Decizia civilă nr. 1940/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1940/2011
Ședința data de 11 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 3405 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul A. V., având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
Prin S. Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA P rin Sentința civilă nr. 3405 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativformulată de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei nr. 289/(...), emisă de pârâtă, prin care s- a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de C. J. C. - C. pentru aplicarea L. nr. 2. - Hot.nr.7., al cărui beneficiar a fost reclamantul.
A fost obligată pârâta, în temeiul art. 10 alin.2 din Legea 2., art. 18 alin.5 lit.c din Normele Metodologice pentru aplicarea L. 2., aprobate prin HG 1., să vireze în contul reclamantului suma de 274.541,04 lei, reprezentând despăgubiri, conform H. 7. emisă de C. J. pentru aplicarea L.
2..
S-au respins restul pretențiilor.
A fost obligată pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Prin H. nr. 71/(...), emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. 2., s-a aprobat în parte cererea reclamantului A. V. în sensul că i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 274.541,04 lei pentru imobilele deținute în Basarabia de către mama sa, D. E. (divorțată, fostă A.). S-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilele care au aparținut bunicului petentului, D. V..
S-a constatat că în prezenta cauză pârâta a emis D. 289/(...) prin care s-a dispus reanalizarea, în vederea revocării, a actului administrativ emis de C . J. C. pentru aplicarea L. 2. - H. 7. pentru următoarele considerente: hotărârea a fost emisă pe numele a trei autori, nu s-a făcut dovada refugiului pentru autori și nu s-a făcut dovada proprietății. Se menționează că petentul reclamant nu a depus la dosar decât declarații de martori și o corespondență cu arhivele R. M., însă potrivit art. 2 alin.4 și 5 din HG 1. imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din R., Ucraina și R. M., abilitate să producă aceste documente.
Din cele de mai sus cât și din poziția procesuală exprimată în cadrul întâmpinării constatăm că ceea ce se impută reclamantului este faptul că nu a depus suficiente acte pentru dovedirea refugiului autorilor săi și dovada proprietății solicitate.
C. art. 2 alin.1 din HG 1., pentru punerea în aplicare a L. 2., persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii. Aceasta se face, respectiv dovada refugiului și a proprietății cu acte doveditoare certificate de autorități, iar potrivit art. 2 alin.4 teza a II-a din HG 1., în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate cu diferite instituții din R., Ucraina și R. M., abilitate să producă aceste documente.
În speță, la dosarul H. 7. s-a constatat că reclamantul a depus declarațiile autentificate a doi martori f.133, 134, declarația sa autentificată f.136 și s-a apreciat că a făcut și dovada imposibilității de a procura actele cu care să facă dovada refugiului și a proprietății, prin corespondență pe care a depus-o la dosar și pe care a purtat-o cu diferite instituții din R. și R. M.. Astfel, pe lângă cererea inițială adresată A. N. a R. M. prin care reclamantul a solicitat acte doveditoare ale refugiului autorilor săi, acesta a depus și adeverința eliberată de P. C., R. M., R. B. cu nr. 239 din (...) din care rezultă că autoarea reclamantului, D. E. s-a refugiat din satul C. în toamna anului 1943 și s-a stabilit, după declarațiile reclamantului în orașele A. și O., iar refugiul a fost determinat din cauza războiului. S-a mai menționat că cele de mai sus sunt adeverite și de martorii care au fost vecini cu dl. A. V. S-a mai depus și adresa cu nr. C 111/(...) emisă de S. J. A. al A. N. din care rezultă faptul că numele D. E. și A. V. nu sunt înscrise în documentele păstrate de instituția lor, referitoare la expulzații și refugiații stabiliți în anul 1944 - 1945 în județul A., orașul A. și localitatea C. S-a mai precizat că se păstrează numele doar a circa 2000 din cele 20.000 de persoane expulzate și refugiate în județul A. și că nu dețin arhiva Biroului Expulzaților și Refugiaților A., distrusă în bombardamentul din 3 iulie 1944.
În raport de aceste acte, despre care s-a apreciat că sunt utile soluționării cauzei, neavând importanță data depunerii lor, s-a apreciat că reclamantul a făcut dovada imposibilității procurării unor acte certificate de autorități care să ateste dovada refugiului și a proprietății.
Așa fiind, în condițiile în care doar această situație, respectiv dovada imposibilității procurării de înscrisuri, i s-a imputat reclamantului, instanța a apreciat că hotărârea nr. 7. este legală și temeinică și respectă prevederile L. 2..
În ceea ce privește faptul că hotărârea a fost emisă pe numele a trei autori și nu pe numele unuia singur, s-a constatat că această hotărâre a vizat doar despăgubirile după mama sa D. E., cererea formulată dupăbunicul său fiindu-i respinsă iar singurul moștenitor solicitant este reclamantul A. V. F. că i-au fost respinse despăgubirile după bunicul său D. V. s-a apreciat că nu poate influența admiterea cererii reclamantului, atâta timp cât acesta nu a contestat această măsură, fiind mulțumit cu conținutul H. 7. și dorind doar a i se achita despăgubirile stabilite prin această hotărâre, despăgubiri pe care, de asemenea, nu le contestă.
În raport de cele de mai sus, s-a admis acțiunea reclamantului în sensul în care s-a dispus anularea Deciziei nr. 2. emisă de vicepreședintele A. N. pentru R. P. prin care s-a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de C. J. C. - C. pentru aplicarea L. nr. 2. - Hot.nr.7., al cărui beneficiar este reclamantul și, de asemenea, s-a mai obligat pârâta în temeiul art. 10 alin.2 din Legea 2., art. 18 alin.5 lit.c din Normele Metodologice pentru aplicarea L. 2., aprobate prin HG 1., să vireze în contul reclamantului suma de 274.541,04 lei, reprezentând despăgubiri, conform H. 7. emisă de C. J. pentru aplicarea L. 2..
În ceea ce privește solicitarea de a-i fi acordate dobânzi legale cât și daune morale în privința acestei sume, de la data emiterii hotărârii - (...), în raport de prevederile art. 18 alin.3 din Legea 554/2004, tribunalul a respins aceste pretenții în considerarea faptului că, creanța reclamantului urmează a deveni certă și exigibilă abia la momentul la care această hotărâre rămâne definitivă și irevocabilă , însuși art. 10 alin 2 din Legea 2. stabilind că despăgubirile vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene , iar pe de altă parte daune morale s-a apreciat că nu i se cuvin reclamantului deoarece prin D. 2. s-a efectuat doar un control de legalitate de către A. N. pentru R. P., control pe care aceasta era îndrituită să îl efectueze în baza legii 2..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. pentru R. P. solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza în fond, să se respingă acțiunea formulată împotriva A. S. pentru Aplicarea L. 2..
În motivare s-a arătat că:
Instanța, a admis acțiunea considerând că, actele depuse pe perioada desfășurării procesului de către intimatul A. V. sunt utile soluționării cauzei, acesta făcând dovada pretențiilor sale, neavând importanță data depunerii lor. De aceea instanța de fond a considerat că H. nr. 7. emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. 2. este temeinică și respectă prevederile L. 2..
C. art. 13 din Legea 2., cu modificările și completările ulterioare, prevede că, "Criteriile de evaluare și modalitățile concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor sau de acordare a compensațiilor pentru terenurile agricole și intravilane, precum și pentru construcții și recolte, procedurile de lucru ale comisiilor județene} respectiv a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2. și ale A. N. pentru R. P. - S. pentru aplicarea L. nr.
2.} gestionarea fondurilor destinate despăgubirilor, precum și modalitățile de efectuare a plăților vor fi stabilite prin norme metodologice elaborate de A. N. pentru R. P. și aprobate prin hotărâre a G."
Astfel, odată cu emiterea HG 1., privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2., la art. 17 au fost stabilite atributiile
ANRP S. pentru Aplicarea L. 2..
Forma inițială a art. 17 din HG 1. prevedea următoarele atribuții S.ui pentru Aplicarea L. 2.: centralizează hotărârile, soluționează contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor județene sau a municipiului B., verifică documentele de plată, asigură îndrumarea metodologică comisiilor județene și a municipiului B.
Se poate constata că, deși A. S. pentru Aplicarea L. 2. este organ de specialitate al administrației publice centrale, ierarhic superior comisiilor județene sau a municipiului B. de aplicare a L. 2., nu avea din punct de vedere legal nici o posibilitate să intervină împotriva hotărârilor emise fără respectarea prevederilor L. 2..
Deși A. S. pentru Aplicarea L. 2. a oferit tuturor comisiilor din țară îndrumări metodologice în vederea soluționării dosarelor, erau în creștere cazurile când se descopereau hotărâri emise fără respectarea prevederilor legale.
