Decizia civilă nr. 2516/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2516/2011
Ședința publică din 01 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5124 din 22 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU
P. S. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimata-pârâtă prin consilier juridic C. M., care depune la dosar delegație de reprezentare, nr. 3634/(...), lipsind reclamanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-pârâte susține motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, solicitând instanței respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, iar în consecință să se mențină deciziile contestate, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de inspector principal. Se arată că instanța de fond a reținut că măsura concedierii acestuia s-a luat ca urmare a adoptării Legii nr. 3. și nu ca o măsură disciplinară. Se precizează de asemenea că eliberarea din funcție a reclamantului, dar și a celorlalte persoane, a avut la bază anumite criterii, cum ar fi existența condițiilor de pensionare, numărul copiilor aflați în întreținere, calificativele obținute în evaluarea activității sau existența abaterilor disciplinare.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5124 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului P. V. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru P. S. - A. J. pentru P. S. S..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția tardivității contestației nu poate fi luată în considerare întrucât chiar dacă ulterior reclamantul s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și efectul acestei situații este suspendarea de drept a raporturilor de serviciu aceasta nu este de natură a paraliza dreptul reclamantului de a atacat în instanță decizia de concediere.
Referitor la fond reține instanța că măsura concedierii reclamantului s-a luat ca urmare a adoptării Legii nr.3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și nicidecum ca sancțiune disciplinară însă și în această situație, trebuie interpretat, prin analogia legii că elementele mai sus arătate trebuie să se găsească în cuprinsul deciziei.
Temeiul de drept în baza căruia s-a acordat preavizul și a avut loc concedierea, este arătat în mod expres, chiar de la început ca fiind L. nr.3. și apoi fiind menționate toate actele normative subsecvente, deoarece în baza acestei legi și în aplicarea ei, Ministrul Muncii, Familiei și Protecției S. a emis ordine având ca finalitate reducerea numărului de posturi, la această reducere, în cazul A. Naționale pentru P. S. făcând referire punctuală chiar la amintita lege, prin art. 3 lit. e) (filele 28-32).
Prin urmare este evident că nu se poate constata nulitatea absolută a celor două decizii emise de pârâtă și care fac obiectul acestui proces.
Analizând aceste decizii și sub aspectul temeiniciei în virtutea criticilor formulate de reclamant în subsidiar, respectiv dacă luarea măsurii față de acesta respectă criteriile menționate în lege, tribunalul reține că potrivit art.6 alin.(6) din L. nr.3., în situația în care nu au fost stabilite între conducerea instituției și reprezentanții salariaților criteriile pentru încetarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici,- așa cum este cazul în speță- la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale: a) dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege;b) calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionaleindividuale, realizată în condițiile legii;c) existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii;d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere;e) dacă măsura ar afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic; f) măsura să afecteze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare; g) alte criterii stabilite de legi speciale, dacă este cazul.
Rezultă din aceste prevederi legale că urmează a fi disponibilizate persoanele care îndeplinesc condițiile de pensioare și apoi cu prioritate persoanele care nu au copii în întreținere, după ce s-a făcut o evaluare pe baza performanțelor profesionale și individuale.
Este necotestat faptul că reclamantul nu are copii în întreținere și a obținut doar calificativul "bine"; la ultimele două evaluări și acceptând cainevitabilă o doză de subiectivism evaluatorilor tribunalul nu poate să înlăture acest criteriu, câtă vreme legea investește anumite persoane să efectueze evaluările în instituțiile publice și tot legea, ulterior, reglementează utilizarea rezultatului acestor evaluări în cariera profesională a unei persoane. Desigur, nimic nu l-a împiedicat pe reclamant să conteste rezultatul acestor evaluări în timp util, inclusiv pe calea justiției și nu să nu să îl invoce doar în cursul procesului ca un mijloc de apărare.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul susținând căinstanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.268 alin.2 C. aplicabil și în cazul funcționarilor publici în temeiul rt.117 din L. nr.188/1999 în condițiile în care deciziile contestate nu conțin nici un fel de mențiuni referitoare la descrierea faptei care o determină pe pârâtă să dispună încetarea raporturilor de serviciu inclusiv eliberarea din funcție. Simpla enumerare a unor acte normative fără arătarea motivelor de fapt reale pentru care s-a dispus luarea celor două măsuri este de natură a îngrădi posibilitatea de a aprecia temeinicia acestor măsuri. Iar în acest sens este pronunțată și decizia nr.350 din (...) a Curții Constituționale.
