Decizia civilă nr. 2256/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2256/2011
Ședința publică de la 20 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. S.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul T. R. D. împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. A M. B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr.3828 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. R. D. împotriva pârâților: A. F. P. B. M., D. G. a F. P. M. B. M., având ca obiect contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Ordinul 418/(...) pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, publicat în M. Of. 448/(...), s-a stabilit că modul de calcul al taxei se face printr-un document eliberat de organul fiscal. Acest document are natura juridică a unui act administrativ fiscal care poate fi contestat numai în condițiile prevăzute de art. 205 din C. de procedură fiscală. Anularea unui act administrativ pentru stabilirea unei creanțe fiscale, pe calea unei acțiuni „în constatare";, așa cum a încercat reclamantul, duce la eludarea unor norme imperative care reglementează procedura de contestare a titlurilor de creanță fiscală, și ca atare nu este admisibilă. Legiuitorul a recunoscut că trebuie să modifice taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 ind 1 - 214 ind 3 Cod fiscal. Prin adoptarea OUG 5. incompatibilitatea legislației naționale față de cea comunitară cuprinsă în art. 90 din T.ul de I. a C. E. a fost înlăturată. OUG 5. nu încalcă legislația comunitară și nici nu este retroactivă atunci când în art. 11 stabilește că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada (...)-(...), cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG 5., se restituie. Prin D. nr. 499/(...) a Curții Constituționale s-a stabilit fără echivoc că dispozițiile art. 11 ale OUG 5. nu încalcă principiul neretroactivității prevăzut de art. 15(2) din Constituție. Prin OUG 5. s-a redefinit taxa inițială prevăzută de C. fiscal, ceea ce înseamnă că plata făcută de reclamant înainte de adoptarea OUG 5. se consideră numai pentru ceea ce a fost restituit pe cale administrativă ca fiind făcută în contul taxei pe poluare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. R. D. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive și pe cale de consecință, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de D. de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și obligarea intimatelor la restituirea sumei de 3040 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi întârziere de la data achitării, respectiv (...) și până la restituire. În motivele de recurs se arată că hotărârea instanței este netemeinică întrucât, în opinia reclamantului T. R. D., prima instanță a aplicat și interpretat greșit atât dispozițiile legale naționale cât și cele comunitare . Cu privire la fondul cauzei se susține că soluția este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din C. fiscal, reglementează taxa specială de înmatriculare cu ocazia înmatriculării în R. a unui autovehicul atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate, legea nefăcând distincție între vechimea și proveniența autovehiculului ori prin interpretarea dată s-a ignorat principiul tempus regit actum . Deliberând asupra cererii de recurs Curtea rețineurmătoarele: .Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii E.. Reclamantul a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE iar cu ocazia înmatriculării în R. a achitat suma de 5441 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. Ulterior reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei. Printr-o decizie de restituire s-a aprobat restituirea sumei de 2410 lei cu titlu de diferență, iar suma de 3040 lei a fost reținută în contul taxei pe poluare. În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP B. M. , solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. 1.În susținerea excepției inadmisibilității, intimata relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar și nu a observat cadecizia de restituire constituie titlu de creanță, iar aceasta nu a fost atacată în termenul și conform procedurii reglementate de O. 2008 . În opinia Curții, această apărare nu este pertinentă întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu schimbă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța nr. 0771810. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de intimată nu pot fi primite. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală. Prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză. Raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1- 214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă deînmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a aplicat dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Aceste statuări nu pot fi contrazise nici de împrejurarea că prima instanță a dispus, în mod nelegal, anularea adresei nr.14510 din (...). Astfel, deși sunt reale susținerile cum că acest act este inexistent, subliniindu-se faptul că adresa prin care i s-a răspuns la cererea de restituire nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui, această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar. Drept urmare, aceste critici de nelegalitate vor fi validate, în sensul în care se va dispune admiterea recursuluipromovat de reclamant , în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din L. nr. 554/2004, cu consecința modificării sentinței, conform dispozitivului. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzatcontribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul T. R. D. împotriva sentinței civile nr.3828 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință, obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 3040 lei cu dobânda legală de la data plății și până la achitarea integrală. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., G. A. N. S. AL H. M. S. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5717/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
