual al prezentului litigiu.
În privința apartamentului nr. 12, tribunalul a apreciat întemeiată cererea reclamantului de a fi scutit de la plata impozitului pe clădiri în raport de prevederile art. 41 din Legea 422/2001, acest apartament având destinația de locuință și fiind declarat ca monument istoric.
Cu referire la terenul aferent clădirii din str. R. F. nr. 5, tribunalul a constatat că, curtea imobilului nu face obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, terenul curte fiind înscris în CF 2. C.-N. provenită din conversia pe hârtie a CF 1423
C. cu nr. topo 229/2, în proprietatea Statului Român. Acest teren a intrat în proprietatea statului prin naționalizare iar ulterior în baza L. 112/1995 și a L. 5., s- a înstrăinat proprietarilor construcției apartamentate de pe str. R. F. nr. 5 doar imobilele apartamente, în cărțile funciare individuale fiind înscrise doar apartamentele cu părțile indivize comune aferente terenului de sub construcție, existând interdicție de vânzare cu privire la terenul neaferent construcției în raport de art. 26 din Legea 112/1995 și art. 4 din H.G. 1341 din (...) pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. 5..
În consecință, în condițiile în care, din cărțile funciare individuale ale apartamentelor de pe str. R. F. nr.5, respectiv CF 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. și
1., 1. C., rezultă faptul că reclamantul are în proprietate doar terenul de sub construcție pe cotele aferente fiecărui apartament este evident că, în raport de prev. art. 257 lit. a Cod fiscal nu datorează impozit deoarece acesta nu se achită de proprietarul construcției.
În concluzie, instanța de fond a considerat întemeiat și capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de impozit pe terenul aferent apartamentului nr. 1, 3, 5, 6, 7, 8, 9 și 12 cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, iar pe viitor s-a dispus scutirea de la plata impozitului aferent terenului sus descris.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a P.ui mun. C.-N., aceasta a fost admisă de tribunal pe considerentul că această instituție nu are atribuții în domeniul impunerii, stabilirii și scutirii de la plata impozitului. S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 304 pct. 9
C.pr.civ., pârâtul M. C.-N. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii recurateîn sensul schimbării momentului de la care prima instanță a stabilit că începe să curgă dobânda fiscală aferentă impozitului pe clădire și teren care trebuie restituit reclamantului.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea instantei de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii în privința stabilirii momentului de la care începe săcurgă dobânda fiscală aferentă impozitului pe clădire și teren, care trebuiesc restituite reclamantului. A., instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că dobânda fiscală datorată de pârât și care trebuie restituită reclamantului, trebuie calculată în conformitate cu prevederile art. 124 Cod de procedură fiscală, de la data încasării impozitului pentru apartamente și teren si până la restituirea efectivă a acesteia. Or, potrivit prevederilor exprese ale art. 124 și art. 1241 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prev. de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor. În speță, este incidentă teza a II-a a art. 124 alin. 1, deoarece reclamantul a înregistrat la mun. C.-N. la data de (...) sub nr. 2., notificarea prin care a solicitat scutirea de la plata impozitului pe clădire si teren, precum și restituirea tuturor sumelor achitate cu acest titlu, pentru anul fiscal 2007 și 2008, actualizate cu rata inflației și penalități de întârziere de 0,1 % pe zi pentru nerestituirea acestor sume, începând cu data înregistrării notificării. Prin urmare, raportat la art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală, reclamantul are dreptul la dobândă fiscală pentru sumele de restituit de la bugetul local din ziua expirării termenului de 45 de zile, calculate de la data înregistrării cererii de restituire, respectiv începând cu data de (...), și nu de la data încasării impozitului pe apartamente și pe teren, cum în mod eronat a stabilit instanța de fond. Invocând și dispozițiile art. 1, 2 și 13 din Codul de procedură fiscală, pârâtul susține că legiuitorul a stabilit în mod expres momentul de la care se naște dreptul la dobândă a contribuabilului îndreptățit la restituirea unor sume de la buget, astfel că, instanța de fond nu putea stabili un alt moment, neprevăzut de textul legal incident în speță. Prin întâmpinare, reclamantul G. H. T. a solicitat, în principal, respingerearecursului ca fiind lipsit de obiect, cu consecința menținerii în întregime a dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În argumentarea poziției sale, reclamantul a arătat că recursul a rămas fără obiect câtă vreme intimatul a executat de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa de către instanța de fond. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât impozitul ce trebuie restituit a fost încasat în mod nelegal, fapt necontestat de recurent, iar pentru recuperarea integrală a prejudiciului se impune și obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente acestor sume, începând cu data încasării sumei cu titlu de impozit și până la plata efectivă, deoarece numai așa se poate repera prejudiciul cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumelor de bani pentru care pârâtul nu a avut un temei legal valabil pentru a le încasa. Analizând hotărâre criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: După cum se poate observa criticile aduse hotărârii de fond vizează exclusiv modalitatea de soluționare a cererii de acordare a dobânzii fiscale, recurentul achiesând la soluția pronunțată asupra fondului litigiului care a privit restituirea unor sume încasate în mod nelegal la bugetul local cu titlu de impozit pe clădiri și impozit pe teren. Așa fiind, controlul de legalitate se va mărgini la acest aspect, instanța de recurs pronunțându-se în limitele învestirii sale. Nu poate fi primită solicitarea intimatului de respingere a recursului ca rămas fără obiect deoarece sentința civilă nr. 3. octombrie 2010 a Tribunalului C. careformează obiectul prezentului recurs, cu toate că a fost pusă în executare de bună voie de către recurentă, nu a fost desființată prin exercitarea unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare astfel că nu există nici un impediment de ordin legal în a proceda la verificarea legalității sentinței prin prisma motivelor invocate. Pe fondul recursului, Curtea reține întemeiate susținerile recurentei. Din actele aflate la dosarul de fond reiese că intimatul G. H. T. a înregistrat la P. M. C. N. cererea de restituire a sumelor încasate în mod necuvenit la bugetul local la data de 12 decembrie 2008, moment de la care a început să curgă termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 pentru soluționarea cererii contribuabilului. Deși recurenta nu a dat un răspuns favorabil intimatului, prin sentința civilă nr. 3. octombrie 2010 a Tribunalului C. s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea contravalorii impozitului aferent apartamentelor nr. 3, pe perioada (...) - (...), nr. 5 pe perioada 29 iunie 2007 - (...), și nr. 12 pentru imobilul din C.-N., str. R. F. nr. 5 începând cu 18 iulie 2007 și până în prezent Potrivit art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. În cazul intimatului G. H. T., termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală a expirat la 26 ianuarie 2009, așa încât începând cu ziua imediat următoare, respectiv din 27 ianuarie 2009, recurenta datorează pentru sumele stabilite de instanța de judecată și dobânda aferentă în materie fiscală. Ignorând prevederile legale menționate mai sus, instanța de fond a obligat în mod greșit recurenta la plata dobânzii fiscale începând cu data încasării impozitului pe clădiri și pe teren, deși legiuitorul a stabilit criterii clare de determinare a momentului de la care se poate acorda dobânda fiscală și care nu coincide în nici un caz cu data încasării sumei la bugetul local. Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 și 304 pct. 9 C.proc,civ. Curtea va admite recursul declarat de recurentul M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3307 din 08 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o va modifica în parte în sensul că pârâta va fi obligată la plata dobânzii fiscale aferente sumelor începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3307 din 08 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că pârâta va fi obligată la plata dobânzii fiscale aferente sumelor începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. I. I. A. C. M. S. Red.M.I.I/(...) Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: A.-M. B.; L. F. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 112/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