De aceea prin adresa nr. 911 din (...) S. pentru Aplicarea L. 2. a solicitat tuturor comisiilor constituite în cadrul I. P. din întreaga țară, ca toate hotărârile adoptate - de admitere sau de respingere - să fie însoțite, în mod obligatoriu, de " R. de specialitate". Se solicita comisiilor ca în acest document să se regăsească informații cu privire la actele cu care petenții fac dovada refugiului autorilor, a filiației față de aceștia și dovada proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri și să se justifice modul de soluționare a cererii.
Deoarece s-a constatat că, la nivelul întregii țări, sunt numeroase hotărâri emise pe baza L. 2. care nu respectă prevederile legale, iar solicitările adresate I. P. din întreaga țară de reanalizare a acestora s-au dovedit ineficiente, S. pentru Aplicarea Legi 2. a propus modificarea prevederilor art. 17 din HG 1..
În consecință, în data de (...), Guvernul României a emis HG 57, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2..
Astfel, conform art. 17 alin (4) lit. h din H.G. 57/2008, "în situația în care constată încălcarea prevederilor L. nr. 2.} cu modificările și completările ulterioare} precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa} propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2.. În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2. revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor lega le în vigoare." Textul de lege vizează modalitatea de acțiune a A. în situația exercitării controlului administrativ ierarhic. Actele administrative la care face referire acest text de lege sunt Hotărârile, de admitere sau respingere a cererilor formulate în baza L. 2., emise de C. J. sau a municipiului B.
C. nu emit și alte acte în aplicarea L. 2..
Mai mult, din acest text de lege rezultă că, hotărârile emise de către comisiile pentru aplicarea L. 2. nu reprezintă un act însușit și opozabil A. S. pentru Aplicarea L. 2..
Dimpotrivă A. S. pentru Aplicarea L. 2. are atribuții de verificare și control cu privire la aceste hotărâri.
Interpretarea și aplicarea în concret a dispozițiilor art. 17 alin (4) lit. h din normele metodologice de aplicare a L. 2. sunt supuse controlului instanței de contencios competentă, așa cum este prevăzut în art. 17 alin (6) din HG 1..
În speța în cauză, în data de (...) Instituția P. J. C. - C. pentru aplicarea L. 2. a emis pe numele intimatului A. V. H. nr. 71. Prin H. nr. 7. s- a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 274.541,04 lei compensații bănești pentru bunurile autoarei D. E. din localitatea C. - jud. Hotin, abandonate și sechestrate ca urmare a refugiului. De asemenea, prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reclamantului de a i se acorda despăgubiripentru bunurile deținute de autorii D. V. și D. X. din localitatea C. - jud. Hotin Însă, din analiza actelor de puse de către intimatul A. V. la dosarul întocmit la C. J. C., ca dovadă a pretențiilor sale, A. S. pentru aplicarea L. 2. a constatat că H. nr. 7. a fost emisă fără a fi respectate prevederile L. 2., deoarece hotărâre a fost emisă fără a se face dovada refugiului autoarei D. E..
A. S. pentru Aplicarea L. 2. a ajuns la această concluzie din următoarele motive:
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art. 2 alin (1) din H.G. 1., ,,( ... ) persoanele îndreptățite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza 1 din HG 1. cu modificările și completările următoare, cu ,,( ... ) acte doveditoare certificate de autorități (…)".
În cazul persoanelor care s-au refugiat pe teritoriul R. în 1940, respectiv în 1944, acestea pot dovedi calitatea de refugiat prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații (adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații), carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, emis de C. N. pentru Evidența P.ulației venite din Basarabia și Bucovina de N., foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carnet de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat.
Dovada proprietății la momentul refugiului, se poate face cu contracte de vanzare-cumparare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc.
În lipsa "actelor doveditoare" pentru a confirma refugiul autorilor și proprietatea bunurilor pentru care se solicită despăgubiri art. 2 alin (4) teza
II și (5) din H.G. 1., permite solicitanților "În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte} cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura inscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte} depunându-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite instituții din R.} Ucraina și R. M., abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă}, precum și traducerea acestora} după caz."
C. textelor de lege menționate, atât dovada refugiului cât și dovada proprietății se face cu acte doveditoare certificate de autorități.
Admisibilitatea dovezii cu declaratii autentificate este condiționată și de dovada imposibilitătii de a procura înscrisurile necesare.
