Decizia civilă nr. 1873/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1873/2011
Ședința publică din 10 mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantele P. E. și T. O., împotriva sentinței comerciale nr. 230 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimații P. MUN.C. N., P. T. și P. M., având ca obiect suspendarea autorizației de construire nr.
428/(...) și suspendarea lucrărilor de construire.
În data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentelor ( f. 58 -62).
De asemenea, în data de (...), s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimaților P. ( f. 63-65).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 203 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea reclamantelor P. E. și T. O. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. N., P. T., P. M. S., având ca obiect suspendarea Autorizației de construire nr. 428/(...) și a lucrărilor de construire începute în baza autorizației până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea acesteia.
Reclamantele au fost obligate să plătească pârâtului P. T. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul analizând cererea reclamantelor având ca obiect suspendarea Autorizației de construire nr.
428/(...)-pe fond, prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, a reținut că la data de (...), pârâtul P. M. C. N. a eliberat Autorizația de construire nr. 428 urmare a cererii adresate de pârâții P. T. P. și P. M. S. prin care a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru extindere, etajare și mansardare locuință unifamilială Dp+P, regim final de înălțime D+P+E+M pentru imobilul teren și construcție situat în C. N., str. Silviu Dragomir nr. 6 înscris în CF nr. 2.-C1 și nr. 2. nr. topo 1319/67/32/S, 1319/67/32.
Potrivit prev. art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, dar și odată cu introducerea recursului grațios conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Actul de la dosar atestă că reclamantele au formulat la data de (...) plângere prealabilă la emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită, astfel încât instanța apreciază că este îndeplinită această cerință.
Cu privire la prima condiție-cazuri bine justificate - legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Apărarea formulată de reclamante în sensul susținerii nelegalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită și ca o consecință existența unui caz bine justificat se concretizează în: depășirea coeficientului CUT de 0,6 pentru P+1, fiind autorizat un CUT de 0,89 care are drept consecință faptul că, construcția pârâților este mai mare decât este permis de certificatul de urbanism; autorizarea apropierii construcției la o distanță de 1,9 m de limita posterioară, cu încălcarea certificatului de urbanism care prevede un minim de
5 m; depășirea suprafeței de 12 m maxim admisă de certificatul de urbanism și RLU pentru extinderea posterioară a construcției; nelegalitatea avizului de la monumente, aviz care stă la baza autorizației de construire și pentru care pârâții P. nu le-au solicitat acordul în calitate de vecini pe limita posterioară; nerespectarea autorizației de construire care a fost emisă pentru extindere, etajare și mansardare construcție veche, în sensul depășirii limitelor acesteia.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat deci prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În neîndeplinirea primei condiții - caz bine justificat - tribunalul a reținut și D. I.C.C.J. - Secția contencios administrativ fiscal pronunțată în anul 2005 în care s-a reținut că „prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede
- în limitele și condițiile anume reglementate";.
De asemenea, prin D. nr. 257/(...), Curtea Constituțională a reținut că „ suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";.
Din aceste considerente instanța a apreciat că argumentele invocate de reclamante pentru dovedirea cazului bine justificat în sensul legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nu pot fi reținute în cadrul acestei proceduri, întrucât în prezenta procedură nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 „paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care,prin aducerea la îndeplinire, le-ar produce reclamantelor un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Pe de altă parte, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, ori în speță simplele afirmații făcute de reclamante în acțiunea promovată sunt lipsite de relevanță.
Simpla menționare a consecințelor prejudiciabile nu duce de facto la constatarea existenței pagubei iminente astfel cum s-a statuat și de Î.C.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal, iar în speță nu s-a făcut dovada întrunirii și a acestei condiții.
S-a reținut că apărarea formulată de pârâți în sensul că în soluționarea cauzei prin concluziile scrise înregistrate la data de (...) reclamantele și-ar fi modificat sau completat acțiunea, este nefondată deoarece acestea reprezintă o expunere detailată a aspectelor de legalitate care ar putea crea o îndoială asupra prezumției de legalitate a autorizației de construire.
Din modul de redactare al cererii de intervenție rezultă că aceasta a fost formulată în calitate de pârâtă alături de pârâții P. M. C. N. și P. T., solicitând respingerea acțiunii reclamantelor.
