Sentința civilă nr. 50/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 50/2011
Ședința publică de la 27 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta SC C. I. E. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. R. PENTRU A.
ȘI O. V. C., având ca obiect D. nr.23255/PACRPT/MC.LO/2010 a D.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat A. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită față de pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , după care, nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul reclamantei depune concluzii scrise și solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și motivată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA asupra cauzei de contencios administrativ de față, reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei C. la data de 16 decembrie 2010 reclamanta SC C. I. E. SRL C.-N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. (DRVOA) să se dispună suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.
23255/PACRPT/MC/(...) până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios fiscal pe care reclamanta o va promova în măsura în care contestația formulată împotriva acestui act administrativ fiscal va fi respinsă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că prin a cărui suspendare se solicită s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de
597.129 lei reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, reținându-se de către organele vamale de control ulterior că în anii 2007, 2008 și 2009 a efectuat o serie de operațiuni vamale clasificând eronat produsele importate.
Se învederează că acest act a fost contestat conform prevederilor art. 205 și urm. C.pr.fisc. unde a criticat legalitatea acestui act învederându-se că controlul ulterior efectuat de organele vamale și actul administrativ fiscal emis în urma acestui control excede art. 100 din Codul vamal, taxele stabilite în sarcina reclamantei neputându-se stabili ca urmare a unui control ulterior; că actul de constatare nu este motiva în fapt și în drept, ceea ce face anevoioasă cenzurarea legalității acestuia; conduita reclamantei a fost sancționată de organele de control cu neobservarea înscrisuriloroficiale emise de M. de resort, care este autoritatea națională pentru aplicarea reglementărilor comunitare privind eliberarea de documente de import în relațiile de comerț dintre Uniunea Europeană și țări terțe (art. 4 lit. C, pct. 18 din HG nr. 387/2007).
Cât privește condiția prevenirii unei pagube iminente reclamanta justifică demersul său învederând că în raport de suma considerabilă stabilită suplimentar în sarcina sa - 597.129 lei - realizarea acesteia pe calea executării silite este de natură, în mod obiectiv, a o prejudicia, da a-i bloca activitatea și în final de a se deschide procedura insolvenței, că valoarea sumei contestate constituie un argument în sine satisfăcător pentru admisibilitatea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât s-au invocat argumente de drept nu numai de fapt în ceea ce privește legalitate actului contestat, subliniind că în prezent reclamanta are încheiate contracte individuale de muncă cu 45 de persoane față de care nu și-ar putea onora obligațiile de plată a salariului, și totodată susține că are în derulare operațiuni comerciale cu terțe persoane creditoare.
Prin întâmpinare, pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. (DRVOA) a solicitat respingerea cererii învederând că cerințele prevăzute de lege cu privire la suspendarea executării actului fiscal nu sunt îndeplinite.
Cât privește cerința existenței cazului bine justificat aceasta nu este prezentă în speță deoarece nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului, taxa antidumping având natura juridică a unei taxe cu efect echivalent conform punctului de vedere al M. F. P. și al jurisprudenței C.i de
Justiție de la L., iar cât privește cea de a doua condiție a cazului bine justificat reclamanta nu arătat în concret în ce constă prejudiciul dar mai ales cât este de iminent, adică imediat și nu într-un viitor nedeterminat.
Analizând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Conform art. 215 C.pr.fisc. contestația administrativă împotriva actului administrativ fiscal nu conferă caracter executoriu de drept acestuia recunoscându-i-se dreptul contestatorului de a cerere suspendarea pe cale judecătorească prin formularea unei cereri în conformitate cu dispozițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea fiind condiționată de plata unei cauțiuni până la 20% din valoarea sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Astfel fiind, corelând acest text legal cu dispozițiile art. 14 din L. nr.
554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executorii unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni; existența unui act administrativ fiscal, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită, având în vedere că instanța a fixat cu titlu de cauțiune suma de suma de 60.000 lei (f. 63) iar aceasta a fost consemnată la dispoziția instanței la societatea bancară GarantiBank SA Agenția C. așa cum atestă actul emis de bancă sub nr.
1564/(...) (f. 67) și extrasul de cont aferent nr. 2 emis de aceeași bancă la data de (...) (f. 68).
În ceea ce privește a doua condiție este de notat că prin D. pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 23255/PACRPT/MC/(...) emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 597.129 lei reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, reținându-se de către organele vamale decontrol ulterior că în anii 2007, 2008 și 2009 a efectuat o serie de operațiuni vamale clasificând eronat produsele importate (f. 8-12).
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 corelat cu art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală raportat la art. 100 din L. nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, actul care materializează rezultatul controlului ulterior exercitat de organele vamale competente și prin care se stabilesc datorii vamale în sarcina unei persoane poate fi calificat ca fiind act administrativ fiscal susceptibil de regimul prevăzut de art. 41 și art. 205 și urm. C.pr.civ.
Din această perspectivă actul ce materializează rezultatul controlului ulterior și prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă totală de 597.129 lei reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, poate fi calificat ca fiind act administrativ fiscal susceptibil a face obiectul cererii de suspendare grefată pe dispozițiile art. 215 C.pr.fisc corelat cu art. 14 din L. nr. 554/2004.
Din această perspectivă și această condiție este îndeplinită în cauză.
Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de calificarea dată de instanța de contencios constituțional (D. nr. 409/2004) și practica judiciară a Î. C. se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Astfel, Curtea reține că împotriva actului fiscal s-a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fisc. (f. 13-17) astfel că și această condiție este îndeplinită.
Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dat de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) di8n lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamantă și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia Curtea constată că stabilirea legalității actului de control sub unghiul art. 100 din Codul Vamal al României ține de soluționarea contenciosului de legalitate, Curtea reținând că în aparență în temeiul art. 100 din Codul Vamal autoritatea vamală competentă are dreptul să efectueze un control ulterior și să stabilească cu acest prilej dacă a luat naștere o datorie vamală și să ia măsuri pentru încasarea diferențelor de sume stabilite în minus în sarcina contribuabilului.
Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții nu poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii.
Cât privește motivarea actului fiscal, Curtea are în vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale cu valoare de soft-law, respectiv R. C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la P. IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Din această perspectivă, Curtea reține că decizia suspusă suspendării conține o anumită justificare legală și factuală a stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare dar că aceasta placă de la premisa greșitei încadrări tarifare a unor produse despre care reclamanta susține că are licență emisă în condiții legale de către autoritatea de resort.
Mai mult la dosar s-a depus un memoriu tehnic (f. 59-62) de analiză a deciziei ce materializează actul de control al organelor vamale întocmit de doi specialiști în metale și metalurgie din care rezultă că în urma analizei documentelor de import și a actelor însoțitoare ale materialelor importate acestea se încadrează ca material și procedeu de fabricație în prevederile ISO
3306-85 ceea ce contrazice constatările efectuate de organele de control vamal și implicit are înrăurire asupra clasificației tarifare.
Din această perspectivă, și dat fiind această îndoială, Curtea reține că cel puțin în aparență ar rezulta o stabilire greșită a stării de fapt cu prilejul controlului că este necesară o analiză aprofundată și a calificării corecte a produselor, stabilirea astfel a noii încadrări tarifare fiind astfel serios pusă sub semnul îndoielii.
Aceste considerente au condus Curtea la reținerea ca întemeiată a condiției analizate, prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal fiind atenuată de starea de fapt și încadrarea în drept a rezultatelor controlului.
Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanta este obligată ca deîndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit să plătească suma de 597.129 lei, sumă considerabilă pentru o societate comercială ce exercită activități comerciale în prezent.
Este real că din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, raportat la aparența de ilegalitate a actului administrativ fiscal analizat executarea de îndată a acestuia ar putea produce o pagubă în patrimoniul reclamantei, mai ales că iminența producerii acestui prejudiciu se datorează existenței în derulare a unui număr considerabil de obligații față de terți (45 de contracte individuale de muncă -f. 2. a altor terți creditori din obligații comerciale f. 22-51) care nu ar mai putea fi satisfăcuți la scadență și care ar putea conduce la insolvabilitatea societății dăunându-i astfel cerinței bonității acesteia pe piață sau la insolvență cu grave repercusiuni asupra ființei societare.
Or, așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză.
Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului -societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității și carenu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat.
Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că cererea de suspendare este întemeiată și ca atare în temeiul art. 215 C.pr.fisc. corelat cu art. 14 din L. nr. 554/2004 va fi admisă așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite cererea formulată de reclamanta SC C. I. E. SRL C.-N., în contradictoriu cu pârâta D. R. DE A. ȘI O. V. C.-O. și ca o consecință:
Suspendă executarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.
23255/PACRPT/MC.LO/(...), până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal.
Sentința este executorie de drept.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 I. 2011.
PREȘEDINTE,
L. U.
GREFIER, M. T.
}
Red/Dact. L.U. (...)/4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3564/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 716/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
