Decizia civilă nr. 3536/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3536/2011
Ședința publică de la 29 S. 2011
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător M.-I. I.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta T. D., împotriva sentinței civile nr. 7., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 721 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de T. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției P.ui mun. C.-N. 3163/28 mai 2010 și plata drepturilor salariale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantului atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010. Reține că reclamanta este funcționar public în cadrul P. mun. C.-N., iar prin D. 3163 din 28 mai 2010 emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. 1089 din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a A genției J. de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1., fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, reține că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...) , emis în aplicarea acestei legi, reține că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, reține că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. M.C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștiințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3.. În baza acestei adrese, P. mun. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. mun.C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea Consiliului Local al mun.C.-N. Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamanta este îndreptățită sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, reține următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv reținem că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor careau beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. mun.C.-N. Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, instanța s-a pronunțat prin încheierea din (...). Prin urmare, în raport de considerentele sus menționate, a respins pe fond cererea de anulare a dispoziției contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din cele două sporuri începând cu luna aprilie 2010. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. D.solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.3163 din 28 mai 2010, ca nelegală și netemeinică. În motivare s-a arătat că: Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea sa nu este fondată rezumându-se, in esenta, la motive in functie de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. A., primul argument retinut de catre instanta de fond in motivarea hotararii se refera la faptul ca, contractul colectiv de munca a fost incheiat dupa publicarea in Monitorul Oficial a L. nr. 3.. Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar acordul colectiv de munca a fost incheiat in data de (...) si inregistrat la D. C. la data de 17.1l.2009, insa consideră ca data publicarii L. nr. 3. in Monitorul Oficial este lipsita de relevanta juridica, in conditiile in care, este de notorietate imprejurarea ca acest act normativ intra in vigoare la data de (...), astfel cum rezulta si din disp. art. 47. Practic, instanta de fond a confundat data publicarii in Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data in vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant disp. art. 78 din Constitutia Romaniei si disp. art. 12 din L. nr. 24/2000. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitate a clauzelor acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "prin clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securitătii și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității rationamentului expus vine și din interpretarea teleologica a dispozițiilor legale mentionate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de munca exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând În sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecinta, apreciază că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea sa raportându-se doar la momentul încheierii acordului colectiv de muncă "după publicarea L. nr. 3.". În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 2499 din 20 mai 2010, așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicită instantei de recus să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: Din punct de vedere procedural, formal, D. P.ui municipiului C.-N. nr.3163 din data de 28 mai 2010, ce modifică D. inițială de reîncadrare nr. 1089/(...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., solicită instanței a avea în vedere următoarele aspecte: • Controlul A. a fost și este unul Înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr 2499/(...) privind modificarea reîncadrării și drepturilor sale salariale O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat. Agenția Județeană de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control a modului de aplicare a L. nr. 3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), a M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru administrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 1112009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activitătii autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât Carta europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și neechivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat în vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților locale sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, precizează că D. inițială de reîncadrare, nr. 1062 din data de (...). , dinaintea controlului A., NU au fost contestate de P. judetului C. În concluzie, D. P.ui municipiului C.- emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorește, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale reclamantei. Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constatăurmătoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr. 3163 din 2010 în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul debază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându - se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. A. conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.- cadru nr. 3.. Așadar, cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. A. fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. A., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. A., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 188/1999. A. fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva României). De altfel, printr-o decizie recentă, C. a statuat în sensul că bugetarii nu sunt proprietarii dreptului la sporuri, cu alte cuvinte, sporurile nu fac parte din noțiunea de ,, drept de proprietate,, Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantei nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 188/1999 se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta T. D. împotriva sentinței civile nr. 721 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011. { F. | Președinte, D. M. Judecător, R.-R. D. Judecător, M.-I. I. Grefier, M. T. } Red.D.M./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2048/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
