Decizia civilă nr. 214/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.214/2011
Ședința din data de 24 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele F. I., T. M. și intervenientul F. O. împotriva pârâților M. B. M. reprezentat prin primar și SC V. S., având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru reclamantele F. I., T. M.
și intervenientul F. O., avocat A. Ș. și avocat D. G. pentru pârâta SC V. S., lipsă fiind pârâtul M. B. M.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 20 ianuarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea d-nei expert B. Z. prin care solicită instanței a pune în vedere părților să achite onorariu pentru completarea la expertiză.
Reprezentantul reclamantelor F. I., T. M. și intervenientul F. O. depune la dosar dovada ce atestă achitarea onorariului pentru expertiza întocmită de către expertul B. R. L. (f.187), precum și H.C.L. nr. 3. privind R.ui urbanistic al municipiului B. M., în integralitate(f.188-192) și un certificat de înmatriculare al unui autovehicul (f.193).
Un exemplar din înscrisurile depuse se comunică cu reprezentanta pârâtului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Constatând că d-na expert B. Z. a mai solicitat instanței obligarea părților să îi achite onorariul pentru completarea raportului de expertiză, iar o astfel de cerere a fost soluționată prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2010, în sensul respingerii, Curtea ia act de soluționarea nefavorabilă a acestei cereri.
Constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantelor F. I., T. M. și al intervenientului F. O. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și a cererii de intervenției formulată în cauză, anularea autorizației de construire nr. 190 din (...) și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și onorariu expert, după cum urmează: pentru reclamanta F. I. suma de 330 lei onorariu expert și 500 lei onorariu avocat iar pentru intervenientul F. O. suma de 3493 lei onorariu expert și
2500 lei onorariu avocat.
În susținere se arată că autorizația este nelegală sub trei aspecte:
1- autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr.50/1991, în sensul că terenul pe care a fost autorizată a se executa spălătoria auto este în proprietatea unor persoane fizice iar autorizația a fost emisă în favoarea unei persoane juridice.
2 - acordul vecinilor solicitat în certificatul de urbanism nu este dat în formă autentică, în fața notarului public ci este dat sub forma certificării de către avocat.
3- potrivit R.ui urbanistic al municipiului B. M., aprobat prin HCL nr.3., depusă azi la dosarul cauzei, terenul pe care a fost aprobată edificarea spălătoriei auto face parte din zona L3 a locuințelor cu maxim P+2 niveluri. Astfel, se arată că în secțiunea I din R.ui urbanistic al municipiului B. M. există trei categorii de funcțiunii: funcțiuni fără restricții, utilizări condiționate și utilizări interzise, iar pentru zona L3 există anumite restricții vis-a-vis de funcțiunile comerciale, unele fiind admise condiționat altele fiind interzise cu desăvârșire. Prin emiterea autorizației de construire se încalcă dispozițiile art. 2 , în sensul că spălătoria auto nu este dispusă la o intersecție iar locuințele reclamantelor și a intervenientului intră în aria sa de servire, că potrivit anexei 15 din lucrarea de expertiză întocmită în cauză, locuința reclamantei T. M. se află la o distanță de 44,22 m de spălătorie, a reclamantei F. I. la 43,77m de spălătorie iar a intervenientului F. O. la o distanță de
23,66 m de spălătorie.
De asemenea, se arată că obiectivul spălătorie auto figurează la art.3 în categoria utilizări interzise cel puțin sub două aspecte: în sensul că prin specificul activității se generează un trafic de peste 5 autovehicule mici pe zi, învederând instanței că un trafic mai mic ar duce la o nerentabilitate a activității, iar în art.3 liniuța 9 se interzice activități de „. și stații de întreținere auto"; și din certificatul constatator depus de pârâta SC V. S. reiese că obiectivul principal de activitatea este cel înscris în CAEN la poziția 5020, actual 4520, respectiv „. mecanice, electrice, întreținere uzuală,reparații ale caroseriei, reparații ale unor piese ale motorului, spălare,lustruire etc";.
Totodată, se arată că prin emiterea autorizației de construire se încalcă dispozițiile art.9 din R.ui urbanistic al municipiului B. M., în sensul că staționarea autovehiculelor se admite „numai în interiorul parcelei, în afara circulațiilor publice"; însă din documentația tehnică reiese că distanța dintre clădire și drumul public este de 6m iar în condițiile în care lungimea unei mașini este de 4,65 m, așa cum rezultă din certificatul auto depus la dosarul cauzei, se pune problema dacă pot staționa autovehicule în așteptare la spălătorie fără a încălca această prevedere urbanistică.
Referitor la probațiunea administrată, se arată că expertiza tehnică nu are relevanță în prezenta cauză, că d-na expert nu a înțeles ce i s-a cerut, respectiv verificarea conformității cu R.ui urbanistic al municipiului B. M. C. trei puncte de vedere de la dosar au concluzii contradictorii, unul în sensul că pentru asemenea obiectiv se impune realizarea unui plan urbanistic de detaliu, fiind încălcate prevederile P.U.G. și două în sensul că nu există nici o încălcare a P.U.G.
În ce privește forța probantă a expertizei, se arată din lucrarea Dr. Florea
Măgurean - Drept procesual civil că „. nu este legată de concluziile expertizei, întrucât aceasta este, ca orice probă, lăsată la aprecierea judecătorului. Dacă în cauză au fost administrate expertize contradictorii, instanța poate să admită motivat una dintre ele sau poate să le înlăture pe amândouă";.
În ce privește decontul întocmit de către dl.expert B. R. L., reprezentantul reclamantelor învederează instanței că deși sunt trecute 2 ore pentru programare și anunțarea părților, reclamantele și intervenientul nu au fost anunțați, nici nu au știut că s-a deplasat la fața locului.
Reprezentantul reclamantelor F. I., T. M. și intervenientul F. O. depune la dosar concluzii scrise(f.194-196).
Reprezentanta pârâtei SC V. S. solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2975 lei (f.71 și bonul fiscal pe care îl depune la dosar - f.197). În susținere se arată că problema care se pune în prezenta cauză este valabilitatea autorizației de construire prin prisma L. nr.50/1991 care prevede regulile și condițiile de emitere a autorizațiilor.
În ceea ce privește susținerea reclamanților cu privire la faptul că acordul vecinilor nu este dat în formă autentică, reprezentanta pârâtei arată că art. 3 din a
Legea nr.50/1991 permite avocatului să ateste date, conținutul și identitatea părților.
Cu privire la susținerea reclamanților că se încalcă dispozițiile art. 1 din Legea nr.50/1991, reprezentanta pârâtei arată că persoanele fizice sunt asociați ai pârâtei iar aceștia și-au dat acordul. Astfel, se arată că cele două motive ar fi fost întemeiate dacă ar fi existat o vătămare, însă reclamanții au locuințele la capătul opus la străzii și prin urmare nu sunt persoane vătămate.
Totodată, se arată că în ce privește susținerea reclamanților cu privire la faptul că se încalcă R.ui urbanistic al municipiului B. M. prin natura obiectului de activitate, reprezentanta pârâtei susține că nu este nici o încălcare a R.ui urbanistic al municipiului B. M., că nu există nici un fel de vătămare a reclamantelor și a intervenientului, că accesul pe str. C. este imposibil, existând doar o alee pietonală, iar accesul mașinilor la spălătorie se realizează din str. E. și ca atare traficul nu afectează str. C. unde sunt edificate casele reclamantelor și a intervenientului. De asemenea, se arată că susținerea reclamanților referitoare la faptul că acesta este o zonă exclusiv de case iar prin edificarea acestei spălătorii se încalcă R.ui urbanistic al municipiului B. M. este combătută de d-na expert O. F.
C U R T E A,
Reține că prin decizia civilă nr. 366/(...) a Curții de A. C. pronunțată în prezentul dosar ( f. 94 - 97 ), a fost admis recursul declarat de reclamanții F. I., T. M. și F. O. împotriva sentinței civile nr.2246 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M., sentință care a fost casată în întregime, fiind reținută cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului.
Inițial, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele F. I. și T. M. împotriva pârâților M. B. M. și SC V. S., a fost înregistrată la data de (...) pe rolul T.
M. sub nr. (...).
Prin cererea dedusă judecății, reclamantele au solicitat anularea autorizației de construire nr. 190/(...) emisă de pârâtul P. M. B. M. în favoarea pârâtei S. V. S.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin actul administrativ contestat a fost autorizată construirea unei spălătorii auto pe str. A., nr. 2., pe terenul înscris în C.F. 1073 nr. topo 1541/4/2.
În opinia reclamantelor autorizația de construire este nelegală deoarece la emiterea ei au fost încălcate prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991, beneficiarul autorizației nefiind proprietarul terenului pe care a fost autorizată construirea spălătoriei. Conform extrasului CF 1073 B. M., proprietarii terenului sunt persoanele fizice V. M., V. S. I., D. V. și V. F. M..
De asemenea s-a mai arătat că acordul vecinilor H. V. și S. R. solicitat prin certificatul de urbanism nu a fost dat în formă autentică așa cum prevăd normele legale în materie.
În final s-a mai susținut că R. urbanistic al municipiului B. M. aprobat prin HCL nr. 3. interzice în mod expres în zona L3 a locuințelor individuale și colective mici P+2 desfășurarea activităților economice incomode prin traficul generat ( peste
5 autovehicule pe zi ), or specificul activității desfășurate de către o spălătorie auto depășește în mod evident un asemenea trafic.
În drept au fost invocate prevederile L. nr. 554/2004 și L. nr. 50/1991.
Pe parcursul judecății s-a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantelor de către intervenientul F. O. prin care s-au adus în atenția instanței aceleași motive de nelegalitate ale autorizației de construcție, expuse și în acțiunea principală.
Atât cu ocazia primei judecăți cât și în rejudecare, Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 175/(...) pronunțată în dosarul (...), respectiv prin sentința civilă nr. 2246/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a respins acțiunea reclamantelor și cererea de intervenție în interesul reclamantelor formulată de F. O., reținând netemeinicia acestora.
După admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 2246/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., Curtea de A. a dispus completarea raportului de expertiză tehnică de către doamna expert B. Z. (f. 127-129 ) și a solicitat puncte de vedere domnilor arhitecți L. B. și O. Florescu, membrii ai Registrului Urbaniștilor din România, lucrările acestora regăsindu-se la filele 168 și 174-183 din dosar.
Analizând pe fond cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție accesorie deduse judecății, Curtea reține următoarele:
Prin autorizația de construire nr. 190 din (...) emisă de P. municipiului B. M. la cererea pârâtei SC V. S. s-a autorizat construirea unei spălătorii auto cu acces auto numai dinspre strada M. E. pe terenul situat în strada A., nr. 26, mun. B. M., jud. M. înscris în CF 10.732 nr. top. 1541/4/2.
Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de intervenție accesorie s- au invocat trei motive de nelegalitate în privința acestei autorizații de construire.
Cel dintâi motiv de nelegalitate vizează împrejurarea că beneficiara autorizației de construire, SC V. S., nu deține un titlu de proprietate asupra terenului pe care s- a edificat spălătoria auto, invocându-se încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr.
50/1991.
Potrivit acestui text de lege, autorizația de construire se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire. De asemenea la art. 7 din Legea nr. 50/1991, printre alte documente necesare eliberării autorizației de construire, la lit. b) se menționează necesitatea de a se prezenta dovada titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz.
Potrivit copiei CF 10732 B. M. ( f. 39-40 ), terenul cu nr. top. 1541/4/2, în suprafață de 1191 mp se află în coproprietatea numiților V. M., D. V. S., V. S. I. și V. F. M., în cotă-parte de ¼ fiecare. Trei dintre cei patru coproprietari, respectiv D. V. S., V. S. I. și V. F. M., sunt asociații pârâtei SC V. S., beneficiara autorizației de construire, așa cum reiese din actul constitutiv al pârâtei ( filele 32-35 dosar fond ). Prin urmare acordul coproprietarilor în a permite pârâtei SC V. S. să construiască o spălătoriei auto pe terenul înscris în CF 10732 B. M. este prezumat și rezultă din împrejurarea că toți cei trei asociați ai pârâtei sunt coproprietarii terenului pe care urma să se execute construcția autorizată. Chiar dacă acordul de voință în sensul conferirii unui drept de construire în favoarea SC V. S. nu a fost materializat în formă scrisă, acesta nu poate fi în nici un caz negat cât timp coproprietarii terenului sunt și asociați ai pârâtei.
Totodată se poate constata că articolul 1 din Legea nr. 50/1991 nu obligă solicitanții unei autorizații de construire să prezinte un titlu de proprietate asupra terenului în cauză, ci este suficient și orice alt titlu care îi conferă dreptul de construire asupra respectivului teren.
Mai mult decât atât trebuie notat că reclamantele și intervenientul sunt terți față de actul administrativ supus contenciosului de anulare și aceștia trebuie să demonstreze în concret care este dreptul ori interesul pretins vătămat ori lezat prin emiterea actului administrativ individual adresat altui subiect de drept. Cât timp aceștia nu susțin nici un moment că pârâta ar fi construit spălătoria auto prin încălcarea dreptului lor de proprietate sau a regulilor de bună vecinătate, aceștia nu justifică nicio vătămare prin eliberarea autorizației de construire în beneficiul SC V.
S.
Aceeași concluzie se impune și în privința celui de-al doilea motiv de nelegalitate referitor la împrejurarea că acordurile vecinilor S. R. și H. V. nu au fost cuprinse în declarații autentificate de notarul public, reclamantele și intervenientul nefiind în măsură să probeze vătămarea vreunui drept legitim prin acest viciu de formă. Singurii care ar putea invoca vreun prejudiciu sunt chiar autorii acestor declarații, respectiv H. V. și S. R., care au achiesat la amplasarea spălătoriei auto pe terenul situat în B. M., str. A P C., nr. 26A.
În plus aceste declarații au fost atestate în condițiile L. nr. 51/1995 de către C. domnului avocat D. F., astfel că prezintă garanții de autenticitate în ce privește data semnării declarației și identitatea persoanei care a consimțit la semnarea declarației. Sub aceste aspecte, declarațiile notariale și cele atestate de către un avocat au valoare probatorie echivalentă, fără a se putea susține prevalența unei asupra celeilalte.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de nelegalitate, respectiv neîncadrarea autorizației de construire în R. U. al municipiul B. M., Curtea reține că afirmațiile reclamantelor și ale intervenientului sunt infirmate de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de doamna expert B. Z. și de concluziile celor doi specialiști L. B. și O. Florescu, membrii ai Registrului Urbaniștilor din România.
Prin concluziile expuse în „completarea la raportul de expertiză";, doamna expert B. Z. a reținut că spălătoria auto este situată în zona L3 -L3b, zonă în care R. U. al municipiului B. M. admite funcțiuni comerciale și servicii profesionale cu condiția ca suprafața acestora să nu depășească 200 mp ADC și să nu genereze transporturi grele, cu mențiunea că aceste funcțiuni vor fi dispuse la intersecții. S-a mai precizat că spălătoria auto este prevăzută cu două accese: unul pietonal care se realizează printr-o poartă metalică de pe strada C. unde sunt situate casele reclamanților și unul pentru mașini de pe strada E., care se realizează din sens opus străzii pe care sunt situate casele reclamanților, fără să fie afectată strada pe care locuiesc reclamanții de circulația mașinilor care ar intra la spălătoria auto.
De asemenea, doamna arhitect O. Florescu a reținut că spălătoria auto se încadrează în utilizările admise cu condiționări la care se referă articolul 2 din R. urbanistic al municipiului B. M. deoarece aria desfășurată construită a acesteia nu depășește 200 mp și nu generează transporturi grele. Se mai arată că activitatea propusă a fi desfășurată de către spălătoria auto generează doar un trafic suplimentar pe strada din care se realizează accesul în incintă ( f. 168).
Aceeași concluzii au fost exprimate și de către domnul arhitect R. B. ( f. 175 ), care a reiterat că accesul autovehiculelor la spălătoria auto se face din strada M. E., iar nu prin vecinătatea caselor reclamanților, traficul auto pe strada C. fiind strangulat pe porțiunea cimitirului evreiesc și intrarea spre spălătorie, așa încâtaccesul auto nu se va putea realiza prin vecinătatea imobilelor reclamanților. D. arhitect R. B. a mai adăugat că zona L3 și L3b în care a fost construită spălătoria auto are un caracter mixt de locuințe și prestări servicii, în vecinătate mai existând o unitate de producție - fost secție a cooperației meșteșugărești - și un sediu al unei firme de taximetrie.
Cu toate că reclamantele și intervenientul au solicitat înlăturarea concluziilor raportului de expertiză de la pronunțarea hotărârii, Curtea nu va da curs acestei cereri deoarece concluziile doamnei expert B. Z. au fost confirmate de punctele de vedere exprimate de cei doi specialiști în urbanism O. Florescu și R. B., cărora instanța le-a solicitat o opinie de specialitate.
Curtea concluzionează că atâta timp cât traficul suplimentar generat de funcționarea spălătoriei auto nu afectează strada C. pe care sunt situate casele reclamantelor și cea a intervenientului, aceștia nu sunt în măsură să probeze o vătămarea suferită prin emiterea autorizației de construire în beneficiul pârâtei SC V. S.
Așadar în situația concretă dedusă judecății, reclamantelor și intervenientului nu le-a fost încălcat vreun drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr.
554/2004, care sa justifice cererea de anulare a autorizației de construcție.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr.
554/2004 și art. 7 din Legea nr. 50/1991, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor F. I. și T. M., și cererea de intervenție în interesul reclamantelor formulată de F. O. împotriva pârâților P. M. B. M. și SC V. S.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., Curtea va obliga reclamantele și intervenientul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.975 lei în favoarea pârâtei SC V. S., reprezentând onorariu avocațial conform bonului fiscal de la fila
197.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele F. I., domiciliată în B. M., str. AP C., nr. 38, jud. M. și T. M., domiciliată în B. M., str. A. C., nr. 35, jud. M. și cererea de intervenție în interesul reclamantelor formulată de F. O., domiciliat în B. M., str. A. P. C., nr. 38, jud. M. împotriva pârâților P. M. B. M. și SC V. S., cu sediul în B. M., str. A. P. C., nr. 26A, jud. M..
Obligă reclamantele și intervenientul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.975 lei în favoarea pârâtei SC V. S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. I. I. A. C. M. S.
G., L. F.
Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex./ Jud. fond I. V.
| ← Decizia civilă nr. 3412/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
