Decizia civilă nr. 622/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 622/2011
Ședința publică de la 11 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J.
S., în nume propriu și pentru A. F. P. A C. H. împotriva sentinței civile nr.
3317 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., privind și pe intimații P. C., M. E. ȘI F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. { F. | }C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.317 din 22 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantului P. C., în contradictoriu cu M. E. ȘI F. - D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A C. H. și s-a dispus anularea adresei nr. 2317 din (...) prin care se comunică decizia organului administrativ - fiscal de nerestituire a sumei de 2344,87 lei. Au fost obligate pârâtele - în limita competențelor prevăzute de lege - să restituie reclamantului suma de 2344,87 lei, reprezentând diferența față de suma de 4858,87 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare. În considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS4A nr. 5463201 din (...) reclamantul face dovada faptului că a achitat suma de 4858,87 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare (f. 8 dosar fond). Intimata A. F. P. A C. H. pe baza D. de restituire nr. 5499/(...) a decis restituirea, în favoarea reclamantului a sumei de 2514 lei (f. 11 dosar fond). Prin adresa înregistrată sub nr. 2058 din (...) reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2344,87 lei reținută cu titlu de taxă pe poluare (f. 16,dosar fond). La cererea reclamantei, intimata de rândul II prin A. N. de A. F. - A. F. P. C. H. comunică reclamantului poziția sa cu privire la cererea de restituire a taxei pe poluare (f. 4). Diferența dintre suma inițial achitată și aceea restituită, se susține în răspunsul intimatei, constituie taxa pe poluare instituită prin O. nr. 5.. Î.ucât această taxă este percepută pe baza unui temei legal, restituirea ei este nejustificată. Tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului împotriva refuzului intimatelor de restituire a sumei de 2344,87 lei este întemeiată din următoarele considerente: Astfel, taxa specială de înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3.. Art. 2141 alin. 3 din codul fiscal a reglementat cuantumul acestei taxe. Constatându-se neconcordanța dintre reglementarea internă și aceea comunitară în materie de taxe, cu efect asupra liberei circulații a mărfurilor, prevederile din legislația națională menționate mai sus au fost abrogate. Consecința firească ar fi fost aceea că în baza unei procedurii simplificatele intimatele să restituie, la cerere, persoanelor îndreptățite, suma achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, dar având în vedere intrarea in vigoare a O. nr. 50/(...), potrivit art. 11, intimatele au procedat la ca calcularea taxei pe poluare restituind reclamantei, precum și celor aflați în situații similare acesteia, doar o parte din suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. A precizat instanța de fond că actul normativ în temeiul căruia s-a reținut reclamantului taxa pe poluare a suferit mai multe modificări după cum urmează: O. nr. 50/(...) pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de O. nr. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. nr. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. nr. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. nr. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. nr. 5., autovehiculele M1 cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. în perioada 15.XII.2008- 31.XII.2009. Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. nr. 2. s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. nr. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei. Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Tribunalul a învederat faptul că din cele de mai sus rezultă că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxaspecială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C.E. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în R. fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare. Tribunalul a mai apreciat taxa ca fiind discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor. Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării. Art. 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. nr. 5. cu textul sus citat tribunalul a constatat că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare. S-a arătat mai sus că taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. nr. 5., astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „.. Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din T.ul C. E., ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din T.ul C. E. denumește „. cu efect echivalent";. Curtea E.peană de Justiție a definit măsurile cu efect echivalent în cauza Dassonville (1974) stabilind că: „sunt măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale C. care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau potențial comerțul comercial";. La categoria acestora intră nu numai măsurile care tratează discriminativ în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un stat membru ci și acelea care deși nu pot fi numite discriminative, pot împiedica libera circulație a mărfurilor. Evaluarea acestora se face având în vedere efectele potențiale ale acestora și mai puțin scopul urmărit de ele. În sensul celor de mai se pronunță CJCE la data de 11.XII.2008, în cauza Comisia CE contra Austria (c-524/2007) (filele 20-26). Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept, acțiunea reclamantei a fost apreciată de către tribunal ca fiind întemeiată, motiv pentru a admis-o. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta- recurentă D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. H. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de restituire nr. 5.499/(...) emisă de A. H. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și în considerarea dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile O. nr. 5. și a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de A. H. și obligarea sa la restituirea către reclamant a sumei de 2.344 lei. Pe de altă parte, se susține că această taxă nu a fost percepută și calculată conform art. 214 Cod fiscal - abrogat la data achitării taxei - ci conform O. 5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, motiv pentru care perceperea taxei este legală. În acest context, se arată că departe de a da eficiență textelor art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prev. de art. 2141-3 din același act normativ, această soluție fiind nelegală, deoarece Codul fiscal prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare. În concluzie, raportat la aceste dispoziții legale care erau în vigoare la momentul formulării acțiunii, rezultă că suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Un alt motiv de recurs invocat de pârâtă este dat de faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la prev. art. 752 alin. 1 C.pr.civ., pe care le-a invocat în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, dispoziții care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche și care nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată. Având în vedere aceste considerente, pârâta a învederat că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O. nr. 5., prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, iar procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială și taxa pe poluare pentru autovehicule, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp. În opinia pârâtei, motivele invocate de reclamantă sunt neîntemeiate având în vedere și faptul că în Infograma nr. 5899/(...) trimisă de reprezentanta permanentă a României pe lângă U. - B., se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la jurisprudența C. C., precum și la protocoalele la care R. este semnatară, concluzionând că soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale O. nr. 5.. In privința solicitării reclamantului de plată a dobânzii legale, pârâta a învederat că în mod nelegal a admis acest capăt de cerere fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozițiile C.pr.fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor și se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită . Din această perspectivă, pârâta menționează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de aceste considerente, pârâta susține că instanța în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxă de poluare. Din această perspectivă, pârâta a menționat și faptul că a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost în vigoare până în data de 0(...) precum și dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală și, de asemenea, faptul că aplicarea principiului priorității dreptului comunitar față de dreptul național revine, conform art. 148 alin. 4 din Constituția României Parlamentului, Președintelui României și G., iar autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, motiv pentru care nu poate fi reținută culpa procesuală a autorității fiscale pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunitățiilor europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismuluisecond-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe bazaprocedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțede urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punândastfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica C. de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din L. nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat și se vor menține în întregime dispozițiile sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |H O T Ă R Ă Ș T E} : Respinge recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr. 3.317 din 22 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011.{ F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, D. M. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./ (...). Dact.L.C.C/2 ex./ Jud.fond:N. P.
| ← Decizia civilă nr. 3064/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4073/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
