Decizia civilă nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/2011
Ședința publică de la 21 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 1665 din 7 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., privind și pe intimații D. G. A F. P. A J. C. A. DE I. F., S. I. F. P. F., G. F. C., A. F. P. A M. C.-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a adoua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta M. L. personal, asistată de avocat G. S. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului formulat, recurenta fiind legal citată cu aceste mențiuni.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului declarat și documente justificative privind achitarea onorariului avocațial. T., aceasta depune note scrise în 4 exemplare și 4 seturi de acte în probațiune, arătând că acestea reprezintă o sinteză a actelor semnificative existente la dosarul cauzei, astfel că instanța apreciază că nu se impune comunicarea acestora. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, extinsă și completată cu privire la petitele b,c,d și e, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform dovezilor fiscale depuse la dosar. În motivare, arată că în mod greșit a fost intitulată hotărârea instanței de fond „., aceasta fiind în realitate o sentință. Instanța de fond a aplicat o altă lege decât cea incidentă în cauză, L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal și hotărârea conține motive total străine de fondul cauzei. Subliniază că recurenta nu face parte din categoria persoanelor impozabile, activitatea exercitată de către aceasta constând în demersuripentru punerea în executare silită a unei sentințe civile pentru recuperarea unor sume depuse la FNI, în baza unor împuterniciri individuale intitulate „fișă pentru executorul judecătoresc";, care nu prevede nici o remunerație, fișe care au fost semnate personal de către fiecare mandant. Prin urmare, nu este vorba despre comerț ca profesiune obișnuită, faptă de comerț nici subiectivă și nici obiectivă, mandat comercial, plata mandatului, ci este vorba despre un mandat civil, un act de donație ca dar manual, fiind aplicabile dispozițiile art. 42 alin 1 lit. j cod fiscal. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr.1665 din 7 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J. C. A. DE I. F., S. I. F. P. F., G. F. C., și A. F. P. A M. C.-N. Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Reclamanta a depășit plafonul de impozitare de 35.000 euro, în echivalent în lei, astfel încât datorează T. Referitor la analizarea raportului juridic de bază ca fiind unul de donație, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile. art. 801 c.civ.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii introductive. În esență, în motivarea recurusului, reclamanta arată că încheiat contracte de mandat civil cu membrii asociației nepatrimoniale A.-FNI, de natură civilă și nu comercială și că nu a săvârșit acte de comerț care să impună obligația de plată a T. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea la apreciat ca fiind fondat, din următoarele considerente: Din cuprinsul sentintei recurate rezultă cu puterea evidenței că instanța de fond a denumit corect hotărârea pronunțată ca fiind o sentință și nu decizie, asa cum din eroare se menționează în recurs. Sub acest aspect recursul nu este fondat. Referitor la indicarea greșită a temeiurilor de drept incidente, Curtea reține că indicarea actului normativ incident ca fiind L. nr. 5. este o simplă eroare materială, articolele indicate fiind citate corect, ca făcând parte din codul fiscal. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține: Au reținut, atât organele fiscale, cât și instanța de fond că sunt incidente în speță disp. art. 152 al.1 c.fisc., coroborat cu disp. art. 46 al. 2 din acelasi act normativ. Aceste texte legale prevăd: Art. 46 al. 2: "Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii."; Art. 152 al. 1: „Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei sestabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)."; Esențial în determinarea persoanei impozabile este stabilirea caracterului comercial al activității supusă impozitării. Pentru determinarea faptelor si actelor de comert, atât obiective cât și subiective, singurul reper legal sunt art. 3 si art. 4 din codul comercial. Astfel la art. 3 sunt enumerate faptele obiective de comerț desfășurate de către comercianții declarați ca atare, persoane fizice sau juridice, iar la art. 4 sunt descrise criteriile de identificare a faptelor subiective de comert, ce pot fi săvârsite de către necomercianti, persoane care, prin săvârsirea acelor acte, capătă un statut de comerciant. „ art. 4 -Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezulta din însuși actul."; Identificarea elementelor civile ale actului cercetat, exclude caracterul comercial al acestuia. În speță, impunerea reclamantei s-a realizat în considerarea și analizarea activității desfășurată de către reclamantă, cu privire la care aceasta a susținut ca a desfășurat-o în baza unui mandat civil. A depus reclamnanta la dosar copii ale actelor încheiate cu terțele persoane. Astfel, în primul rând, este de remarcat că reclamanta a acționat din postura de membru în conducerea unei asociații cu scop nepatrimonial, constituită în vederea protejării intereselor persoanelor fizice păgubite prin activitatea desfăsurată de către terțul F. S-a dovedit că nu s-a încheiat un înscris denumit contract de mandat, însă Curtea reține, din conținutul actelor indicate de către reclamantă și depuse în copie la dosar, respectiv "F. pentru executorul judecătoresc" că cei in cauză au împuternicit-o pe reclamantă (contract de mandat) să le reprezinte interesele în fața executorului judectăoresc pentru recuperarea sumelor actualizate conf. sent. civ. nr. 13732/(...) a Tribunalului Buucuresti. Chiar și în forma simplificată în care se prezintă acest înscris, el îndeplinește cerințele esențiale ale unui contract de mandat, asa cum este reglementat de art.1532 și urm c.civ. Natura mandatului acordat este unul eminamente civil. Curtea reține acest aspect din faptul că el a fost acordat în vederea încasării unor sume supuse executării silite. Reclamanta nu a intrat într-un raport comercial cu mandanții săi, iar numărul contractelor de mandat încheiate nu reprezintă un criteriu de determinare a unei eventuale fapte de comerț. Este de observat că o faptă de comerț singulară, repetată ulterior într- un interval de timp relativ scurt, poate permite concluzia caracterului comercial al activității multiple, desfăsurată de către cel în cauză și permite tratarea lui ca un comerciant. În speță însă, fiecare act, privit individual are o natură civilă . Mai mult, Curtea reține că însăși reclamantul a acționat în considerarea poziției sale într-o organizație non profit, constitiuită în scopul recuperării sumelor celor păgubiți de către F. Reținând astfel că textele indicate de către organele fiscale privesc impozitarea comercianților, indiferent dacă sunt persoane fizice sau persoane jurdiice si indiferent dacă săvârsesc fapte obiective (art. .) sau dimpotivă subiective (art.4 . ) de comerț precum si faptul că mandatele îndeplinite de către reclamantă au avut un caracter civil, determinat de natura activității mandatate, in temeiul art. 304 pct. 9 se va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1665 din 7 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., ce va fi modificată în sensul că se va admite acțiunea și se va dispune anularea raportului de inspecție fiscală nr. 1., a deciziei de impunere nr. 1. și a deciziei nr. 1/2010. În temiul art. 274 al. 1 c.pr.civ., pârâții vor fi obligați să achite reclamantei 4960 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 1665 din 7 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și dispune anularea raportului de inspecție fiscală nr. 1., a deciziei de impunere nr. 1. și a deciziei nr. 1/2010. Obligă pârâții să achite reclamantei 4960 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, D. M. Judecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red./dact.D.M. 3 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5518/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3536/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
