Decizia civilă nr. 1609/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1609/2011
Ședința din data de 18 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. M.
ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. B. M. și PENTRU A. F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3730 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu intimatul S. C. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat D. M. Contra pentru intimat, lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentantul intimatului depune la dosar dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 215 lei și timbru judiciar în valoare de 3,6 lei datorată pentru fondul cauzei, întâmpinare și copia deciziei CEDO pronunțată în cauza T. și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.8 și 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei reprezentând onorariu avocațial (f.50) și 218 lei taxe judiciare de timbru. În susținere se arată că în ceea ce privește excepției de inadmisibilitate a acțiunii se impune respingerea acesteia, contractul de cesiune creat între reclamantă și persoanele fizice și juridice care au achitat taxa de poluare nu contravin prevederilor fiscale invocate.
De asemenea, se arată că nu se poate pune problema ineficacității contractului de cesiune, întrucât nu încalcă dispozițiile legale, nu există o cauză de nulitatea, aceste contracte au fost notificate pârâtului iar reclamantul are calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul intimatului arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. În ce privește hotărârea CEDO pronunțată în cauza T. se arată că aceasta vizează forma pe care taxa a avut-o în cauza supusă analizei CEDO, nu privește taxa din prezenta cauză însă interpretarea CEDO trebuie să fie avută în vedere și în ce privește restul taxelor. Este evident că acest caracter discriminatoriu a existat în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare, a existat apoi și în ceea ce privește taxa de poluare, atât în forma ei inițială cât și în forma ei ulterioară precum și în forma ei prezentă fiind o piedică în achiziția de bunuri intracomunitare și determină cetățeanul să achiziționeze bunuri din piața internă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3730 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. a J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. a municipiului B. M. și A. F. P. C.
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. F. P. B. M., A. F. P. C. și A. F. pentru M. B. și, în consecință a fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3265/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr.
72/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 2.185 lei achitată cu chitanța seria TS6 nr. 4567321 din
(...) cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
3093/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 73/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 3.419 lei achitată cu chitanța seria TS6 seria TS6 nr.
4567758 din (...), cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
468/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 113/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. C. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 6.324 lei achitată cu chitanța seria TS6 nr. 4. din (...), cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
3342/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 75/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 1.009 lei achitată cu chitanța seria TS6 nr.4.8 din (...) cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
3119/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 74/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 6.442 lei achitată cu chitanța seria TS6 nr. 4564475 din
(...), cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost anulată D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
3524/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 94/(...).
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 5.967 lei achitată cu chitanța seria Ts6 nr. 4567190 din
(...), cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea efectivă a sumei.
Au fost obligate pârâte să plătească reclamantului 1.243,3 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 21 al. 4 din Codul de procedură fiscală, creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
Reclamantul S. C. a încheiat un număr de 6 contracte de cesiune de creanță cu numiții A. G. S., C. V., D. P. G., F. D., P. M. A. și P. R., conform cărora cesionarul a preluat dreptul de creanță împotriva Administrației F. P. B. M., reprezentând taxa de poluare achitată de cedenți pentru înmatricularea autovehiculelor achiziționate din țări membre U.E., taxă ce contravine normelor comunitare.
Urmare încheierii contractelor de cesiune de creanță, cesionarul a notificat organul fiscal cu privire la cesiune și a contestat deciziile de calcul a taxei de poluare, contestațiile fiind respinse pe fond ca neîntemeiate.
Din perspectiva celor descrise anterior, instanța consideră că cesionarul are calitate procesuală activă, prin urmare excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M. sunt nefondate și vor fi respinse.
Analizând acțiunea prin prisma celor susținute de reclamant, din coroborarea probelor existente la doar, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată.
Cedentul A. G. S. a achitat taxa de poluare în sumă de 2185 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 9, pentru autovehiculul marca Opel Combo care a fost achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul
2007.
Cedentul C. V. a achitat taxa de poluare în sumă de 3.419 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 28, pentru autovehiculul marca Volkswagen Golf achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul 1995.
Cedentul D. P. G. a achitat taxa de poluare în sumă de 6324 lei, pentru autovehiculul marca Ford Escort a fost achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul 1996.
Cedentul F. D. a achitat taxa de poluare în sumă de 1009 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 61 pentru autovehiculul marca Ford Escort achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul 1996.
Cedenta P. M. A. a achitat taxa de poluare în sumă de 5.967 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 95 pentru autovehiculul marca Mercedes Benz achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul 1994.
Cedentul P. R. a achitat taxa de poluare în sumă de 6.442 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 77, pentru autovehiculul marca Toyota Rav4 achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul 2007.
Toate deciziile de calcul a taxei de poluare au fost contestate iar contestațiile au fost respinse de către D. G. a F. P. M..
Reclamantul este cesionarul creanțelor preluate de la numiții A. G. S., C.
V., D. P. G., F. D., P. M. A. și P. R. care au achiziționat autoturisme din state ale U . E. pentru a căror înmatriculare au fost achitate cu titlu de taxă de poluare sumele de bani menționate în petitul acțiunii.
Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG NR. 5., modificată, este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second- hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autotursimelor noi produse în R..
După aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Având în vedere că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice prevederile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate, instanța consideră că sunt nelegale deciziile de calcul a taxei pe poluare pentru autoturismele achiziționate din state membre ale U. E. și înmatriculate pentru prima dată în aceste țări precum și deciziile prin care D. G. a F. P. M. a respins contestațiile formulate de cesionarul reclamant.