Pe de altă parte arată recurentul motivarea deciziilor este deficitară. În cele două decizii se prevede ca temei expres art.99 alin.1 lit.b din L. nr.188/1999 însă pârâta nu și-a redus personalul prin reorganizarea activității, indicându-se astfel greșit temeiul .
În plus se susține de recurent ca cele două decizii au fost emise în baza unor rapoarte de evaluare fictive, nedatate si nesemnate, acestea fiind aduse la cunoștința în cursul procesului ceea ce a făcut imposibilă contestarea evaluărilor.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că decizia de eliberare din funcție conține toate elementele prevăzute de art.74 C. iar eliberarea din funcție a fost determinată de L. 3. cu corespondență în art.99 alin.1 lit.b din L. nr.188/1999. Prin L. nr.3. s-a reglementat printre altele și reorganizarea instituțiilor/autorităților publice, modalitatea de reorganizare a agenției prin reducerea numărului de posturi . Potrivit punctului 23 din Anexa nr.2 numărul posturilor reduse din cadrul direcțiilor de muncă este de 143. Direcțiile au fost desființate ca urmare a comasării prin absorbție și preluarea activității acestuia de către A.-usi. În urma intrării în vigoare a HG nr.1384/2009 A. a fost obligată să aplice prevederile în termen de 60 de zile și astfel în conformitate cu L. A. a fost suspusă reorganizării prin reducerea numărului de posturi. R. s-a făcut având în vedere criterii minimale iar în cazul reclamantului au fosta vute în vedere cele statuate de art.6 alin.6 lit.b și d din L. nr.3..
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
La data de (...) prin decizia nr.68 emisă de D. C. al A. J. pentru P. S. S. se stabileste că începând cu data menționată reclamantul încadrat în funcția publică de inspector clasa I grad principal este în preaviz de 30 de zile calendaristice conform art.99 alin.3 și 4 din L. nr.188/1999 iar în data de (...) încetează raporturile de serviciu în baza art.99 alin.1 lit.b.
Ulterior după contestarea actului în fața emitentului se emite decizia nr.134 din (...) prin care se stabilește că reclamantul este eliberat din funcția publică la expirarea termenului de preaviz.
Conform celor consemnate în preambulul deciziilor au fost avute în vedere L. nr.3. privind reorganizarea unor activități și instituții publice,
Ordonanța nr.116/2007 privind organizarea și funcționarea ANPS, Ordonanța de G. nr.1/2009 privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, L. nr.188/1999 s.a.
Actele normative evocate respectiv L. nr.329/2004 prin dispozițiile sale stabilește autoritățile și instituțiile supuse reorganizării și modalitățile de reorganizare a acestora. Astfel prin art.3 se statuează că reorganizarea se realizează prin : a) desființarea autorității și instituțiilor publice ca urmare a comasării prin absorbție și preluarea acestei activități de către o altă autoritate sau instituție publică existentă ; desființarea autorității sau instituției ca urmare a comasării prin absorbție și preluarea activității acesteia de către un compartiment nou înființat; desființarea autorității ca urmare a comasării prin fuziune și constituirea unei noi persoane juridice, desființarea ca urmare a divizării și preluarea activității acesteia de către două sau mai multe entități existente; reducerea de posturi din cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
Tot astfel prin art.6 alin.1 al aceluiași act normativ se statuează că personalul autorităților și instituțiilor care se desființează în urma reorganizării se preia de instituțiile la care trece activitatea acestora.
Potrivit alin.3 și 4 din același articol personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituția care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul autorității sau instituției publice.
Încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcții.
Conform alin.5 încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit prezentei legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea autorității ori instituției publice și reprezentanții salariaților sau, după caz, ai sindicatelor, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4).
În absența criteriilor stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, mai spune alin.6 al articolului menționat se vor avea în vedere următoarele criterii minimale: a) dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege; b) calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile legii; c) existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; e) dacă măsura ar afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic; f) măsura să afecteze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare; g) alte criterii stabilite de legi speciale, dacă este cazul.
Totodată prin L. nr.188/1999 art.99 se prevede că persoana care are competența legală de numire în funcție va dispune eliberarea din funcțiepublică prin act administrativ în următoarele cazuri: autoritatea, instituția și- a încetat activitatea; autoritatea sau instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
În cazul eliberării din funcția publică mai prevede același articol prin alin.3 autoritatea sau instituția este obligată să acorde preaviz de treizeci de zile calendaristice.
Din actele administrative și normele evocate în acestea reiese că eliberarea din funcție - încetarea raporturilor de serviciu se face în cazul reorganizării/preluării instituției, al reducerii/desființării unor posturi în baza unor criterii stabilite de conducere/reprezentanți iar în lipsa stabilirii în baza criteriilor minimale.
În acest context și în lipsa unor alte elemente date fiind reorganizarea în condițiile legii, cerințele ce trebuiau aplicate erau cele minime instituite de actul normativ mai sus menționat. Ori, aceste norme nu pot fi considerate necunoscute, necunoașterea normelor neconstituind motiv de anulare a actului administrativ . Ca atare în condițiile consemnării în actele atacate a actelor normative avute în vedere, a acelor statuate prin acestea susținerile recurentului apar ca nefondate și vor fi respinse.
Desigur se susține de recurent că instanța de fond nu a reținut că decizia nu conține toate elementele cerute de art.268 alin.2 C. respectiv nu descrie fapta. Această susținere nu poate fi reținută deoarece eliberarea din funcție nu a fost dispusă pe motive disciplinare pentru a fi descrisă fapta săvârșită ci măsura a fost motivată pe L. nr.3. privind reorganizarea acesta fiind cuprinsă în decizie, respectând astfel prevederile în materie.
Se susține însă de recurent că doar enumerarea actelor normative este de natură a îngrădi posibilitatea de a aprecia temeinicia măsurilor. În cauză nu se poate reține o îngrădire întrucât pe parcursul demersurilor de contestare autoritatea a făcut cunoscut că au fost avute în vedere criteriile minimale instituite de actul normativ evocat în decizii iar în cazul său au fost avute în vedere lipsa copiilor aflați în întreținere și calificativul obținut la ultima evaluare. Acest din urmă aspect al calificativului nu a fost contestat de către recurent, la dosar nefiind depusă o dovadă că la momentul luării la cunoștință despre acesta sau chiar pe parcursul prezentului litigiu ar fi recurs la contestarea calificativului. Prin urmare în lipsa unor dovezi și în condițiile în care au fost aduse la cunoștință împrejurările ce au determinat măsura nu se poate vorbi de o imposibilitate a aprecierii celor dispuse.
Legat de aceasta se susține de recurent că a fost în imposibilitatea de a contesta evaluarea dat fiind că a luat la cunoștință de aceasta în cursul acestui proces. Împrejurarea evocată nu poate constitui motiv de nulitate a actelor contestate deoarece nimic nu a împiedecat recurentul să conteste, cerând anularea evaluării separat și apoi să ceară suspendarea în prezenta cauză până al soluționarea acțiunii în anulare a evaluării. Ori în lipsa unor atare demersuri nu se poate vorbi de o imposibilitate în măsura să conducă la concluzia reținută de recurent.
Nici susținerile că nu ar fi avut loc o reorganizare nu pot fi reținute câtă vreme potrivit actului normativ invocat în decizie L. nr.3. în cazul pârâtei reorganizarea se realizează prin reducerea numărului de posturi - poziția 48 din Anexa 1 și de vreme ce prin actele depuse respectiv hotărâri se atestă și reducerea altor posturi de personal.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. V. împotriva sentinței civile nr.5124 din
(...), pronunțată Tribunalul Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. S.
| ← Sentința civilă nr. 716/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
