Decizia civilă nr. 6072/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 6072/2011

Ședința publică de la 16 D. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. Al H.

Judecător M.-I. I.

Judecător G.-A. N.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta S. D & S F. S. B. împotriva Sentinței civile nr. 9. pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimat D. G. A F. P. B.-N., având ca obiect suspendare executare act administrativ art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la orele 1., ca urmare a solicitării reprezentantului recurentei, se prezintă avocat C. O. în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat. La data de 14 decembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, transmisă prin fax într-un exemplar.

Reprezentantul recurentei arată că a lecturat întâmpinarea depusă al dosar și nu are alte cereri de formulat.

Curtea solicită acestuia să precizeze dacă s-a exercitat acțiune în contencios administrativ împotriva actului a cărui suspendare se solicită.

Reprezentantul recurentei arată că s-a formulat contestația administrativ, soluționarea căreia a fost suspendată până la soluționarea plângerii penale împotriva administratorului societății recurente, plângere care face obiectul dosarului nr. 558/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bistrița.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și admiterea cererii de suspendare, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }CURTEA

Prin sentința civilă nr. 9. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B.- N.-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale Decizia de impunere nr. F-BN 492/(...), Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/(...), Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 336/(...) și Dispoziția privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.

492/(...) emise de pârâta D. B.-N., formulată de reclamanta SC D & F. S., cusediul în B., str. M. E., nr. 10, jud. B.-N. Fără cheltuieli de judecată. Pentrua pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. F-BN 492/(...) emisă de pârâta D. G. a

F. P. B.-N., ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C. act administrativ fiscal, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC D & F. S. obligații suplimentare de plată, respectiv suma de 451.594 lei reprezentând: 302.825 lei taxă pe valoare adăugată și 148.769 lei majorări. Decizia a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) de către D. B-N - A. de inspecție fiscală, raport care, la capitolul III - C. fiscale a evidențiat că între societatea reclamantă și SC L. P. S. A. I. s-au derulat tranzacții comerciale și anterior per. 01.09.-(...), însă pentru a diminua creanțele asupra clientului respectiv, existente în sold la data de (...), în perioada 01.09.-(...) s-au derulat operațini cu firma de tip fantomă, sens în care nu s-a acceptat dreptul la deducere al TVA în sumă de 302.825 lei.

Totodată, pârâta D. B.-N. a emis în baza raportului sus menționat și

Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/(...), Dispoziția privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 492/(...) și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 336/(...).

Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1

C.pr.civ., excepția inadmisibilității cererii de suspendare cu privire la cele trei acte menționate mai sus, instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată motivat de faptul că toate aceste acte, depuse la filele 35 și urm. dosar, reprezintă, contrar susținerilor pârâtei, întrunesc elementele definitorii ale actelor administrative fiscale, prevăzute de art. 41 C., în condițiile în care, în mod evident, din conținutul lor rezultă consecința aplicării legislației privind stabilirea, respectiv modificarea drepturilor și obligațiilor fiscale ale reclamantei.

Mai mult decât atât, însăși organul fiscal emitent consemnează în conținutul acestor acte calea de atac prevăzută de art. 205, 207 din OG nr.

92/2003, ce reglementează procedura soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale. Prin urmare, excepția invocată a fost respinsă, iar cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă, să fie analizată în raport cu toate cele patru acte administrative fiscale invocate în cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, reglementând procedura desuspendare a executării actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării acestuia în temeiul Legii contenciosului contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii cauțiunii ale cărei criterii de stabilire sunt prevăzute la alin. 2 al art. 215 C..

În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. „t"; și respectiv

„ș";. A., cazurile bine justificate sunt reprezentate, în accepțiunea legii, de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat.

De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a C.ui de miniștri al C. E. privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora „măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.";

Raportat la motivele invocate în susținerea cererii de suspendare, se impune sublinierea faptului că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație

și Justiție (decizia nr. 2090/2007), nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudecare a fondului care privește examinarea legalității actului, examinare ce excede cadrului procesual determinat de cererea de suspendare a acestuia. În acest sens, nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale în discuție, de natură a justifica suspendarea lor, criticile vizând utilizarea de prezumții în raționamentul adoptat de organul de inspecție fiscală și încălcarea în acest mod, în opinia reclamantei, a normelor legale imperative și a prezumției de nevinovăție, neputând fi calificate drept îndoială serioasă în accepțiunea conferită de textul legal mai sus citat.

În ceea ce privește condiția producerii pagubei iminente, tribunalul a reținut că argumentația reclamantei converge spre concluzia declanșării iminente a stării de insolvabilitate ca urmare directă a executării actului administrativ fiscal anterior soluționării contestației formulate împotriva acestuia, concretizată în blocarea totală a activității societății determinată de pierderea credibilității pentru partenerii externi, dar și neîndeplinirea condiției de eligibilitate pentru obținerea unor eventuale credite care ar putea revigora activitatea curentă și implicit continuarea activității specifice.

T. a reținut însă că are doar un caracter declarativ susținerea reclamantei potrivit cu care executarea actului administrativ fiscal contestat ar determina, în sine, starea de insolvență a societății comerciale, câtă vreme această afirmație nu este susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația plăților reclamantei, respectiv încetarea plăților ori iminența încetării acestora ca urmare a inexistenței disponibilităților bănești, aspecte ce configurează starea de insolvență prin prisma prevederilor Legii nr. 85/2006.

Mai mult, însăși reclamanta susține că deține în proprietate active a căror valoare depășește de mai multe ori valoarea sumei stabilită în urma controlului fiscal, astfel încât, apare ca fiind singurul element determinant în îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru partenerii de afaceri, dar șipentru unitățile bancare, acela al comportamentului pe care îl va adopta în ceea ce privește stingerea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa, iar în ipoteza anulării titlului de creanță ca urmare a exercitării dreptului de a -l contesta, reclamanta are la dispoziție posibilitatea de a uza de prevederile ce reglementează instituția întoarcerii executării, cu specificitatea pe care o prezintă prevederile Codului de procedură fiscală.

Așadar, coroborând aspectele de fapt mai sus relevate, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt date acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D & S

F. S. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se modifice in parte hotararea atacata in sensul admiterii cererii de suspendare a actelor administrativ fiscale ca fiind intemeiata. În motivare s-a arătat că:

Sentinta recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

1. Sentinta civila nr. 9. din data de 04 august 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiva dispozițiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură.

Prin actiunea introductiva, reclamanta a solicitat suspendarea actelor administrativ fiscale emise de catre parata-intimata, in urma controlului intrucat sunt intrunite conditiile cerute expres de lege, respectiv suntem in prezenta unui caz bine justificat si este iminenta producerea unor pagube in cazul nesuspendarii actelor.

Prima instanta retine in mod corect ca, potrivit legii, prima conditie de adminisibilitate vizeaza existenta unui caz bine justificat si trebuie analizata prin prisma existentei unor imprejurari, legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Ori, necesitatea neprejudecarii fondului restrange posibilitatea efectuarii unei probatiuni laborioase in aceasta procedura si nu permite decat aprecieri pe baza actelor existente si a prezumtiilor care decurg din acestea. Aspectele invocate in fata primei instante nu sunt simple afirmatii facute fara nici o baza ci reprezinta constatari si concluzii pe marginea actelor deduse controlului instantei de judecata.

A aratat ca impunerea respectivelor sume de catre organul de control s-a bazat exclusiv pe o apreciere a acestora, nesustinuta de probe, ca o serie de operatiuni comerciale, respectiv vanzari si cumparari de carne, nu ar fi reale intrucat cele doua societati ar fi firme de tip fantoma. Mai departe este foarte important de retinut care sunt elementele pe baza carora organele de control isi intememiaza aceasta concluzie.

Tot ulterior operatiunilor comerciale vizate s-au modificat asociatii societatii in cauza si sediul acesteia, aspecte care in opinia organelor de control sunt de asemenea de natura a conferi societatii caracterul de societate "fantoma".

In cazul celei de a doua societatii, SC E. H. G. M. S. C. Napoca, tranzactiile comerciale cu aceasta s-au derulat in cursul anului 2009, iar cesiunea partilor sociale si manifestarea unui comportament tip "firma fantoma" a avut loc in martie 2010, ulterior efectuarii tranzactiilor. Si in acest caz criteriile pe baza carora organele fiscale considera aceasta societateca fiind una de tip fantoma, consta in nationalitatii asociatilor (irakieni rezidenti in Ungaria) si in faptul stabilirii sediului acesteia in B., str. Bistricioarei nr. 6, locatie unde nu a desfasurat nici o activitate, sustragandu-se de la verificari financiar-contabiIe.

Faptul ca asociatii societatii au devenit la un moment dat, ulterior momentului desfasurarii de raporturi comerciale cu societatea reclamantă, doi cetateni irakieni ori ca, tot ulterior, firma si-a modificat sediul, nu sunt fapte care sa ne fie imputabile noua si nici argumente pentru a considera aceasta societate la data derularii operatiunilor comerciale cu societatea reclamantă ca fiind una tip fantoma.

Responsabilitatea inregistrarii in evidentele contabile proprii a operatiunilor efectuate de catre SC E. H. G. M. S. si SC M. S. revine exclusiv acestora, in acest sens fiind si prevederile legale (art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991) si practica judiciara. A., intr-o decizie s-a retinut ca "reclamanții (agenții economici) nu pot purta răspundere pentru neexecutarea obligațiilor fiscale de către o altă întreprindere, dacă aceștea n- au săvîrșit careva încălcări, care ar duce la aplicarea art. 231 Cod fiscal privind atragerea răspunderii fiscale. Totodată, instanțele de recurs au considerat relevantă la caz hotărîrea CEDO din 22 ianuarie 2009 pe cauza B. AD vs B., dat fiind faptul că prin hotărîea menționată, CEDO a notat că agentul economic impozabil, care a făcut o achiziție de bunuri, nu are nici o posibilitate de a supraveghea, a controla ori a cere furnizorului său să se conformeze obligațiilor de achitare T. De asemenea, jurisprudenta europeană a menționat că agentul economic, care a achitat furnizorului său TVA, este plasat într-o poziție dezavantajoasă și într-o stare de incertitudine în situația în care recunoașterea dreptului ei la deducerea TVA depinde de evaluarea dată de autoritățile fiscale privind faptul dacă furnizorul de bunuri a achitat TVA în timpul prevăzut."

Toate aceste afirmatii ale reclamantei, asa cum le califica prima instanta, sunt probate nu doar de actele existenta in dosar dar sunt confirmate si prin R. de inspectie fiscala intocmit de inspectori angajati ai paratei-intimate,

La argumentele logice si rationale, in opinia reclamantei, prezentate mai sus, care sunt de natura a crea o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ a argumentat si cu indicarea altor elemente de natura a confirma realitatea tranzactiilor incriminate si implicit a releva deficientele actului a carui suspendare o solicita.

A., a aratat ca realitatea tranzactiilor este confirmata nu doar de mecanismul de decontare a acestora prin intermediul unor bilete la ordin ci si prin existenta facturilor si a documentelor financiar-contabile subsecvente si conexe acestora si prin reflectarea acestora in toate evidentele si documentele financiar-contabile prevazute de lege.

In ceea ce priveste conditia prejudiciului apreciază ca este si aceasta indeplinita intru cat, in baza raportului de inspectie fiscala, au fost emise o serie de decizii privind modificarea inregistrarilor in contabilitatea societatii, s-au dispus instituirea de masuri asiguratorii si a inceput executarea silita, toate aspecte de natura a bloca total activitatea societatii. Avand in vedere ca furnizorii reclamantei sunt in mare majoritate externi, credibilitatea reprezentand pentru acestia cel mai important capital, derularea unor demersuri de catre organele fiscale fata de societatea reclamantă este de natura a bloca definitiv relatia comerciala cu furnizorii, fapt ce va atrage blocarea activitatii in inchiderea societatii, situatie in care va pierde atatbugetul prin disparitia unui bun contribuabil cat si angajatii si asociatii societatii.

Considera gresit modul de interpretare de catre prima instanta a

Recomandarii R (89) 8 a C.ui de ministri al C. E. intrucat aceasta confirma mai degraba justetea si temeinicia cererii reclamantei decat solutia de respingere a cererii pronuntata de catre instanta. A., este cert ca prin stabilirea in sarcina reclamantei a unei sume de plata deosebit de mare si prin inceperea procedurii de executare silita societatea nu-si mai poate continua activitatea fiindu-i afectata credibilitatea si capitalul de lucru. D., asa cum a aratat si a retinut si prima instanta, reclamanta detine imobile si utilaje a caror valoare depaseste valoarea debitului insa aceasta nu echivaleaza cu o imunitate a noastra fata de masurile dispuse de organele fiscale. Instrainarea bunurilor respective nu se poate face fiind sub sechestru instituit de catre aceleasi organe fiscale, iar in situatia instrainarii nu ar mai fi posibila continuarea activitatii, bunurile in cauza fiind necesare derularii in conditii normale a activitatii societatii. Respingandu-se cererea de suspendare a actului administrativ-fiscal societatea este pusa in situatia de a nu-si mai putea continua activitatea intrucat isi pierde furnizorii care nu mai pot fi platiti la timp si beneficiarii datorita concurentei acerbe existente pe piata carnii. Pierderea furnizorilor si a pietei de desfacere nu mai poate fi reparata decat cu dificultate, fiind mai usor crearea unei piete cu o firma noua decat reabilitarea imaginii unei firme vechi. Nici nu mai vorbim de situatia in care bunurile societatii ar fi executate silit, prima instanta oferindu-ne posibilitatea intoarcerii executarii perspectiva indeparatata si lipsita de eficienta pentru un comerciant. Domeniul comercial, dupa cum bine se cunoaste, se caracterizeaza printr-un dinamism deosebit, printr-o competitie tot mai acerba intre comercianti, orice pas gresit generand pierderi care sunt aproape imposibil de remediat.