Din perspectiva celor arătate, acțiunea reclamantului este întemeiată și a fost admisă în baza prevederilor art. 18 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3 din O. nr. 9/2000, și pârâtele au fost obligate la restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare cu dobândă legală calculată de la data depunerii contestațiilor împotriva deciziilor privind calculul taxei de poluare și până la restituirea efectivă a sumelor.
Văzând și dispozițiile art. 277 Cod pr. civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1243,3 lei reprezentând onorar pentru avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. pentru mediu solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii invederând că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului gratios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art.7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrator.
De asemenea, cum decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și aprocedurii speciale prevăzută de OG 9. privind Codul de procedură fiscală. Art.206, 207, 209 din Codul de proc. fiscală arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a soluționa.
Or, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă fiind incidentă sancțiunea decăderii, astfel încât acțiunea este inadmisibilă.
Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată întrucât instanța fondului în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în R.. De altfel, nici la art.3 (2) și 9 care prevăd scutiri și excepții de la plata taxei, nu se prevede soluția reținută de instanța fondului. Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindree. În funcție de aceste criterii se stabilește nivelul taxei de poluare, conform anexelor la
OUG nr.5. și se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de țara de producție.
Atât timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C 33/2005 Nemeth sunt respectate.
Cu alte cuvinte, nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidenta OUG 5. față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art.90 din T., taxa pe poluare percepută pentru cu ocazia primei înmatriculări restituindu-se atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național.
Recurenta mai arată că, așa cum menționase anterior, Comisia E. a apreciat OUG 5. aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva R. drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art.214 Cod fiscal, a fost ridicată odată cu adoptarea OUG nr.5..
Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG nr.9. privind Codul de proc.fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a mai declarat recurs și D. G. a F. P. M. în numepropriu și pentru A. F. P. B. M. solicitând admiterea recursului, modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Consideră că Sentința civilă nr. 3. a T. M. este netemeinică și nelegală, în conformitate cu art. 304 pct. 9 și art.3041 Cod procedură civilă, arătând că în primul rând, excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod greșit respinsă de către prima instanță deoarece D. de calcul al taxei pe poluare a fost emisă urmare a cererii depuse de către reclamant la instituție prin care acesta a solicitat "calcularea taxei pe poluare conform O. U. G. nr. 5.".
Cererea reclamantului a fost soluționată favorabil de către instituția noastră prin decizia de calcul al taxei pe poluare (depusă de către reclamant la dosar primei instanțe).
Prin urmare, în speță nu poate fi vorba despre vătămarea vreunui drept al reclamantului sau despre refuzul nejustificat al instituției noastre de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
În al doilea rând, solicită instanței de recurs a constata că motivele pentru care prima instanță a admis acțiunea formulată nu au fost invocate nici de către reclamant și nici de către prima instanță din oficiu. A., reclamantul nu a susținut că prevederile O. nr. 5., ar contraveni art. 90 din T.ul CE ci faptul că autoturismul pe care l-a achiziționat s-ar încadra în excepțiile de la plata taxei pe poluare prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. b) din O. nr. 5.. O. nr. 5. nu este contrară normelor comunitare deoarece din modul în care este reglementată taxa pe poluare, rezultă în mod clar că, cuantumul taxei este direct proporțional cu gradul de poluare a mediului.
În susținerea celor de mai sus, solicită instanței a constata că din formula de calcul al taxei pe poluare rezultă ca taxa este influențată considerabil de vechimea autovehiculului și anume cu cât autovehiculul este mai vechi cu atât taxa pe poluare este mai redusă, legiuitorul ținând cont de faptul că un autovehicul mai vechi va avea o durată de funcționare mai mică și va polua mai puțin mediul înconjurător.
Așa cum rezultă din conținutul actului normativ, scopul instituirii O. nr.
5. este acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestuia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
În speță, nu s-a demonstrat că este vorba despre aplicarea unor condiții diferite în tranzacții echivalente cu alte părți, prin urmare nu se poate discuta despre faptul că reclamantul s-ar afla într-un dezavantaj concurențial.
Dispozițiile tratatelor privind U. E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
Recurenta mai arată că, O. nr. 5. nu contravine art. 90 din T.ul CE, scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., O. nr. 5. este aplicabilă unor categorii de vehicule
și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a se discuta despre discriminarea acestora. Prin D. nr. 802/(...) (Monitorul Oficial nr. 428/(...)), Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de U. nr. 5., reținând faptul că această ordonanță a fost adoptată pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infrigement în fața C. de J.
și că taxa pe poluare este plătită de către "poluator" fiind stabilită "în funcție de gradul prestabilit de poluare al vehiculului";.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C.pr. civ., Curtea reține următoarele:
1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală .
Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate .
Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr.
5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5..
Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare,cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei.
De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr.
7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.
De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională".
Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura
"recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr.
544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L.
554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
2. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,,
Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.
Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr.
28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.
Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond.
3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de
Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C.
E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88
Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Jurispudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectuldreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R..
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.
Recurentele fiind căzute în pretenții și în consecință în culpă procesuală vor fi obligate să plătească intimatului S. C. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs Î n concluzie, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de A. F. pentru M. și D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.3730 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească intimatului S. C. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. I. A. C. M. S.
G. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.I. V.
| ← Decizia civilă nr. 4767/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5370/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
