Decizia civilă nr. 173/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 173
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI: F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul B. V. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului-întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1741 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. V. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 8095 lei achitată cu chitanța seria TS6 nr.33128693 eliberată de AFĂ C.-N. în data de (...), fără cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că analiza textelor legale care reglementeaza taxa de poluare pentru autovehicule trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta.In preambulul OUG nr 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere:";concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scadere importanta a pietelor auto si a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala";. Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are nicio legatura cu scopul decarat al adoptarii OUG nr 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial";asigurarea protectiei emdiului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de J. a C. E.. Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei inetrpretari.Astfel, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectia mediului scopul declarata la OUG nr 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in productia de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autovehicule, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparator, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a oUG nr 2..Impactul negativ inplan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nicio modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr 2., anterior analizat. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse OUG nr 5., taxa de poluare incalca prevederile art 90 din Tratatul de I. a C. E. Astfel, in jurisprudenta referitoare la art 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție de la L. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astefe , alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si cele importate se afla intr- un raport de concurenta iar prin efectul unei norme fiscale natinale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarata de protejare a industriei nationale si a locurilor d emunca, art 90 este aplicabil iar norma fiscala nationala contrara art 90 trebuie inlaturata de la aplicare. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de infrigement de catre C. E., la data de (...), in temeiul art 266 din Tratatul CEE.Astfel, prin declansarea acestei poceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru altele, provenite din state membre UE, ar putea duce la discriminarea acestora din urma, protejand industria nationala a autovehiculelor noi.C. de refera la ultima forma a taxei de poluare. Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. F. P. C.-N. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii excepțiilor invocate de instituție și respingerii acțiunii. Astfel se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a instituției deoarece raportul juridic litigios nu s-a născut între A. F. P. C.-N. și reclamant. Nu această din urmă entitate a refuzat să restituie reclamantului taxa ci A. F. P. A.. În plus în conformitate cu art.2 lit.d și art.8 alin.4 din OUG nr.5., art.3 alin.1 și art.8 alin.3 din HG nr.686/2008 și art.33 alin.1 din OG nr.92/2003 instituția competentă să restituie taxa este A. F. P. A. . Soluția mai arată recurenta este criticabilă și datorită faptului că acțiunea trebuia respinsă din perspectiva dispozițiilor art.205 și urm. art.218 alin.2 din OG nr.92/2003 și respectiv a faptului că actul care trebuie contestat în instanță este decizia de soluționare a contestației care în cauză nu există. Analizând argumentele aduse de recurentă prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente și a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate. Astfel un prim argument adus de recurentă constă în aceea că instituția nu ar fi avut calitatea procesuală pasivă. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului - cel ce a afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel ce se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel ce pornește acțiunea trebuie să justifice calitatea prin indicarea obiectului, motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția. În speță intimata reclamantă a arătat că a adresat o cerere Administrației F. P. C. pentru restituirea sumei ce a fost achitată la data de (...) cu chitanța seria TS6 nr.3312693, cu titlu de taxă. Că această taxă este instituită prin OG nr.5., modificată iar normele interne contravin celor instituite prin tratat. La dosar a fost depusă chitanța (f.12 dosar fond) ce atestă că a fost eliberată de T. - A. F. P. C.-N. și cererea înregistrată sub nr.1102/(...) (f.13 dosar fond). Se observă din cele de mai sus că intimata a justificat pretenția arătând atât motivele de fapt cât și de drept, relevând astfel conform actelor depuse că suma cerută de instituție a fost încasată de A. F. P. C., că intimata a adresat acesteia o cerere de restituire. Ori în aceste condiții ale încasării taxei, a emiterii actului ce atestă încasarea de către A. F. P. C. nu se poate susține că aceasta instituție nu ar avea calitatea procesuală pasivă în contextul demersului introductiv inițiat de intimat. Legat de aceasta se susține că în cauză erau aplicabile dispozițiile fiscale în materie mai exact a celor ce statuează că taxa se calculează și restituie de organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului care în cauză este A. F. P. A.. Această susținere nu poate fi reținută deoarece așa cum se observă din chitanța depusă nu A. F. P. A. a calculat suma ce se restituie. Ori restituirea intră în sarcina celui ce a procedat la încasarea și emiterea actului în acest sens nu a altei entități. Un alt argument adus de recurentă constă în aceea că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., prin care Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP C.-N. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilitatii nu îi poate fi aplicată intimatului, iar din această perspectivă soluția primei instanțe nu poate fi considerată greșită. Prin urmare față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr.1741 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...)jud.fond.M. B..
| ← Decizia civilă nr. 149/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3123/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