Reclamantele și-au extins cererea învederând instanței că înțeleg a chema în judecată alături de pârâții inițiali și pe pârâta P. M. S., astfel încât și aceasta a dobândit calitate procesuală pasivă alături de pârâții de rândul 1 și 2.
Din aceste considerente, instanța a apreciat că înscrisul de la dosar reprezintă poziția procesuală a pârâtei P. M. S. față de cererea promovată de reclamante care nu poate avea o dublă calitate în prezenta cauză.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care a dispus respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele P. E. și T. O. solicitând suspendarea autorizației de construire nr.428/(...) emisă de P. M. C.- N. pentru efectuarea lucrărilor de extindere și etajare și mansardare a imobilului situat în C.-N. str. Silviu Dragomir nr.6, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea acestei autorizații, suspendarea lucrărilor de construire începute în baza acestei autorizații până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea autorizației în baza căreia se execută.
În motivarea recursului a arătat că soluția primei instanței este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Arată că în conformitate cu art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ impune întrunirea în mod cumulativ a două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, aceste două condiții se determină reciproc.
Asupra cazului bine justificat arată că prima instanță reține că în privința cazului bine justificat au fost invocate doar motive care țin de legalitatea actului administrativ or această condiție nu poate fi argumentată cu elemente care țin de fondul cauzei întrucât acestea se analizează în cadrul acțiunii în anulare.
Pornind de la definiția pe care art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 o dă cazului bine justificat, respectiv acele împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ, care presupune conformitatea actului administrativ cu legea, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ apare ori de câte sunt semnalate neconcordanțe între act și lege, iar existența acestor neconcordanțe impun suspendarea executării actului și asigurarea unei judecăți efective, cu evitarea unor prejudicii în sarcina persoanelor direct implicate.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță, în care se arată că îndoiala asupra legalității actului administrativ se extrage tocmai din aspectele de nelegalitate evidențiate de reclamant.
Primei instanțe nu i s-a solicitat să se pronunțe în cadrul cererii de suspendare a autorizației de construire cu privire la legalitatea actului administrativ ci doar, prin cercetarea sumară a actelor de la dosarul cauzei și a aspectelor de nelegalitate invocate de recurente, să ajungă la concluzia existenței unei îndoieli de legalitate care să permită admiterea unei cereri de suspendare, desigur cu îndeplinirea celeilalte condiții a pagubei iminente.
Mai mult decât atât, au dovedit și existența unor inconsecvente serioase de raționament ale autorității emitente având în vedere că dacă beneficiarilor P. li s-a permis aproprierea la o distanță de 1,90 m de limita posterioară de proprietate prin aplicarea regulei zonei, pentru reclamante această regulă nu s- a mai aplicat solicitându-se prin certificatele de urbanism depuse la dosarul cauzei respectarea unei distanțe de minim 5 m (iar pentru derogare realizarea unei documentații PUD, PUZ).
Chiar și acest simplu argument era suficient pentru crearea unei îndoieli asupra actului administrativ, fără a fi necesară analizarea celorlalte.
Analizând însă și celelalte aspecte sesizate, prezumția de legalitate a actului administrativ este serios pusă la îndoială, întrucât:
Se depășește CUT -ul max. de 0,6 pentru P+1 stabilit de RLU și C. de U. nr. 1., în P. de autorizare fiind menționat un CUT de 0,89. Construcția pârâților P. are un regim de înălțime de D+P+E+M, astfel că autorizația de construire nu putea fi emisă decât pentru un CUT de max. 0,6 iar nu pentru un CUT de 0,89 conform P.ui de autorizare.
Autorizația de construire nu respectă retragerea de minim 5 m fată de limita posterioară a parcelei, autorizând executarea construcției la o distanță de
1,9 m față de limita posterioară și implicit față de proprietatea reclamantelor.
De asemenea, având în vedere că vechea casă a pârâților P. era amplasată la o distanță de 6 m față de limita posterioară, față de vechiul amplasament noua construcție s-a extins spre partea posterioară cu o suprafață ce depășește suprafața de 12 mp construiți la sol permisă de RLU și C. de U.
Emiterea autorizației de construire s-a făcut cu încălcarea acestor minime condiționări, fiind un act vădit nelegal, depășirea indicatorilor urbanistici nefiind încuviințată printr-o documentație de urbanism (PUZ, PUD) aprobată.
