Decizia civilă nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/2011
Ședința ta de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul NAȘ V. împotriva deciziei civile nr. 681 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C. și D. DE I. ȘI T. L., având ca obiect - contestație la executare rejudecare - (...).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 513602219 din (...), aflată la fila 15 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se constată că din partea contestatorului s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din C., art. 319 al. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin decizia civilă nr. 681 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de reclamantul NAȘ V. împotriva sentinței civile nr. 3423 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., care a fost modificată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul NAȘ V. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. C. și a dispus anularea deciziei șefului P. R. C. prin care i-a fost suspendată reclamantului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, ca urmare a acumulării a 15 puncte de penalizare și în baza căreia a fost eliberată de către pârât dovada seria DDA nr. 8./(...). S-au respins restul pretențiilor. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3423 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea reclamantului NAS V. împotriva pârâtului I. DE P. AL J. C., având ca obiect contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul prin înscrisul intitulat „Precizări"; înregistrat la (...) (f. 9- 11), învederează că prin plângerea inițială a solicitat anularea sancțiunii reținerii permisului de conducere, respectiv anularea hotărârii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule luată de S. S. politiei rutiere C.-N., hotărâre care, ca act administrativ, se concretizează în D. seria DDA nr. 8./(...). Prin același înscris a solicitat obligarea pârâtului I. C. la plata unor despăgubiri morale in sumă totală de 40.000 lei și a unor despăgubiri materiale în sumă totală de 4000 lei pentru repararea prejudiciului si imaginii cauzate prin imposibilitatea de a utiliza autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, ca urmare a suspendării abuzive si nelegale a permisului de conducere. Probațiunea administrată în cauză relevă că în data de (...), reclamantului i s-a reținut permisul de conducere urmare a acumulării a 15 puncte de penalizare, eliberându-i-se dovada seria DDA 8./(...) cu drept de circulație pentru 15 zile de către I. C. - Serviciul P. R.. In sarcina reclamantului au fost reținute 4 contravenții prev.de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, prin 4 procese-verbale de contravenții distincte, urmare a depășirii mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, contravenții care se sancționează conform acestor dispoziții legale cu amendă prevăzută în clasa a IV de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Conform prev.art. 103 alin.l lit.a din OUG 195/2002 republicată, „suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 30 zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare";. Intrucât prin fiecare dintre cele 4 procese-verbale de contravenție i s-a aplicat si suspendarea dreptului de a conduce, în conformitate cu disp. art. 103 alin.l lit.a din O.U.G. 195/2002 republicată, perioadele de suspendare au fost cumulate prin aplicarea doar a unei perioade de suspendare de 30 de zile. Apărarea invocată de reclamant în sensul că unul din cele 4 procese- verbale de contravenție nu i-a fost comunicat si faptul că ulterior a promovat plângere împotriva a două procese-verbale de contravenție, depunând în acest sens în recurs Decizia nr. 1215/(...) a T. Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ II si Sentința civilă nr. 434/(...) a J. Sinaia este irelevantă întrucât dovada a cărei anulare o solicită a fost încheiată la data de (...), deci anterioară promovării ambelor plângeri contravenționale. Restul apărărilor formulate de reclamant exced obiectului juridic dedus judecății, motiv pentru care au fost respinse. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul NAȘ V., solicitând modificarea sentintei civile nr. 3., si admiterea actiunii sale asa cum a mai fost precizata. În motivare s-a arătat că: In cuprinsul sentintei onorata instanta afirma, fara niciun temei legal, ca "In sarcina reclamantului au fost retinute 4 contraventii prev. de art.102alin.3 lit.e din OUG 195/2002, prin 4 procese-verbale de contraventii distincte, urmare a depasirii mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, contraventii care se sanctioneaza conform acestor dispozitii legale cu amenda prevazuta in clasa a IV de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile". A. este eronata, nejustificata si contrazisa de inscrisul, depus la dosar chiar de intimata pentru termenul din (...), intitulat "detalii persoana, permise".Mai jos insa onorata instanta afirma ca "intrucat prin fiecare din cele 4 procese-verbale de contraventie i s-a aplicat si suspendarea dreptului de a conduce, in conformitate cu disp. art.l03 alin. 1 lit.a din OUG 195/2002 republicata, perioadele de suspendare au fost cumulate prin aplicarea doar a unei perioade de suspendare de 30 de zile." A. este gratuita, eronata, nejustificata si fara logica. La dosar nu exista niciun document in care sa mentioneze cele afirmate mai sus. O. instanta mai afirma ca reclamantul a promovat plangere impotriva a doua procese-verbale de contraventie. Alt neadevar, alta afirmatie nejustificata. A facut plangere impotriva unui singur proces verbal de contraventie. T. impotriva celui pe care, la data la care se luase hotararea de suspendare a dreptului reclamantului de a conduce autovehicule, reclamantul inca nu il primise, despre care nu stia pana atunci ca exista, dar pe care, dupa ce a aflat de el voia sa-l conteste. Atat Sentinta Civila nr.434/(...) a J. Sinaia, cat si Decizia nr.1215/(...) a T. Prahova se refera la acest proces-verbal contestat (seria PHS, nr.2./(...)), mai precis la anularea lui (procesul-verbal a fost anulat in totalitate). Ca urmare a anularii rezulta ca au disparut 2 puncte de penalizare din cele 15, iar pentru 13 puncte penalizare nu se suspenda dreptul de a conduce autovehicule. Sigur ca hotararea de suspendare a dreptului de a conduce a fost anterioara deciziilor T. si J., dar reclamantul tocmai asta a cerut sefului P. R. C.: sa se ia hotararea de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule dupa emiterea deciziilor, deci dupa utilizarea de catre reclamant a cailor de atac. A. ca " ... prin probatoriul administrat reclamantul nu a facut dovada netemeiniciei si nelegalitatii actului a carui anulare o solicita, motiv pentru care primul petit al actiunii precizate urmeaza a fi respins ca nefondat" este urmarea fireasca a interpretarii gresite a legislatiei, in speta OUG 195/2002, precum si a schimbarii naturii si intelesului lamurit al actului juridic dedus judecatii, intrucat netemeinicia si nelegalitatea actului a carui anulare o cere, consta tocmai in emiterea lui, si in faptul ca a produs efecte. Mai mult, a mai precizat faptul ca, desi potrivit prevederilor Legii nr.554/2004 exista aceasta posibilitate, emitentul actului administrativ, seful Serviciul P. R. C., nu a revocat decizia (hotararea), cu toate ca la data respectiva aceasta inca nu produsese efecte de niciun fel. Astfel i s-a incalcat dreptul de aparare in justitie prevazut de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului cat si, in speta, de prevederile art.118, alin. 1 din OUG 195/2002 republicata. Consideră ca nu au fost luate in considerare si ca trebuiau revazute toate inscrisurile depuse la dosar, pentru asigurarea unei judecati unitare. Mai solicită a tine seama si de faptul ca acoperirea in bani a prejudiciului moral si obligarea la plata sumelor solicitate, pentru faptele sale, derulate intentionat, pe baze netemeinice, nesustinute, jignitoare si neadevarate, impune o sanctionare necesara a paratului pentru a institui un exemplu in actiunile sale ulterioare. Avand in vedere prejudiciul moralcauzat reclamantului si faptul ca persoanele fizice nu sunt incadrate intr-o identitate de trairi fizice si psihice, sentimente si nici suferinte, valori si culori ale vietii, afirmă că va fi împins, pentru a face dovada suferintei, la un gest necugetat. Tinand cont de mentiunile de mai sus, a solicitat admiterea actiunii asa cum a formulat-o, iar prin hotararea ce se va lua instanța să se pronunte atat in legatura cu anularea actului administrativ cât și asupra daunelor solicitate. Deliberând asupra recursului declarat, cu luarea în considerare a prev. art. 315 C.pr.civ., Curtea a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul J. C.-N. sub nr. (...), precizată ulterior declinării competenței în favoarea T. C. (fila 9 dosar tribunal), reclamantul Naș V. a chemat în judecată pârâtul IPJ C.-Ș. S. de P. R. C.-N., solicitând anularea hotărârii de suspendare a dreptului său de a conduce autovehicule, independent dacă documentul, ca act administrativ care produce efectul suspendării, este considerată dovada seria DDA nr. 8. din (...) sau „invitația"; prin care a fost înștiințat că urmează să i se suspende acest drept. Totodată, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 40.000 lei și a unor despăgubiri materiale de 4.000 lei. În motivare s-a relevat în esență că reclamantul a fost înștiințat, prin invitația nr. 6. din (...) că a acumulat 15 puncte de penalizare și că urmează să i se suspende exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. La momentul la care i s-a adus la cunoștință care sunt procesele- verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-au aplicat aceste puncte de penalizare, a înștiințat pârâtul, prin intermediul unui memoriu, înregistrat cu nr. NA 178 din (...), că nu i-a fost comunicat procesul-verbal pentru constatarea contravenției săvârșite în localitatea C., fiind, ca atare, în interiorul termenului pentru formularea plângerii, care suspendă executarea. D. urmare, a adus la cunoștința pârâtului că dispoziția de suspendare este nelegală, însă, cu toate acestea, i s-a eliberat dovada reținerii permisului său de conducere. A. argumente sunt cu atât mai valabile cu cât, prin sentința pronunțată în dosar nr. (...) al J. Sinaia, s-a admis plângerea sa contravențională, constatându-se că s-a prescris executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal seria PHS nr. 2. din (...). Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 2., a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât și a respins acțiunea. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 1. din dosar nr. (...) al Curții de A. C., constatându-se că raportat la depunerea memoriilor nr. NA 178 din (...) și nr. 615 din (...), reclamantul a făcut dovada respectării cerințelor impuse de textul art. 7 din Legea nr. 554/2004, cauza fiind trimisă spre rejudecare. D. urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul T. C. sub nr. (...), fiind pronunțată sentința civilă nr. 3423 din (...), recurată de către reclamant, prin care cererea sa a fost respinsă. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de textul art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, prin fiecare din cele 4 procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite de către reclamant, fiindu-i aplicate și puncte depenalizare. De asemenea, s-a arătat că nu are relevanță sentința pronunțată în dosarul J. Sinaia, din moment ce dispoziția de suspendare este anterioară datei pronunțării acesteia. Curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, ce a fost modificată, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule a fost dispusă cu încălcarea prev. art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002. Conform acestui text legal „(1) Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: a) pentru o perioada de 30 de zile, daca titularul permisului de conducere a savarsit contraventii care cumuleaza 15 puncte de penalizare;…"; Din cuprinsul probațiunii administrate în cauză reiese că reclamantul a fost invitat să se prezinte la sediul SPR C., prin adresa nr. 6. din (...), aducându-i-se la cunoștință că, în perioada (...)-(...) a acumulat 15 puncte de penalizare, urmând să i se suspende exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. D. urmare, la data de (...) a fost eliberată dovada de reținere a permisului de conducere a reclamantului, seria DDA nr. 8., cu drept de circulație pe 15 zile, menționându-se că perioada de suspendare este de 30 de zile. Conform înscrisului depus la fila 20 din dosar nr. (...) al T. C., decizia de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule a fost aprobată de către șeful SPR C. la data de (...). Anterior acestui moment, respectiv la data de (...), reclamantul a atenționat pârâtul cu privire la faptul că în cauză nu sunt incidente prev. art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, întrucât unul dintre cele 4 procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nu îi fusese comunicat. Specific, este vorba despre procesul-verbal seria PHS nr. 2. din (...), încheiat pentru sancționarea unei contravenții săvârșite în localitatea C., județul Prahova, prin care i s-au aplicat două puncte de penalizare. Reclamantul a contestat în instanță legalitatea acestui din urmă act de sancționare, iar prin sentința civilă nr. 434 din (...) din dosar nr. (...) al J. Sinaia, în baza prev. art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale invocate de către reclamant. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis, prin decizia nr. 1215 din (...) a T. Prahova, ea fiind modificată în parte, în sensul constatării prescripției executării și a sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, aplicate prin procesul-verbal mai sus menționat. În aceste condiții și văzând și prev. art. 121 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, Curtea a apreciat că cele două puncte de penalizare cu privire la care s-a constatat că este prescrisă executarea nu pot fi luate în calcul pentru a aprecia în sensul în care în cauză ar fi îndeplinite cerințele impuse de textul art. 103 alin. 1 lit. a din același act normativ. Cu alte cuvinte, din moment ce această sancțiune complementară nu mai poate fi executată, măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 30 de zile, contestată de către reclamant, este nelegală. Deși, în principiu, este reală susținerea conform căreia legalitatea unui act administrativ se apreciază prin prisma stării de fapt și de drept existente la momentul emiterii acestuia, nu este mai puțin adevărat faptul căreclamantul a înțeles să atenționeze pârâtul asupra împrejurării că unul din cele 4 procese-verbale nu i-a fost comunicat, pentru a putea exercita în mod efectiv dreptul de a formula plângere, susținere care a fost validată ulterior, prin pronunțarea celor două hotărâri judecătorești la care s-a făcut referire mai sus. Așa fiind, nu i se poate imputa recurentului faptul că pârâtul a ales să dispună suspendarea exercitării dreptului de a conduce, fără a efectua nici un fel de verificări suplimentare. În egală măsură, nu poate fi pusă în sarcina acestuia nici lipsa de comunicare dintre serviciile poliției rutiere județene și nici faptul că nu au fost respectate dispoziții imperative referitoare la comunicarea actelor de sancționare și constatare a contravențiilor, încălcări în urma cărora s-a constatat că s-a prescris executarea sancțiunilor aplicate. Pe de altă parte, trebuie amintite și prev. art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora plângerea contravențională suspendă de drept executarea sancțiunilor aplicate, neputând fi ignorat nici efectul produs prin hotărârile judecătorești prin care s-a constatat că s-a prescris executarea acestora. D. urmare, sentința pronunțată a fost modificată în sensul admiterii în parte a cererii și a anulării deciziei șefului P. R. C. prin care i-a fost suspendată reclamantului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, ca urmare a acumulării a 15 puncte de penalizare și în baza căreia a fost eliberată de către pârât dovada seria DDA nr. 8./(...). Au fost respinse restul pretențiilor, constând în acordarea daunelor materiale și morale, ca urmare a împrejurării că la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de probe pentru a dovedi prejudiciul efectiv suferit de către reclamant. D. urmare, s-a constatat că în cauză sunt incidente prev. art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. și art. 1169 C.civ., cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că reclamantul nu ar fi avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru a produce aceste probe, în condițiile în care cererea sa a fost înregistrată pe rolul instanțelor încă de la data de (...). Pe de altă parte, chiar dacă nu pot fi negate dificultățile legate de dovedirea unui prejudiciu ce poate fi acoperit doar prin acordarea unor sume cu titlu de daune morale, în doctrină s-a precizat că „vor fi avute în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin C. i-au fost afectate..." (Alexandru Țiclea, A. Popescu, Constantin Tufan ș.a. - Tratat de dreptul muncii, București, Edit. Rosetti, 2004, p.518). Or, s-a constatat că nu au fost oferite instanței astfel de elemente, pe baza cărora să poată aprecia asupra temeiniciei acestor pretenții. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare NAȘ V. solicitând admiterea contestatiei precum si admiterea in totalitate a actiunii asa cum a cerut prin precizarile depuse la termenul din (...). În motivare s-a arătat că: In fapt prin decizia civila nr. 681/(...), i s-a admis, in parte, recursul impotriva sentintei civile nr.3423 din (...), pronuntata in dosarul nr.(...) al T. C. Impotriva deciziei nr.681/(...) a Curtii de A. C., a formulat prezenta contestatie intrucat instanta admitand, in parte, recursul, a omis sa cerceteze urmatoarele motive de recurs: - cele referitoare la faptul ca "nu au fost depuse niciun fel de probe pentru a dovedi prejudiciul efectiv suferit de reclamant". Vazand insa prevederile Codului Civil, care la art. 1170, arata ca "D. se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin mărturisirea uneia din părti si prin jurământ, O. instanta va trebui sa observe ca prin inscrisul intitulat "Precizari"inregistrat la (...) (f. 9-11), plin de rusinea suferita pe nedrept si in urma acumularii a numeroase sentimente negative care i-au afectat viata, a "mărturisit" urmatoarele: "hotararea de suspendare a dreptului contestatorului de a conduce autovehicule, luata de seful P. R. C.-N., netemeinica, nelegala si abuziva, a condus la consecinte negative producand contestatorului, suferinte atat in plan fizic cat si psihic, astfel incat a ajuns sa aibă dureri de cap, sa nu mai doarmă noaptea, sa evite intalnirile cu fostii colegi si chiar cu prietenii, sa fie tot timpul nervos si irascibil intens, inclusiv cu familia si sa ia medicamente pentru calmare. Consideră ca toate acestea au adus atingere onoarei, demnitatii si prestigiului personal fiind percepute ca si consecinte ale vatamarii si afectarii situatiei familiale si sociale, drept pentru care, in esenta, solicită sa se admită actiunea asa cum a solicitat prin prezenta". Precizează in acest context ca a fost nevoit sa dea multor persoane, (rude, prieteni, fosti colegi, vecini etc.) dese explicatii despre motivele pentru care nu pot conduce autovehiculul, ceea ce l-a pus mereu intr-o stare de inferioritate, creandu-i din nou si din nou sentimente de frustrare si neputinta. Si mai apoi, ca un mic comentariu, ar trebui subliniat faptul ca dreptul la viață, dreptul la integritatea fizică și psihică a persoanei, precum și inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței acesteia sunt garantate prin art. 15 pct. 1, art. 22 și art. 23 din Constituția României. Totodată, sunt ocrotite onoarea, reputația, demnitatea, dreptul la imagine, ca atribute fundamentale ale persoanei. Totodata ar trebui sa se tina cont de unele aspecte privind repararea daunelor morale in jurisprudenta Curții Europene a D.urilor Omului, care făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, considerând că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate. In final retinand ca simpla anulare a actului administrativ nelegal, nu repara prejudiciul moral suferit de cel vatamat, ca in speta nici macar nu restabileste legalitatea ce a fost incalcata, intrucat contestatorului i-a fost restituit permisul abia dupa expirarea celor 30 de zile de suspendare, ca prin decizia de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule contestatorul reclamant a fost prejudiciat si ca sunt intrunite conditiile existentei raspunderii civile, respectiv existenta unui prejudiciu, fapta cu caracter ilicit - act administrativ ilegal-, legatura de cauzalitate dintre acestea doua, precum si culpa paratului - dovada faptul ca actul administrativa fost desfiintat prin decizia civila nr.681/2011 - onorata instanta va putea conc1uziona ca, aceasta contestatie este fondata. In drept își intemeiază contestatia in anulare pe dispozitiile art.998- 1000 cod civil si ale art.317 -art.321 Cod Procedura Civila. Asupra contestației în anulare de față, Curtea constată următoarele: Prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare, a fost admis recursul declarat de către contestator împotriva sentinței civile nr.3423 din (...), pronuntata in dosarul nr.(...) al T. C., constatându-se, în esență, faptul că măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 30 de zile, contestată de către reclamant, este nelegală. Au fost respinse restul pretențiilor, constând în acordarea daunelor materiale și morale, ca urmare a împrejurării că la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de probe pentru a dovedi prejudiciul efectiv suferit de către reclamant. D. urmare, s-a constatat că în cauză sunt incidente prev. art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. și art. 1169 C.civ., cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că reclamantul nu ar fi avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru a produce aceste probe, în condițiile în care cererea sa a fost înregistrată pe rolul instanțelor încă de la data de (...). Pe de altă parte, chiar dacă nu pot fi negate dificultățile legate de dovedirea unui prejudiciu ce poate fi acoperit doar prin acordarea unor sume cu titlu de daune morale, în doctrină s-a precizat că „vor fi avute în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin C. i-au fost afectate..." (Alexandru Țiclea, A. Popescu, Constantin Tufan ș.a. - Tratat de dreptul muncii, București, Edit. Rosetti, 2004, p.518). Or, s-a constatat că nu au fost oferite instanței astfel de elemente, pebaza cărora să poată aprecia asupra temeiniciei acestor pretenții. Contestația în anulare declarată împotriva acestei decizii esteîntemeiată în drept pe disp. art. 318 C.pr.civ. și vizează ipoteza nepronunțarii instanței de recurs asupra tuturor motivelor invocate în susținerea căii de atac declarate de către reclamantul-contestator, relevându-se faptul că s-a omis cu desăvârșire a se analiza precizarea de actiune prin intermediul careia au fost explicate pe larg motivele pentru care petentul se considera indreptatit la acordarea despagubirilor solicitate. În legătură cu această ipoteza, s-a relevat în doctrină că una dintre condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale întemeiate pe acest motiv este aceea că instanța trebuie să fi omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare, iar dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu poate fi primită. De asemenea, s-a subliniat faptul că nepronunțarea nu echivalează cu neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetare lor în bloc, o astfel de ipoteză neputând fi invocată în calea extraordinară de atac. În speță, contestatorul arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele pentru care reclamantul a apreciat ca a fost afectat de masura nelegala a paratului, insa aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât instanța de recurs a arătat în mod neechivoc faptul că a considerat ca simplele afirmatii ale contestatorului nu se pot constitui intr-un minim de argumente si indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin C. i-au fost afectate, in conditiile in care ele nu au fost sustinute prin administrarea unor probe, de orice natura, care sa fie pertinente si utile, pentru analiza acestei chestiuni litigioase. Prin prisma acestor statuări, Curtea apreciază că nu este îndeplinită în cauză cerința tezei a II-a a art. 318 C.pr.civ., instanța de recurs pronunțându-se asupra motivelor de modificare prin aplicarea unor statuari care făceau de prisos analizarea punctuală a considerentelor recurentului. In plus, trebuie amintit ca, contestația în anulare este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare a soluției atacate, pe aceasta cale neputand fi imputate instantei de recurs o eventuala gresita stabilire a starii de fapt sau omisiunea de a analiza anumite mijloace de proba, respectiv greseli de judecata. De altfel, se constată că abia prin prezenta contestație petentul a înțeles să dezvolte pe larg considerentele pentru care apreciază că i se cuvin despăgubiri, o astfel de atitudine fiind contrară normelor procesuale și neputând fi validată. Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată, luându-se act și de faptul că intimatul nu a solicitat acordarea unor cheltuieli de judecată. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge contestația in anulare formulată de contestatorul NAȘ V. împotriva deciziei nr. 681 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al Curții de A. C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...) Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 884/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 165/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
