Decizia civilă nr. 2383/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2383/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 6762 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul J. M. C., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 6762 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului J. M. C. și a obligat pârâta A. F. P. Z. la plata sumei de 2.951 lei, cu dobânda legală aferentă de la data cererii acestei sume : (...) și până la restituirea integrală a debitului. S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de D. G. A F. P. S., în nume propriu și pentru A. Z.. S-a respins ca tardivă cererea reclamantului de anulare a D. nr. 67243 /(...) și ca inadmisibilă cererea de anulare a actelor subsecvente. S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M.-M. M.LUI B., pe care a obligat-o la restituirea către A. Z. a sumei de 2.951 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr. 1984587 din (...) reclamantul a achitat la AFP Z. de suma de 2.951 lei, cu titlu de taxă de poluare. Prin cererea înregistrată sub nr.32694 din (...) la A. F. P. Z., reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, cererea fiindu-i refuzată, prin adresa nr. 44283/(...), pe motiv că nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acestei taxe ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. La data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.."; Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, faptul că a achitat voluntar această taxă fiind irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta AFP Z. a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9., de la data solicitării restituirii sumei până la data plății efective. Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către D.G.F.P. S. - AFP Z., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.5., art.3 alin.6-8. Chiar chitanța prin care reclamanta a achitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin.8 art.3 din HG nr.686/2008, contul A. F. pentru M.. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motiv că reclamanta nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare este nefondată întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Instanța a constatat că cererea de anulare a D. de calcul a taxei de poluare nr. 67243 din (...) emisă de D. S. este tardivă deoarece contestația nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 207 alin.l din Codul de procedură fiscală actualizat, de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal și a fost respinsă. Cererea de anulare a actelor subsecvente este inadmisibilă în condițiile în care acestea nu sunt un acte administrative ce pot fi atacate în instanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a emis decizia atacată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului S.în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului formulat În sensul modificării în totalitate a Sentintei Civile nr. 6762 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj . Referitor la critica adusă de pârâtă sentintei civile nr. 6762 pronunțată de Tribunalul Sălaj sub aspectul respingerii cererii de chemare în garantie / În judecată a ADMINISTRATlEI F. PENTRU M., arătă că organul fiscal dinsubordinea ANAF în speță D. S. - AFP Z. are doar atributii de calculare a taxei,iar banii încasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Referitor la pronunțarea de către Tribunalul Sălaj a sentinței civile nr. 6762 prin care s-a admis acțiunea formulată de către reclamant solicită instantei de recurs modificarea sentintei recurată de pârâtă în sensul respingerii actiunii formulată de reclamant ca fiind nefondată pentru următoarele: Învederează instanței de recurs că,În cauză sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, raportate la data plății taxei conform chitantei nr. 1984587. Intrucât această taxă nu a fost percepută și calculată conform art.214 Cod Fiscal - abrogat la data achitării taxei - ci conform O.U.G.nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,consideră că perceperea taxei de către unitatea fiscală,este legală având în vedere că prin adoptarea noului act normativ de către legiuitor,s-a instituit un instrument de protectie a mediului,calculul taxei fiind determinată în functie de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. Departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, acestă soluție fiind nelegală, deoarece ,actul normativ prevede În mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut În mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată În R. un autoturism comercial, datorează o taxă DE POLUARE acesta este de strictă interpretare , completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intimpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiile art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor În curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozitiile art.15 alin (2) din Constitutie, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate În curs de judecată(Decizia C. Constituționale nr.628/2006). Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. Referitor la acest aspect intelege să reitereze in fata instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 5. este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, asa cum gresit a retinut instanta de fond. Motivele invocate de către reclamant În cuprinsul acțiunii sunt neîntemeiate având În vedere faptul că În Infograma nr.5899/(...) trimisă de R. P. a R. pe lângă UE -B.,se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informație a fost transmisă D. S. de Ministerul Finanțelor Publice- C. S. de stat. Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute În Protocolul de la K., al cărui semnatare este și R.. De asemenea, prin sentinta civilă recurată de pârâtă, instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozitiile C. de P. F. coroboratecu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, chemata în garanție a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din T.ul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, recurenta opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CE relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Astfel, art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar. precum transparența. neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Reclamantul intimat J. M. a formula întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele: Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism și pentru înmatricularea acestuia în R. a fost obligat să achite o taxă de poluare în sumă de 2.951 lei, cu chitanța seria TS 3A nr. seria Ts5 nr. 1984587 din (...). Prin cererea înregistrată sub nr. 32694 din (...), reclamantul s-a adresat AFP Z. pentru restituirea sumei, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr.44283/(...), cu motivarea că nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Așa fiind, reclamantul s-a adresat instanței, considerând că plata acestei taxe este în contradicție cu T.ul U. E., acțiunea fiind admisă, așa cum rezultă din cele mai sus redate. O primă observație care se impune în legătură cu motivele de recurs formulate de către pârâtă se referă la cererea de chemare în garanție, despre care se afirmă că ar fi fost respinsă la fond. Or, analizând dispozitivul sentinței tribunalului, se constată că aceste critici sunt lipsite de obiect, în contextul în care cererea de chemare în garanție a fost admisă. Neavenite sunt și considerațiile legate de neretroactivitatea OUG nr. 5., din moment ce în discuție nu este solicitarea de restituire a unei taxe de primă înmatriculare, ci a uneia de poluare, tribunalul analizând, în mod corect, în acest context, compatibilitatea dispozițiilor ordonanței cu dreptul comunitar. În ceea ce privește celelalte critici susținute de către cele două recurente, Curtea ia act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei inițiale a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de subliniat este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. În ceea ce privește dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în temeiul dispozițiilor art. 120 și art. 124 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză. În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamant, astfel încât, din această perspectivă, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată, în considerarea disp. art. 304 pct. 6 C.pr.civ., în sensul în care se va înlătura obligarea pârâtei A. Z. la plata dobânzii legale, acordate conform dispozitivului, fiind menținute restul dispozițiilor date. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z., A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 6762 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 25 Mai 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: M. K. D.C. 26 Mai 2011
| ← Decizia civilă nr. 4229/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3583/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