Reclamanta si-a dovedit buna credinta si seriozitatea si prin avansarea de catre asociat a sumelor necesare platii cautiunii stabilite de catre instanta in vederea garantarii eventualelor prejudicii care s-ar crea paratei-intimate prin suspendarea actului administrativ-fiscal.

Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:

In urma unei inspectiei fiscale desfasurate la societatea reclamantă s-a incheiat de catre A. de I. F. din cadrul Directiei Generale a F. P. B.-N., R. de inspectie fiscala din (...) inregistrat sub nr. 238/F-BN328/(...) prin care s-a dispus modificarea bazei de impunere si s-au stabilit in sarcina reclamantei sume suplimentare in cuantum de 302.825 lei reprezentand TVA si 148.769 lei majorari de intarziere. A. sume au fost stabilite in sarcina societatii reclamante intrucat organul de control fiscal a considerat ca in perioada (...)- (...) societatea ar fi derulat operatiuni cu firme de tip fantoma (Se E. H. G. S. si se M. S.) in vederea diminuarii creantelor de tinute fata de se L. P. S. A. I., prejudiciind in acest mod bugetul de stat cu sumele de mai sus.

Prin Decizia de impunere nr. F-BN 492/(...) emisă de pârâta D. G. a

Decizia a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) de către D. B-N - A. de inspecție fiscală, raport care, la capitolul

III - C. fiscale a evidențiat că între societatea reclamantă și SC L. P. S. A. I. s-au derulat tranzacții comerciale și anterior per. 01.09.-(...), însă pentru a diminua creanțele asupra clientului respectiv, existente în sold la data de

(...), în perioada 01.09.-(...) s-au derulat operațini cu firma de tip fantomă, sens în care nu s-a acceptat dreptul la deducere al TVA în sumă de 302.825 lei.

Totodată, pârâta D. B.-N. a emis în baza raportului sus menționat și Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/(...), Dispoziția privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 492/(...) și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 336/(...).

Prin sentința civilă nr. 9. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B.- N. S-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale Decizia de impunere nr. F-BN 492/(...), Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/(...), Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 336/(...) și Dispoziția privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.

492/(...) emise de pârâta D. B.-N., formulată de reclamanta SC D & F. S., cu sediul în B., str. M. E., nr. 10, jud. B.-N. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea potrivit art 14 al 6 din Legea nr 554/2004 raportat la art 215 din OG nr 92/2030 si la art 312 si art 304 pct 9 cod pr civ va admite recursul declarat de reclamanta SC D & S F. S. împotriva sentinței civile nr.

9. pronunțată de T. B.-N., pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de suspendare si va dispune suspendarea Deciziei de impunere FBN 492/(...), decizia pentru modificarea deciziei de impunere FBN 493/(...), până la pronunțarea instanței de fond.

Celelalte acte - Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 336/(...) și Dispoziția privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 492/(...) emise de pârâta D. B.-N., nu intrunesc exigentele impuse art 41 al 2 din OG nr

92/2003 si nu pot fi supuse suspendarii.

Pentru a admite cererea privind suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză trebuie îndeplinite următoarele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

1. cazul bine justificat, adică indoiala serioasă în privința legalității actului.

Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.

În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.

Tocmai prin creearea unei îndoieli serioase a prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ se justifică suspendarea efectelor actului contestat. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.

P. legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În cazul suspendării actului instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că instanța este scutită de la analiza tuturor argumentelor de fond care ar putea arunca un dubiu asupra legalității actului. Obligația instanței de a răspunde punctual tuturor aspectelor invocate subzistă și în cazul suspendării actului atacat, pentru a asigura justițiabilul de faptul că instanța și-a creat o imagine de ansamblu asupra actului, cu atât mai mult cu cât în asemenea situații verificarea legalității este doar una aparentă.

