Decizia civilă nr. 253/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/2011
Ședința publică din 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. G. : V. D.
S-a luat în examinarea recursul declarat de D. G. A F. P. M. PRIN A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 2300 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimații C. S. și A. F. P. B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului C. S., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursul în temeiul art. 3 C.pr.civ. combinat cu art. 21 din legea contenciosului administrativ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2300 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a J. M., și A. F. P. a M. B. M. și în consecință: S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 4040 lei, achitată cu chitanța nr. 2163038/(...). S-a anulat actul administrativ nr.15.652 din (...) emis de pârâta A. F. P. a M. B. M. A fost obligată pârâta A. F. P. a M. B. M. să restituie reclamantei suma de 2103 lei, cu dobânda legală calculată de la data achitării sumei de către reclamant a sumei și până la restituirea ei efectivă. Au fost obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 1.043,3 lei. În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. F. P. B. M. ca prin hotărârea pronunțată să se constate nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 4040 lei, achitată cu chitanța nr. 2163038/(...), reprezentând taxa specială de înmatriculare; să fie obligatăpârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantului suma de 2103 lei, reprezentând taxă pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală aferentă sumei, începând cu data încasării debitului, până la plata efectivă, anularea actului administrativ din 15.652 din (...) emis de pârâta A. F. P. B. M., cu cheltuieli de judecată. În cursul anului 2007 partea reclamantă a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. un autoturism marca Renault Scenic, fabricat în anul 2001, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în R. taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2. - 2. din Codul fiscal. Această taxă, a fost achitată la T. B. M. conform chitanței nr. 2163038/(...). Se arată că potrivit art. 2. - 2. din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din N. Metodologice de aplicare a C. F., taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Se menționează că urmează să se constate în primul rând că partea reclamantă invocă nelegalitatea dispozițiilor art. 2. - 2. din Codul fiscal, atacându-se în contencios administrativ un act normativ, susținând că acesta contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul de instituire a C. E. Se menționează că în situația de față prin perceperea acestei taxe s-a creat o diferență de tratament, din punctul de vedere al taxelor aplicate autoturismelor autohtone față de cele aplicate autoturismelor provenind din statele comunitare, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul de instituire a C. E. Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele: Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. În consecință, prevederile menționate din T. limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în R. Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Î.e principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din T. și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale T.ului. Art. 90 alin. 1 din T. face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a R. și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în R. a autoturismului. Î.ucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală potrivit dispozitivului. În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1043,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului. Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. M., arătând că sentința atacată este netemeinică și nelegală și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului, recurenta arată că luand in considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei E., Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei speciale de inmatriculare redefinind-o ca o taxa pe poluare prin O. nr. 50/(...) pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, la data judecarii cauzei de catre instanta de fond nu mai erau in vigoare dispozitiile art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal referitoare la taxa speciala de inmatriculare. La data solutionarii cauzei sunt in vigoare prevederile O. nr. 50 / 2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar reclamantul are dreptul la restituirea diferentei dintre taxa de inmatriculare si taxa pe poluare, acest drept putand sa si-l exercite printr-o procedura necontencioasa prevazute de N. metodologice emise in aplicarea O. nr. 5.. Problema juridica care a aparut cu ocazia aplicarii noului act normativa fost reglementarea situatiei anterioare datei de 1 iulie 2008 si deci in ce masura efectul retroactiv al noului act normativ incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Cu privire la efectul retroactiv al O. nr. 5., Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 499/(...) publicata in Monitorul Oficial nr. 341 /(...) si nr. 802 din 19 mai 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 428 din 23 iunie 2009 reține că "redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la Î. prin plată voluntară, iar art.11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite În plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația În care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei, iar aplicarea art. 11 din O. nr. 50/ 2008 dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată săîși recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, Îi este și favorabilă. Cu privire la D. L., acordarea acesteia este neintemeiata, repararea prejudiciului pe care il invoca reclamantul s-ar putea realiza in conditiile dreptului comun - art.1088 alin.2 cod civil de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. Cu privire la C. DE J., solicită respingerea cererii reclamantei, intrucat nu se poate retine vreo culpa procesuala din partea organului fiscal care nu a facut decât sa aplice dispozitiile legale in vigoare, a caror legalitate de altfel a fost confirmata si de Curtea C. O. fiscal nu avea posibilitatea aplicarii normelor de drept comunitar câtă vreme erau in vigoare normele de drept intern. Analizând recursul, instanța constată următoarele: Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 (la (...)) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul - intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infrigement) nu are nici o influență asupra dreptuluireclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Curtea constată că în cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, „Parlamentul, Președintele R., Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2";. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Conform dispozițiilor art. 11 din O. 5., taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentruautovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare. Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, urmare a achitării unei taxe nedatorate, reclamantul are dreptul la acordarea dobânzii legale, cum corect a dispus instanța de fond. Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică și drept consecință, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2300 din (...). Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, legală fiind și acordarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2300 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Marmaureș pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului C. S. suma de 1000 lei, cheltueili de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. D. P. A. I. A. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: S.O.
| ← Decizia civilă nr. 256/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2458/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
