Decizia civilă nr. 1850/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1850/2011
Ședința publică din 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și A. F. PENTRU M. - M. M., împotriva sentinței civile nr. 5828 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimații P. I. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului P. I., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 5828 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P.. S-a admis excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.64369/2009. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a M. Z. și D. G. a F. P. a J. S. și în consecință: Pârâta A. F. P. a M. Z. a fost obligată la restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 2674 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS3A nr.7380740/(...), cu dobânda legală în materie fiscală de la data de 7 iunie 2010 și până la restituire. S-a respins acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive și cererea pentru anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.64369/2009, ca tardivă. S-a admis cererea de chemare în garanție și chemata în garanție A. F. pentru M. a fost obligată să restituie pârâtei de rândul 1 suma de 2674 lei. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul 2. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în R. a autovehiculului marca VW Passat cu nr. de identificare W. reclamantul P. I. a solicitat pârâtei A. F. P. a M. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 64369/(...) prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2674 lei. Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. a M. Z., suma de 2674 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței nr. 7380740. Aceasta taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr.5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 8 decembrie 2008. (conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000). 0rdonanța de U. nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv O. de U. nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. C. art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11 .alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 2 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. C. art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 1 din L. nr. 24/2000), respectiv la data de 12 noiembrie 2009. In data de 29 decembrie 2009 a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr.117 prin care au fost exceptate de la plata taxei de poluare si autovehiculele M1 cu norme de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cmc, precum si autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima data intr-un stat membru al Uniunii E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, in condițiile in care acestea se înmatriculează pentru prima data in R. in termen de 45 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. C. aliniatului 2 al acestui articol unic, termenul de 45 de zile este termen de decădere. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr.5. contravine articolelor 25, 28 si 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare T. de la L. In conformitate cu modificările aduse T. instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea Uniunii E., iar fostul art.90 din T. instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art.110 al noului tratat privind funcționarea Uniunii E., cu același conținut. Instanța va face insa referire in continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitara in vigoare la data plății taxei de poluare in litigiu. Instanța a apreciat că o primă precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a R. la U. E. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 si 4 din Constituția R., dispoziții conform cărora: (2)„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4)Parlamentul, Președintele R., G. si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile aliniatului 2. „ Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea si funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor și principiilor Constituției R. cu acquis-ul comunitar, in perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căruia acesta include , intre alte acte normative,";dispozițiile T. instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., si ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997."; Cu privire la competenta instanțelor de judecata de a evalua conformitatea legislației romane din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele naționale in interpretarea dreptului comunitar, a decis în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr.C 106/77 ca „. național însărcinat să aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestornorme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional."; Urmărind modificările succesive in timp ale O. 5., rezulta faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism de a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2.. In consecința, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse prin OUG 2.. Analiza trebuie începuta prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea ordonatei de urgenta. A., în preambulul ordonanței de urgenta analizate se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesara având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; -faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nici o legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor este evidenta si nu lăsa loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitara în acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule. Trebuie enunțat în acest context si faptul ca, deși inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor în R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enunțat, O. 2., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5.,,. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in R., o noua dovada a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încălca prevederile art. 90 din T. de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau să fie susceptibila să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T. CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare, conform modificărilor introduse prin OUG 2.. C. a menționat doua aspecte care ridica semne de îndoiala asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioada dar nu pentru prima data și care intra în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, a obligat pârâta la restituirea sumei de 4660 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS5 nr. 4095943/(...). C. art. 1 din O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare: (1) „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ,iar potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., art. 3, (5) Taxa se achită în lei la contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la acre aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 „disponibil de taxe pe poluare pentru autovehicule";, codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxă pe poluare rezultate în urma contestării taxei. A. la art.8 se prevede : (1) În cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului în R., (5) C. de restituire se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă se face din bugetul F. pentru mediu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S.solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței fondului în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul P. I. ca inadmisibilă, și admiterea cererii de chemare în garanție a A.F.M. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.9 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozițiilor art. 304/1 deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Deciziei calcul a taxei de poluare din emisă de A. F. P. Z. și obligarea instituției noastre să-i restituie reclamantului suma de 2467 lei cu dobânda aferentă de la data plății până la achitarea integrală. Precizează faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art.8 alin.1 din L. nr.554/2004. Simplele adrese cum este cea emisă de A. sau notificări, punte de vedere, etc. sunt exceptate controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ iar acțiunile îndreptate împotriva unei adrese sunt fără echivoc inadmisibile, instanța de judecată trebuind să le respingă ca atare. Având în vedere faptul că, adresa nu constituie act administrativ, recurenta solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ. Totodată, critică sentința instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru mediu având în vedere că taxa pe poluare se face venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alin.2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. A. alin.4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Recurentul arată că taxa se calculează, conform art.3 alin.1 din OUG nr.5., de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de A. F...., A. (4) prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Textul OUG nr.5. cuprinde suficiente prevederi care să asigure și să garanteze afectarea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. A., art.1 alin.(1) prevede că taxa pe poluare constituie: (6) în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile T. S. transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu";, deschis pe numele A. F. pentru M. la T. S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin.(4); /7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule";, codificat cu codul de identificare fiscal atribuit T. S. (8609468), la nivelul soldului creditor al contului; (8) concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prev.la alin. (6) unitățile T. S. transmit în sistem electronic A. F. pentru M. un fișier continuând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 „Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule";. Precizează că, situația este aceeași și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei. În concluzie, recurentul arată că, nu organul fiscal, obligat prin sentință la restituirea sumei solicitate de reclamant, este beneficiar al plății și prin urmare, nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamantul-intimat. Referitor la admiterea de către instanța de fond a capătului de cerere privind acordarea dobânzii de la data cererii de restituire până la data restituirii efective, solicită respingerea acestuia, având în vedere faptul că taxa a fost încasată în temeiul OUG nr.5., act normativ care este în vigoare și pe care, Curtea Constituțională, în numeroasele D. emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. Față de aceste considerente, rezultă că încasarea taxei pe poluare este legală și temeinică și nu este în contradicție cu normele europene, neputând fi reținută discriminarea invocată de către reclamant. Împotriva acestei sentințe a mai declarat recurs și A. F. pentru M.solicitând modificarea sentinței cu respingerea acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din T. C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr.5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art.90 din T. C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română, cu la cea comunitară. C. disp.art.1 din OUG 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de AFM, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată întrucât instanța fondului în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în R.. De altfel, nici la art.3 (2) și 9 care prevăd scutiri și excepții de la plata taxei, nu se prevede soluția reținută de instanța fondului. Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindree. În funcție de aceste criterii se stabilește nivelul taxei de poluare, conform anexelor la OUG nr.5. și se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de țara de producție. Atât timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C 33/2005 Nemeth sunt respectate. Cu alte cuvinte, nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidenta OUG 5. față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art.90 din T., taxa pe poluare percepută pentru cu ocazia primei înmatriculări restituindu-se atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național. Recurenta mai arată că, așa cum menționase anterior, C. E. a apreciat OUG 5. aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva R. drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art.214 Cod fiscal, a fost ridicată odată cu adoptarea OUG nr.5.. Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligați la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Examinând recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. și A. F. PENTRU M. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea le-a apreciat ca fiind fondate pentru următoareleconsiderente: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din O. DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O. de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin O. de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuieobservat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T. CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instanțelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T. C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condițiaca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., Curtea E. de Justiție a statuat: C. art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 in lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat in convenție. Aceasta dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care sa examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care sa ofere și reparația adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecată. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Z. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Nu în ultimul rând trebuie subliniat și faptul că incompatibilitatea taxei de poluare stabilită de legiuitor prin OUG nr.5. a fost constatată și de către C. E. în cauza Tatu împotriva R.. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat parțial o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și caatare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T. de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de Justiție a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea D.le C. de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele demediu (A se vedea D. C. de Justiție a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sauemisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de Justiție a C. E. Jurisprudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de Justiție a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de Justiție a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare subaspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T. precum și cu jurisprudența C. de Justiție a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrullegal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data solicitării și până la restituirea integrală a sumei achitate. Acesta este de altfel și motivul pentru care recursurile pârâtei D. S. în nume propriu și în reprezentarea A. Z. și a chematei în garanție A.F.M. vor fi admise. În privința incidentei OG 9/2000, Curtea apreciază că invocarea acesteia ca temei al daunelor interese este întemeiată , lecturarea art. 124 Cod proced. fiscală evidențiind faptul că speța dedusă judecății nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de acest articol al actului normativ. Față de considerentele mai sus expuse în temeiul disp.art.312 alin.1 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct.9 C.proc.civ. se vor admite recursurile pârâtei și chematei în garanție cu consecința modificării în parte a hotărârii în sensul obligării acestora la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în reprezentarea A. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 5828 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că obligă la plata dobânzii legale. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 10 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. I. I. C. P. D. GREFIER D. V. Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 3438/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1883/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