În acest sens au fost depuse la dosar:
- declarația pe proprie răspundere a intimatului A. V.
- declarațiile martorilor G. N. M. și M. Ana M., cetățeni ai R. M.;
- adeverință eliberată de primăria satului C. din care rezultă că autorul D. V. a decedat în anul 1946;
- cererea adresată A. N. a R. M. prin care reclamantul solicită acte doveditoare ale refugiului autorilor săi.
Însă, aceste documente nu sunt suficiente pentru dovedirea pretențiilor intimatului:
- pentru dovada refugiului:
Arhiva N. a R. M. nu este o instituție abilitată să emită acte doveditoare.
În condițiile prevăzute de prevederile art. 2 alin (5) din HG 1. intimatul trebuia să inițieze o corespondență cu primăria localității unde s-a refugiat inițial autoarea D. E. și direcția județeană a A. N. din județul în care se află localitatea unde s-a refugiat inițial.
- pentru dovada proprietății bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri:
În condițiile prevăzute de prevederile art. 2 alin (5) din HG 1. intimatul trebuia să inițieze o corespondență cu primăria localității C., locul în care se află bunurile și cu Arhiva N. a R. M..
La dosar se regăsesc declarațiile martorilor A. - Mic A. și S.-S. T. Dar, nu se face dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate să producă astfel de documente.
La cererea de chemare în judecată intimatul A. V. a atașat:
- adeverința nr. 239/(...) emisă de P. C., pe baza declarațiilor martorilor cetățeni moldoveni, din care rezultă că autoarea D. E. s-a refugiat în anul 1943;
- adresa nr. C 111/(...) eliberată de D. J. A. a A. N. din care rezultă că nu dețin documente cu privire la refugiul autoarei.
Însă, nici cu aceste documente intimatul A. V. nu face dovada pretențiilor sale.
Având în vedere că D. J. A. a A. N. nu a putut elibera acte doveditoare
și datorită faptului că nu păstrează doar informatii despre 2000 de persoane refugiate, în conditiile prevăzute de art. 2 alin (5) din HG 1., intimatul trebuia să initieze o corespondentă și cu primăria localitătii unde s-a refugiat initial autoarea.
Mai mult, în adeverința nr. 239/(...) emisă de P. C., se menționează că autoarea D. E. s-a refugiat în anul 1943.
C. art. 1 alin (1) din Legea 2., cu modificările și completările ulterioare, "Cetățenii români, de posedați ca urmare a părăsirii forțate a B., B. de N. și a
T. H., precum și ca urmare a celui de al D. R. M. și a aplicării Tratatului de P. între R. și Puterile Aliate și Asociate, semnat la P. la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi." Astfel, printre beneficiarii acestei legi se pot număra:
- cetățenii români care s-au refugiat pe teritoriul R. în anul 1940, ca urmare a U. din 26 iunie, prin care U. solicita cedarea de către R. a B. și părții de N. a B., cât și în anul 1944, ca urmare a ordinelor de evacuare generală;
- cetățenii români care au fost deportați în regiuni ale fostei Uniuni
Sovietice în perioada de referință pentru această lege;
- cetățenii români care nu au avut domiciliul pe acele teritorii însă au avut în proprietate bunuri imobile la care nu au mai avut acces după cedarea teritoriilor prevăzute de această lege.
În anul 1943 Basarabia, Bucovina și Tinutul H. faceau parte din R..
De aceea, dacă autoarea D. E. a părăsit în anul 1943 Basarabia nu a făcut-o datorită războiului. Astfel, nu se încadrează în prevederile L. 2..
În concluzie, C. J. C. pentru aplicarea L. 2. a emis H. nr. 7., fără a respecta prevederile L. 2..
Din aceste motive în conformitate cu prevederile arte 17 lit. h din H.G.
57/2008, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr.
2., S. pentru Aplicarea L. 2. din cadrul A. a emis D. nr. 289/(...) prin care a solicitat Intituției P. J. C. revocarea H. nr. 7..
Având în vedere că:
- Legea nr. 2. urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia;
- fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat;
- dispunerea plății în baza unei hotărâri ilegale ar prejudicia bugetul de stat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., solicită să se admită recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 3405 din (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 302.1 C.proc.civ., Legea nr.2., cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120 /2006.
Reclamantul intimat A. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului recurentei-pârâte A. N. pentru R. P. împotriva Sentinței civile nr.3405/(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul cu numărul (...), precum și obligarea recurentei-părăte la plata cheltuielilor de judecată.
În mod temeinic și legal a dispus instanța de fond, în temeiul art. 2 alin.l din HG 1./ art. 2 alin.4 teza a Il-a din HG 1., anularea Deciziei nr.
289/(...), emisă de vicepreședintele A. N. pentru R. P., prin care s-a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de C. J. C. - C. pentru aplicarea L. nr. 2. - H. nr.7., al cărui beneficiar este intimatul- reclamant, C. art. 2 alin.l din HG 1., pentru punerea în aplicare a L. 2., persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii. Dovada refugiului și a proprietății se face cu acte doveditoare certificate de autorități, iar potrivit art. 2 alin.4 teza a Il-a din HG 1., în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate cu diferite instituții din R.,
Ucraina ȘI R. M., abilitate să producă aceste documente.
Analizând recursul declarat prin prisma dispizițiilor art. 304,
304 ind. 1 cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. s-a solicitat instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Deciziei nr.
289/(...) emisă de vicepreședintele A. N. pentru R. P. prin care s-a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de C. J. C. pentru aplicarea L. 2. - H. 7., beneficiar fiind reclamantul, obligarea pârâtei să vireze în contul reclamantului suma de 274,541,04 lei reprezentând despăgubiri, conform H. 7., emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 2., obligarea pârâtei la plata dobânzii legale a sumei sus menționate și, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de 50.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost cauzat reclamantului prin emiterea deciziei 2..
Pentru dovedirea refugiului și a proprietății în momentul refugiului în condițiile art. 2 alin 1 din HG 1., în lipsa actelor doveditoare certificate de autorități, reclamantul a depus la dosar declarația sa notarială din (...) - f.136 , declarațiile martorilor G. N. M. și M. A. M. -f.134, adeverința eliberată de primăria sat C. din care rezultă că autorul său, D. V., a decedat în 1946 și cererea adresată A. N. a R. M. .
În fața instanței de recurs, întrucât declarațiile martorilor au fost apreciate ca insuficient de lămuritoare, intimatul a arătat că bunurile pe care mama sa le deținea în Basarabia sunt următoarele:
- o casă din chirpici, fără curte, situată în satul C., județul Hotin, unde avea ca vecini pe M., M., A. și S.
- o casă din cărămidă, cu dependințe și teren de 1. m cu vie, situată lângă șoseaua ce face legătura între C.inău și Cernăuți, paralelă cu calea ferată. Își amintește că la această casă nu aveau vecini, ci doar gara care se afla în fața casei.
- 1,5 ha teren agricol:
Curtea a constatat astfel că între declarațiile autentificate ale martorilor și reclamantului și susținerile acestuia din recurs există unele neconcordanțe în ceea ce privește descrierea exactă a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubiri iar pentru justa soluționare a cauzei se impune trimiterea acesteia la tribunal, în vederea suplimentării probațiunii.
În rejudecare, instanța va proceda la luarea interogatoriului reclamantului cu ivire la aspecte legate de momentul refugiului și cauzele pentru care acesta a avut c doar în 1943 cât și cu privire la aspecte legate de bunurile deținute de antecesorii estuia în R. M., încercându-se o descriere cât mai completă a acestora.
De asemenea, în măsura posibilă, se va proceda la audierea nemijlocită a artorelor G. N. M. și M. A. M. iar în măsura în care această probă nu este posibil de ministrat datorită vârstei înaintate sau domiciliului în R. M., se va pune în vedere clamantului să indice alte persoane, a căror audiere este posibilă, pentru a lămuri pectele anterior arătate, legate de refugiu și de dovada proprietății bunurilor.
Având în vedere că P. C. nu a putut să elibereze acte doveditoare pentru oprietătile detinute de autoarea D. E., se impune a se pune în vedere intimatului initieze o corespondentă în acest sens cu Arhiva N. a R. M..
De asemenea, intimatul a purtat o corespondență cu Arhiva N. a R. M. în ceea privește refugiul însă a omis să solicite informații în acest sens și Primăriei calității de domiciliu - C.
Față de toate ceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea reciază că, în scopul aflării adevărului și pentru pronunțarea unei hotărâri meinice și legale, se impune casarea sentinței civile nr. 3405 din (...), pronunțată în sarul nr. (...) al T.ui C. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 3405 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
M. H. M. B.
F. T.
GREFIER, D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: A.-M. B.
| ← Decizia civilă nr. 5916/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3415/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