Condiționările impuse de regimul tehnic prevăzut în RLU și C. de U. formează un ansamblu de valori obligatorii în autorizarea executării construcțiilor, de care orice proprietar și orice arhitect trebuie sa țină cont. și mai mult decât atât obligatorii pentru autoritatea emitentă care nu poate face abstracție de ele în eliberarea autorizației de construire.
Arată că obținerea avizului nr. (...) al Direcției pentru C.. C. și P. C. s-a făcut în mod nelegal : inițial prin adresa nr. 1. mai 2009 li s-a respins eliberarea avizului tocmai pentru motivul că pe fundul de parcelă nu se respecta distanța minimă de 5 m. în proiect fiind prevăzută o distanță de 1,9 m; ulterior s-a emis avizul favorabil întrucât proiectantul beneficiarilor ar fi prezentat în C. M. acordul vecinilor pentru aproprierea la 1,9 m.
Recurentele nu au dat niciodată un astfel de acord, aspect confirmat prin adresa nr. 577/(...) de C. M., beneficiarii depunând cu rea-credință un acord al numiților C. P. și C. I. (vecinii din partea laterală dreapta cu care beneficiarii au casele în regim cuplat).
Este așadar evident că la baza emiterii autorizației de construire stă un act nelegal (avizul 238/2(09). fapt care atrage implicit și nelegalitatea autorizației.
În ceea ce privește avizul nr. 4904/2005 aprobat prin HCL 8. prin care s-a stabilit că: «În cazul zonelor închegate urbanistic, în care se evidențiază o regulă de amplasare pe parcelă și un tip de volumetrie a construcțiilor: adosat unei laturi a terenului sau în regim de construire cuplat - această regulă va fi preluată pe cât posibil și de noile construcții» arătăm următoarele:
Caracteristica zonei este cea de locuințe cuplate amplasate la o distanță de minim 5 m față de limita posterioară. astfel că aceasta este regula zonei care trebuia să fie luată în considerare. De altfel, construcția veche a pârâților astfel era amplasată pe parcelă.
Tot acest aviz prevede că în astfel de situații (regula zonei) condițiile de construire vor fi menționate direct în C. de U., fără a se mai solicita avizul CTA
TU.
Or condițiile de construire menționate în C. de U. sunt cele indicate mai sus, specifice zonei L4b, cu un CUT de max. 0,6 și o retragere obligatorie față de limita posterioară de minim 5 m.
Adresa nr. 177695/100678/43/(...) a Comisiei Tehnică de A. a T. și U. prin care s-a constatat adecvarea amplasamentului propus de beneficiarii autorizației de construire, acest amplasament aliniindu-se cu cele două case vecine de la nr. 2 și 4 (regula zonei conform HCL 8.).
Această adresă, care nu poate fi considerată un act administrativ, nu suplinește documentația de urbanism (PUZ) solicitată de lege astfel că pe acest act nu se poate întemeia legalitatea autorizației de construire.
Având în vedere toate aceste considerente, apreciază că se poate constata că asupra autorizației de construire emisă în favoarea beneficiarilor P. există o îndoială de legalitate, astfel că este îndeplinită cerința cazului bine justificat, soluția primei instanțe fiind vădit netemeinică și nelegală.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente arată că această noțiune de pagubă iminentă este definită de art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Fiind vorba despre o împrejurare viitoare, iminentă este cert că este vorba despre un aspect pe care nu îl poți dovedi ci doar afirma. D. s-ar putea dovedi prejudiciul suferit de reclamante atunci s-ar fi în prezența unui pagube deja produse care nu ar mai impune măsura suspendării ci eventual a readucerii părților în situația anterioară.
Prejudiciul material viitor și previzibil asupra construcției constă în faptul că proprietatea reclamantelor va fi expusă unor consecințe negative prin construirea la o distanță de doar 1,90 m a construcției de aproape 10 m a pârâților P. (afectarea gradului de însorire, de iluminare naturală, umbrirea și deteriorarea construcției noastre, scăderea valorii proprietății noastre). Ținând cont că noua construcție a pârâților se ridică până la o înălțime de aproximativ
10 și este situată la o distanță de numai 1,90 m de limita de proprietate, aceștia vor avea o viziune completă și continuă asupra întregii noastre proprietăți până în str. Z. Bârsan, aducându-se atingere dreptului reclamantelor la viață privată și la intimitate, departe de ochii vecinului.
Toate aceste efecte negative au fost anticipate și de realizatorii RLU care le-au menționat în chiar nota de fundamentare a subzonei L4b. Imbunătățirea condițiilor de viață a pârâților P. nu se poate face în detrimentul recurentelor, întrucât fiecare proprietar are dreptul la o locuință convenabilă (Dec. Civ. nr.
1977/2009 a Curții de A. C.)
Totodată, în ipoteza continuării lucrărilor există posibilitatea finalizării acestora înainte ca instanța să se pronunțe asupra conformității autorizației cu prevederile legale, iar în cazul în care instanța va anula actul, aceasta ar rămâne fără un efect practic.
Prin urmare, o justă repartizare a riscurilor și cheltuielilor litigiului se poate realiza numai prin suspendarea executării actului atacat, pentru ca instanța investită cu acest demers să poată pronunța o hotărâre efectivă, de natură să tranșeze în mod concret litigiul.
Așadar prejudiciul poate fi atât material, cât și procesual, adică cel susceptibil de a pune partea reclamantă într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual în litigiul de fond, cum ar fi de exemplu, crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea viitoare a unor noi drepturi care nu există la momentul plângerii prealabile și care ar impune reclamantului noi demersuri (spre exemplu un proces de demolare a construcției nelegale).
Arată că posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale individuale sau normative este consacrată și de documente emise de organisme internaționale în condiții similare cu reglementarea prevăzută de art. 14 din legea contenciosului administrativ, Recomandarea R 89 /08 din 13 septembrie 89 a Comitetului de M., prevăzând ca instanța acordă suspendare atunci când în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, executarea actului administrativ este de natura a crea pagube, dificil de reparat și când există argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis, și apreciem că o măsura suspendării actului administrativ în prezenta cauză ar fi acord cu Recomandarea nr. R(89) 8.
Intimații P. T. P. și P. M. S., prin întâmpinare (f.16-22) au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Cât privește inadmisibilitatea cererii de suspendare a lucrărilor de construire, Curtea reține că aceasta nu poate fi admisă întrucât acest capăt de cerere este accesorie petitului principal fiind o consecință firească a suspendării autorizației de construire și urmează soarta juridică a acestui capăt principal de cerere.
Intimații au mai invocat lipsa de obiect a cererii de suspendare pe considerentul că, pe rolul T. C. a fost înregistrat dosarul nr. (...) ce are ca obiect acțiunea de anularea autorizației de construire și în cadrul acestui proces a fost formulată, de asemenea, o cerere de suspendare, care a fost respinsă. Nici această apărare nu poate fi primită deoarece obiectul celor două cereri de suspendare este diferit. Astfel, în prezentul dosar cererea de suspendare are ca temei prevederile art.14 din legea contenciosului administrativ iar prin cererea de suspendare ce face obiectul dos.(...) s-a solicitat suspendarea până la soluționarea irevocabilă a cauzei invocându-se prevederile art.15 din Legea contenciosului administrativ.
S-a mai susținut că cererea de suspendare este lipsită de obiect întrucât lucrările de construire au fost finalizate și din acest punct de vedere o cerere de suspendare este lipsită de obiect. S. nu poate fi reținută întrucât chiar dacă lucrările de construire ar fi finalizate, deși nu există nicio dovadă în acest sens, nu se poate susține că din acel moment autorizația de construire și-a încetat efectele și nu se poate dispune suspendarea acesteia.
Pe fondul recursului Curtea reține că prima instanță a respins cererea de suspendare întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminenteinvocând punctual faptul că intimații au obținut un PUD pentru derogarea de la distanța de 5 m față de limita posterioară, faptul că edifică o construcție de P+2 astfel că CUT este de 0,9, că prin adresa nr.(...) a C. li s-a avizat alinierea posterioară cu cele două case vecine de la nr.2 și 4 și au obținut în mod legal avizul Direcției de C., C. și P. depunând acordul vecinilor.
Instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare trebuie să se rezume la o verificare sumară a actului administrativ și a documentelor care stau la baza acestuia și să constate dacă în cauză există o îndoială asupra legalității acestuia. Prin urmare instanța nu trebuie să facă aprecieri cu privire la nelegalitatea actului administrativ și nici să analizeze acest act din perspectiva motivelor de nelegalitate ci doar să facă o verificare sumară constatând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea lui iar dacă această îndoială există, se impune admiterea unei cereri de suspendare.
Procedând la o verificare a motivelor pentru care reclamantele recurenta își întemeiază cererea de suspendare se constată că aceste critici vizează practic motive de nelegalitate ale actului administrativ, privind distanța față de limita posterioară, depășirea CUT-lui și avizul 238/2009 eliberat de D. de C., C. și P. C. C., aspecte care impun cu precădere și necesitate a fi analizate pe fondul cauzei în urma administrării probatoriului.
Prin urmare, în speță sunt evidențiate împrejurări care fără a fi necesară cercetarea fondului cu riscul prejudecării cererii de anulare a actului respectiv, nu pot fi altfel analizate pentru a ajunge la concluzia existenței unei îndoieli puternice asupra legalității acestuia.
Analizând însă susținerile reclamantelor recurente potrivit cărora un argument suficient pentru crearea unei îndoieli asupra actului administrativ este faptul că intimaților li s-a permis apropierea la o distanță de 1,90 m de limita posterioară de proprietatea recurentelor prin aplicarea regulei zonei, însă acestora nu li s-a aplicat această regulă solicitându-li-se prin certificatele de urbanism respectarea unei distanțe minime de 5 m, Curtea constată că în fapt potrivit RLU distanța între construcție și limita posterioară trebuie să fie de minim 5 m.
În conformitate cu aceste dispoziții atât în certificatele de urbanism eliberate în favoarea reclamantelor recurente cât și în certificatul de urbanism nr.1393 din (...) eliberat în favoarea intimaților s-a menționat distanța de 5 m admisă față de limita posterioară a parcelei. În vederea derogării de la RLU intimații au obținut PUD-ul în conformitate cu prevederile art.32 din Legea nr.350/2001.
Se mai critică faptul că prin autorizația de construire se depășește CUT-ul maxim stabilit de RLU și certificatul de urbanism nr.1.. Prin certificatul de urbanism sus amintit se reglementează un CUT maxim pentru înălțimi P+1 de
0,6 iar pentru înălțimi de P+2 de 0,9. În proiectul de autorizare este menționat un CUT de 0,89 înscris în limitele legale în raport de regimul de înălțime al imobilului intimaților acela de P+2.
Prin HCL nr.8. s-au aprobat mai multe avize ale C. C.-N. printre care și avizul nr.(...) prin care se menționează că în cazul zonelor închegate urbanistic, în care se evidențiază o regulă de amplasare pe parcelă și un tip de volumetrie a construcțiilor adosat unei laturi a terenului sau un regim de construire cuplat
- această regulă va fi preluată pe cât posibil și de noile construcții. Prin urmare nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului atacat.
În concluzie, reclamantele recurenta nu au fost în măsură să afirme și să dovedească cazul bine justificat care să creeze îndoiala asupra legalității actului administrativ și nici paguba iminentă ca prejudiciu material viitor și previzibil ce se dorește a fi evitată.
Cât privește paguba iminentă recurentele susțin că proprietatea acestora va fi umbrită de construcția nouă și gradul de însorire va fi redus însă așa cum rezultă din actele dosarului imobilul reclamantelor se află situat pe str. Z. B. nr.5 și este amplasat la o distanță de 5 m de limita de proprietate cu intimații iar construcția nouă este poziționată în spatele acesteia înspre vest așa încât nu se poate vorbi de diminuarea în vreun fel a gradului de însorire. Se mai afirmă că prin lucrările autorizate se va provoca un prejudiciu calitativ și estetic construcției recurentelor precum și un prejudiciu material prin diminuarea valorii proprietății., Nici această susținere nu poate fi reținută întrucât prin edificarea noii construcții va spori valoarea zonei.
Față de toate considerentele mai sus expuse Curtea constată că în mod legal prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de artr.14 din Lege anr.554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, așa încât în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. recursul declarat de reclamantele P. E. și T. O. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de P. E. și T. O. împotriva sentinței civile nr.
203 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele în solidar să plătească intimaților P. T. și P. M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
P. D. A. A. I. I. C.
GREFIER D. V.
Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4998/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 108/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