Cât privește motivarea actului fiscal, trebuie avute in vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale, respectiv R. C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la P. IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.

Din această perspectivă, decizia suspusă suspendării nu conține o anumită justificare factuală a stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare.

A. impunerea respectivelor sume de catre organul de control s-a bazat exclusiv pe o apreciere a acestora, nesustinuta de probe, că o serie de operatiuni comerciale, respectiv vanzari si cumparari de carne, nu ar fi reale intrucat cele doua societati ar fi firme de tip fantoma.

A., in cazul SC M. S. organele de control considera operatiunile fictive intrucat la cateva luni de la data derularii acestora (facturile au fost emise anul 2009) prin O. O. nr. 2130/(...), societatea a fost declarata inactiva. Tot ulterior operatiunilor comerciale vizate s-au modificat asociatii societatii in cauza si sediul acesteia, aspecte care in opinia organelor de control sunt de asemenea de natura a conferi societatii caracterul de societate "fantoma".

In cazul celei de a doua societatii, SC E. H. G. M. S. C. Napoca, tranzactiile comerciale cu aceasta s-au derulat in cursul anului 2009, iar cesiunea partilor sociale si manifestarea unui comportament tip "firmafantoma" a avut loc in martie 2010, ulterior efectuarii tranzactiilor. Si in acest caz criteriile pe baza carora organele fiscale considera aceasta societate ca fiind una de tip fantoma, consta in nationalitatii asociatilor (irakieni rezidenti in Ungaria) si in faptul stabilirii sediului acesteia in B., str. Bistricioarei nr. 6, locatie unde nu a desfasurat nici o activitate, sustragandu-se de la verificari financiar-contabiIe.

Faptul ca asociatii societatii au devenit la un moment dat, ulterior momentului desfasurarii de raporturi comerciale cu societatea reclamantă, doi cetateni irakieni ori ca, tot ulterior, firma si-a modificat sediul, nu sunt fapte care sa fie imputabile reclamantie si nici argumente pentru a considera aceasta societate la data derularii operatiunilor comerciale cu societatea reclamantă ca fiind una tip fantoma.

2. Problema pagubei iminente nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal, iar nu constatat ca nelegal.

Executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea acestor acte, este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile în care, la o analiză în aparență, aceste acte administrative sunt nelegale. Problema pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părțile în cauză și de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.

Or, raportându-se la cauza de față, blocarea tuturor veniturilorreclamantei si instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor acesteia, este în mod evident de natură să îi atragă într-un colaps financiar din care ulterior ar fi dificil de ieșit. Se ajunge astfel al un dezechilibru între păstrarea efectelor actului posibil ilegal și gradul de afectare al reclamantei prin producerea efectelor acestui act. In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.

În ceea ce privește paguba iminentă, trebuie avută în vedere Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de C. de M. din cadrul C. E., referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.

Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură aproduce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.

În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă

României membru al C. E. arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protectie provizorie vor tine cont de ansamblul circumstantelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.

Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.

Cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantei, pentru conservarea acestora se impune suspendarea executării actului, în măsura în care este contestat.

Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanta este obligata ca deîndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit să plătească sumele inscrise in act. Este real că din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, raportat la aparența de ilegalitate a actului administrativ fiscal analizat executarea de îndată a acestuia ar putea produce o pagubă în patrimoniul reclamantei, mai ales că iminența producerii acestui prejudiciu se datorează existenței în derulare a unui număr considerabil de obligații față de terți creditori ai unor obligații comerciale care nu ar mai putea fi satisfăcuți la scadență și care ar putea conduce la blocarea oricarei activitati. Or, așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limiterezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate încauză.

Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului - societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul nelegalității și care nu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat.

PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite recursul declarat de reclamanta SC D & S F. S. împotriva sentinței civile nr. 9. pronunțată de T. B.-N., pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de suspendare.

Dispune suspendarea Deciziei de impunere FBN 492/(...), si a Decizia privind nemodificarea bazei de impunere FBN 493/(...), până la pronunțarea instanței de fond.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. |

Președinte,

S. Al H.

Judecător,

M.-I. I.

Judecător,

G.-A. N.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

3 ex./(...) Jud.fond: A. P. M.

← Decizia civilă nr. 454/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 5815/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 6072/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6072/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal