Decizia civilă nr. 2067/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.2067/2011
Ședința din data de 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F. - A. F. P. A M. C. N. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4175 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimatul P. C. G., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat H. B. pentru intimat, lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 12 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatul P. C. G.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial. În susținere, reprezentantul intimatului arată că prin decizia nr.3086/2010 pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis recursul intimatului și a fost obligată pârâta la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare, că decizia are autoritate de lucru judecat și că taxele achitate trebuie restituite. De asemenea, reprezentantul intimatului invocă decizia C.E.D.O. din aprilie 2011 care statuează că această taxă de poluare contravine art.118 cu privire la faptul că aduce o discriminare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.4175 din 3 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., s-a admis actiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. G. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. DE A. F., A. F. P. a M. C.-N., si in consecinta : S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8. iulie 2009 și obligă parata AFP C.-N. sa restituie reclamantului suma de 9638,23 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata aferentă automobilului marca Mitsubishi Pajero Sport, cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8. iulie 2009 și obligă parata AFP C.-N. sa restituie reclamantului suma de 7.785 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata aferentă automobilului marca Audi, cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) pentru suma de 3876 lei si de la data de 12 martie 2010 pentru suma de 3909,24 lei, și pana la data restituirii efective a sumei sus indicate. A fost obligată parata sa plateasca reclamantului suma de 5381,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. S-a respins acțiunea față de pârâta A. F. PENTRU M. B. S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. a Mun C.-N. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M. cu sediul in B., Splaiul I. nr. 294,corp A,sector 6 A fost obligată chemata in garantie sa restituie paratei suma de 9638,23 lei și 7.785 lei reprezentind taxa de poluare restituita reclamantului cu dobanda legala in materie civila calculata de la datele sus menționate si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat in (...) autoturismul marca Mitsubishi din Germania, iar în data de (...) a cumpărat autoturismul marca Audi, tot din Germania, autoturisme care erau înmatriculate anterior într-un alt stat membru al U. E. (f.24, 27). In vederea înmatriculării în R. a autoturismelor sus indicate, în data de (...) reclamantul a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 9638,23 lei pentru autoturismul marca Mitsubishi și suma de 3876 lei pentru autoturismul marca Audi. Reiese că plata celor două taxe de poluare a fost făcută în mod benevol (f.23) prin transfer online în contul Trezoreriei C., aspect care rezultă din extrasul de cont depus în probațiune. Plata s-a efectuat în această modalitate deoarece la acea dată, susține reclamantul că ghișeele A. F. P. C.-N. erau închise, așa cum reiese din extrasul de cont depus în probațiune. Din actele dosarului a rezultat că reclamantul a recurs la această modalitate deoarece urmărea înmatricularea celor două mașini înainte ca legislația să se modifice din nou, cu consecința majorării taxelor datorate. De abia după ce înmatricularea celor două mașini a fost refuzată, (f.120, 122) în temeiul taxelor achitate reclamantul s-a adresa AFP C.-N. pentru a i se calcula și emite decizii de calcul, decizii care au impus în sarcina reclamantului plata unor taxe considerabil mai ridicate decât sumele plătite inițial de reclamant. A., după ce dosarul de înmatriculare a fost complet, la 13 iulie 2009 reclamantul a înregistrat cererile de înmatriculare atât pentru autoturismul marca Mitsubishi cât și pentru autoturismul marca Audi (f.131-134). Mai este de menționat un aspect și anume faptul că la data de 14 aprilie 2009 reclamantului i-a fost furat din autoturismul Mitsubishi un rucsac care conținea documentele autoturismelor Mitsubishi și Audi A6, așa cum rezultă din adeverința nr.167380/3604/P/2009 din (...) (f.135), iar furtul documentelor a determinat înregistrarea cererilor de înmatriculare pentru ambele autoturisme abia după eliberarea de către autoritățile competente a unor duplicate-f 145. La data de 14 iulie 2009 AFP C.-N. emite cele două decizii de calcul a taxei de poluare menționate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, respectiv pentru autoturismul Audi i se stabilește suma de 7785 lei, iar pentru autoturismul Mitsubishi i se stabilește suma de 22.315 lei. Reclamantul a contestat cele două decizii de calcul a taxei de poluare, iar prin deciziile 189 și 193 din 05 octombrie 2009 DGFP C. a respins contestațiile formulate. La data de 12 martie 2010 reclamantul a achitat suma de 3908,73 lei cu titlu de diferență taxă de poluare pentru autoturismul Audi, conformându-se deciziei de calcul din 13 iulie 2009. Ulterior, față de dispozițiile legale care au fost avute în vedere la achitarea celor două taxe de poluare reclamatul a formulat prezenta acțiune în raport de încălcarea normelor dreptului comunitar. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de AFP C.-N. în cadrul completării la întâmpinare, tribunalul a constatat că prezenta acțiune este introdusă în termenul prevăzut de art. 11 din L. 554/2004, momentul comunicării răspunsului la plângerea prealabilă fiind 8 octombrie 2009, în vreme ce cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la registratura T. C. la data de 24 martie 2010, și nu 12 aprilie 2010, așa cum greșit susține intimata. Pe cale de consecință, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din L. 554/2004 a fost respectat. S-a mai menționat faptul că potrivit dispozițiilor finale din OUG 5. contribuabililor li se aplică regimul în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art.5, documente din care rezultă elementele de calcul ale taxei și care se depun în vederea stabilirii taxei de poluare. Cum aceste documente au fost depuse la data de 13 iulie 2009, apreciem că aceasta este data la care instanța se va raporta pentru a verifica compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar, respectiv legalitatea deciziilor de calcul atacate, așa cum solicită reclamantul-f 187-191. Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire și legalitateadreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambulul Ordonanței de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scădere importanta a piețelor auto si a producției industriei furnizoare, precum si masurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca G. R. se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „.asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei C. de J. a C. E., avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale. Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. Asifei, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locuriior de munca angrenate in productia de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabiiii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in R. sau in alte state membre ale U. E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a G. nr. 5.. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse OUG 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. In urma modificarilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatiblla cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atat o discriminare intre autoturismele second - hand inmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi ,discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre C. E., la data de 25.06J2009, in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriulprimei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiate. Cu referire la plata taxei de poluare aferentă autoturismului Mitsubishi, în raport de copia minutei Deciziei civile nr. 3068/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) (f.191), s-a apreciat că în cauză există și putere de lucru judecat deoarece din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că reclamantul a solicitat în instanță înmatricularea autoturismului Mitsubishi Pajero Sport, fără plata taxei de poluare, hotărârea fiindu-i admisă de instanța de recurs. A., din copia minutei anterior menționată rezultă că a fost admis recursul declarat de P. C. G. împotriva Sentinței civile nr. 2583 din 20 august 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C. pe care a modificat-o în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. G. și a fost obligată Instituția Prefectului Județului C. - Serviciul P. Comunitar Regim Permise de C. și Î. V. să înmatriculeze fără plata taxei de poluare autoturismul marca Mitsubishi Pajero Sport Serie șasiu JMAONK9406J004794. S-a apreciat că din moment ce există o hotărâre irevocabilă a C. de A. C. prin care se dispune înmatricularea autovehiculului Mitsubishi, pentru rațiuni identice, taxa de poluare plătită de reclamant în vederea înmatriculării acestui autovehicul trebuie restituită. In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul a apreciat ca în speta se poate acorda dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale . Avind in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din L. 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a obligat parata la restituirea taxelor de poluare solicitate cu dobanda legala in materie civila calculata de la data platii si pana la restituirea efectiva Avind in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ a admis si cererea de chemare in garantie in intregime. Față de faptul că a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. B. urmează a se respinge acțiunea formulatăîmpotriva pârâtei A. F. PENTRU M. B. pentru a se evita o dublă reparație din patrimoniul acestei instituții. In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plătească reclamantului suma de 5381,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. pentru M. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii invederând că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului gratios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art.7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrator. În privința analizei taxei prin prisma art.90 din T.ul C. E. atunci când și o astfel de exigență a fost supusă analizei, invederează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul și întinderea art.90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Art.90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. E.luarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J., s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.ul C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, recurenta consideră că soluția instanței de fond este nelegală întrucât, în mod neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamantă a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare. Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată întrucât instanța fondului în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în R.. De altfel, nici la art.3 (2) și 9 care prevăd scutiri și excepții de la plata taxei, nu se prevede soluția reținută de instanța fondului. Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindree. În funcție de aceste criterii se stabilește nivelul taxei de poluare, conform anexelor la OUG nr.5. și se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de țara de producție. Atât timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C 33/2005 Nemeth sunt respectate. Cu alte cuvinte, nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidenta OUG 5. față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art.90 din T., taxa pe poluare percepută pentru cu ocazia primei înmatriculări restituindu-se atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național. Recurenta mai arată că, așa cum menționase anterior, C. E. a apreciat OUG 5. aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva R. drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art.214 Cod fiscal, a fost ridicată odată cu adoptarea OUG nr.5.. Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG nr.92/2003 privind Codul de proc.fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a mai declarat recurs și A. F. P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a institutiei s-a datorat încălcării de către prima instanta a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 5., conform cărora, "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului...", "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. " Având in vedere imprejurarea ca, reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de auroritatea fiscala, in speta de A. F. P. C.-N., ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, apreciază ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, solicită să se observe ca prima instanta a omis sa analizeze motivele invocate de aceasta in susținerea acestei excepții (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila). Asa cum a arătat prin întâmpinarea depusa la dosarul primei instanțe, acțiunea in contencios administrativ formulata de reclamant este inadmisibila, pentru următoarele considerente: Taxa pe poluare solicitată de reclamant a-i fi restituită a fost stabilită de către instituția recurentă prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 810662/(...) și nr.810661/(...). Împotriva celor două decizii de calcul al taxei pe poluare, reclamantul a exercitat calea administrativă de atac a contestației prevăzută de art.205 și următ.din OG 92/2003 care a fost respinsă prin D. D. G. a F. P. C. nr.193/(...) și nr.189/(...). Acțiunea formulată de către reclamant este în mod vădit inadmisibilă deoarece prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul nu a solicitat anularea Deciziilor D. G. a F. P. C. nr. 193/2009 și nr.189/2009 iar în conformitate cu art.218 alin.2 din OG nr.92/2003, actele care ar fi putut fi atacate la instanța de contencios administrativ ar fi fost deciziile de soluționare a contestațiilor. Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamantul a achitat taxa pe poluare. Solicită a se constata că în ceea ce privește sumele de 9.638,23 lei (solicitată a fi restituită prin acțiunea în contencios administrativ) și de 3.876 lei (o parte din taxa pe poluare în sumă de 7.785 lei solicitată a fi restituită prin acțiunea în contencios administrativ), despre care reclamantul susține că le-a achitat în datele de (...) și (...) fără ca recurenta să fi emis decizii de calcul al taxei pe poluare la datele respective, reclamantul nu le-a contestat și nu a formulat petit de restituire a nici uneia din sume. Pentru motivele mai sus expuse, prima instanta trebuia sa respinga ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant. Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, institutia noastra nu va putea fi obligata la restituirea catre reclamant a taxei pe poluare si nu poate fi vorba despre vreun refuz nejustificat din partea institutiei noastre. Face precizarea ca, prin cererile inregistrate la institutia noastra, reclamantul nu a contestat decizia de calcul al taxei pe poluare ci a solicitat restituirea taxei anterior mentionate. Dupa cum se poate observa, prima instanta a facut abstractie totala de actele depuse de catre institutia noastra la dosarul cauzei (decizia de calcul al taxei pe poluare, cererea reclamantului prin care reclamantul a solicitat institutiei noastre sa-I calculeze taxa pe poluare) - motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila. De asemenea, solutia de respingere a exceptiei inadmisibilității acțiunii s- a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 205 și urm. și art.218 alin.2 din O.G. nr. nr.92/2003 (motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.). Pârâta mai solicită instanței de recurs sa observe ca si exceptia de nelegalitate a deciziei de calcul al taxei pe poluare (invocatta de catre reclamant) este inadmisibila deoarece aceasta decizie nu poate fi atacata direct la instanta de contencios administrativ, procedura contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr. 92/2003 fiind obligatore iar, in conf. cu art. 218 alin. 2, actul care poate fi atacat la instanta de contencios administrativ este decizia de solutionare a contestatiei. Solicită a se constata că soluția de obligare a recurentei la plata către reclamant a dobânzii legale este greșită și lipsită de temei legal deoarece, recurenta nu a săvârșit nicio faptă ilicită, plata taxei pe poluare a fost efectuată voluntar de către reclamant și în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Cu privire la obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată solicită a se constata că este lipsită de temei legal, deoarece instituția pârâtei nu s-a aflat în culpa procesuală întrucât plata taxei s-a făcut voluntar și în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar pe de altă parte, prima instanță trebuia să facă aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ.și să reducă onorariul avocațial ținând cont de valoarea obiectului litigiului și de munca efectiv prestată de către avocat. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. pr. civ., Curtea reține următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlăturădreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar dacastatele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. C. de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea D. C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C- 132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iarjudecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. Recurentele fiind căzute în pretenții și în consecință în culpă procesuală vor fi obligate să plătească intimatului S. C. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs În concluzie, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. Făcând aplicarea art.274 alin.3 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentele să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de A. F. pentru M. și A. F. P. C. împotriva sentinței civile nr.4175 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., pe care o menține în întregime. Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. I. I. A. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. A.
| ← Decizia civilă nr. 3184/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 115/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
