Decizia civilă nr. 2252/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2252/2011
Ședința publică de la 20 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. S.
G. A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. prin A. F. P. A M. Z. și de către chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul V. G. G., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se constată că prin recursul declarat de A. se solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea cauzei aflată pe rolul C. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar. Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare formulată, raportat la împrejurarea că în prezent cauza sus amintită a fost deja soluționată. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA { F. | }Prin sentința civilă nr.4835 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-au respins excepțiile invocate de către pârâte; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul V. G. G. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M. și M. M. - A. F. pentru M. în consecință: S-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.939/(...) emisă de pârâta A. F. P. B. M. S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 14.006 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS6 nr.4556771 din data de (...). au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 14.006 lei, cu dobânda legală, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei precum și la plata sumei de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. B. M., prin D. nr. 939 din (...) a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 14.006 lei. Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. modificată, este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită înmatricularea fără plata taxei de poluare. După aderarea R. la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea la (...) a unei proceduri de „. de către C. E., în temeiul art. 226 din T.ul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infrigement pe următoarele argumente, respectiv criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Din perspectiva celor arătate, tribunalul a considerat că decizia pârâtei privind obligarea reclamantei la plata sumei de taxei de poluare estenelegală, împrejurare ce determină admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M.solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentințeirecurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului. În motivele de recurs se arată că obligația de plată și cuantumul taxei pe poluare instituită prin OUG 5. au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr.939/(...). Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art.41 C.. De aici și concluzia că soluționarea unui conflict în legătură cu decizia de calcul al taxei pe poluare este guvernată de normele procesual fiscale care prevă un termen procedural de 30 de zile pentru constetarea actului de impunere, sub sancțiunea decăderii. Ori, reclamanta nu a urmat înt ermen procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanța legalitatea stabilirii taxei pe poluare, făcând abstracție de neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile. În concluzie, nedepunerea contestației echivalează cu lipsa procedurii prealabile și pe cale de consecință, se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Cu privire la celelalte capete de cere, solicită instanței a se avea în vedere că organul fiscal a avut doar atribuții în calculul taxei pe poluare, taxa fiind virată în contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise în aploicarea OUG 5., iar restituirea taxei pe poluare (și dobânda legală) ar trebui să se facă tot de la bugetul A. conform art.124 alin.2 C.. Precizează că nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobând alegală, nici cheltuielile de judecată nu pot fi suportate de organul fiscal. Dobânda legală pe care o solicită reclamantul, nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 C., astfel încât nici reclamanta nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut un termen scadent de plată și care, prin nerespectarea lui să atragă impunerea de majorări de întârziere. Recurenta mai arată că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României și consultărilor în vederea alinierii noului act normativ cu legislația comunitară, noua taxă a fost calificată ca o taxă de mediu, ceea ce conferă legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul protecției mediului, C. E. exercită doar competente de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Mai invederează faptul că OUG 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. În privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, C.E.J.s-a pronunțat ca o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din Tratutul C.E.nu est emenit să împiedice un stat membru să introducă taxei nou sau să schimbe cota sau baza de impune a unor taxedeja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Akos Nadasdi și Ilona Nemeth parag.49). A. F. pentru M. prin recursul declarat solicită admitereaacestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe care deconsecință, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivele de recurs, se arată că acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât, acesta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, confom dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispoz.art.7 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Arată că art.90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. E.luarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție, s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.ul C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele: Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul/a a achiziționat un autoturism ce a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al U. E.. La înmatricularea autovehiculului în R., pârâta AFP B. M. a emis o decizie de calcul a taxei de poluare pentru suma de 14.006 lei, reprezentând taxă de poluare, ce a fost achitată de către reclamant . Prin contestația înregistrată ulterior petentul a solicitat restituirea taxei astfel achitate .Cererea a fost respinsă cu motivarea că taxa a fost percepută în mod legal . Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect ocerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data achitării sumei în litigiu. Trebuie notat că la acest moment, ca urmare a incidenței OUG nr. 2., nivelul taxei pe poluare percepută era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia C. de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâripreliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitateaasigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spreexemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. Pentru aceste considerente în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul exercitat de D. M. va fi respins ca nefondat. În baza prevederilor art. 312 C. raportat la 101-103 C. și art. 301 C. recursul promovat de AFM va fi respins ca tardiv. H. a fost comunicată chematei în garanție la (...) . recursul fiind înregistrat abia la (...) când termenul prevăzut de art. 301 C. civ., calculat conform art. 101, 102 C. proc. civ era deja împlinit. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca tardiv recursul A. F. pentru M.. Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. M., împotriva sentinței civile nr.4835 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., G. A. N. S. AL H. M. S. A. B.red.S.al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.O. S.
| ← Decizia civilă nr. 57/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4720/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
