Decizia civilă nr. 2441/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...) R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D. CIVILĂ Nr. 2441/2011

Ședința publică de la 27 Mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. AL H.

JUDECĂTOR : G.-A. N.

JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 6170 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.

Se mai învederează faptul că la data de 20 mai 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de intimatul-reclamant.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6170 din 3 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului C. I., împotriva pârâtei D. G. A F. P. S., care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 592 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății până la restituirea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la T. municipiului Z. suma de 592 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.

Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state.

Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare.

Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R..

Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:

1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).

De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare.

2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964),

CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal.

De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.

Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața C. E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.

Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici,instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone.

Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu menținerea ca temei și legal a actului administrativ reprezentând decizia emisă de AFP Z.

În motivarea recursului a arătat că taxa a fost percepută în baza art.214/1 - 214/3 din L. nr.571/2003, care ulterior a fost abrogată prin OUG nr.50/2008.

Prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta intrând în vigoare la data de (...).

Precizează că la art.11 din OUG nr.50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și 30.06.208, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

În consecință consideră că reclamantul este îndreptățit la restituirea numai a sumei rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare conform cap.VI secțiunea I art.6 din HG nr.686/2008, din care rezultă că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, arată că având în vedere dispozițiile C. de procedură fiscală coroborate cu Ordinul nr.1899/2004 acestea nu se cuvin.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.

În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.).

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale

Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum R. este stat membru al Uniunii E. începând cu data de 1 ianuarie

2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a

T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din

T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr.

68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

Potrivit art.90 paragraful 1 din T.ul C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.

Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.

Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din T.ul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamantul trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu - respectiv autoturismul marca D. Logan (...) +1.5 - a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.

Se poate observa, însă, că reclamantul a depus factura fiscală nr.DACGR 5108658VI (f.9) emisă de furnizorul A. D. SA M. A., astfel căacțiunea sa, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, deoarece bunul în litigiu fiind înmatriculat pentru prima dată în R., urmare a achiziționării acestuia de la reprezentanța mărcii D. de la U. M. A., astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamant și urmează a fi respinsă ca atare.

Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale enunțate anterior astfel că va aprecia recursul declarat de către pârâta recurentă ca fiind fondat iar în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în reprezentarea A.F.P. Z. împotriva sentinței civile nr. 6170 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. AL H. A. G. N. I. C.

A. B.

GREFIER R ed.CI Dact.SzM/2ex. (...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2441/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal