Decizia civilă nr. 2544/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2544/2011
Ședința publică de la 02 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător A. C.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reeclamantul Ș. I., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. Î. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite înmatriculare fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), reclamantul recurent a depus l dosar o poziție procesuală. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3798 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ș. I. împotriva pârâtului I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. - B. M., având ca obiect contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 2(2) din Legea 554/2004 modificată privind contenciosul administrativ se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. T. a considerat că instituția pârâtă, comunicând un refuz întemeiat pe o legislație internă în vigoare, nu poate fi considerat „că a practicat un refuz nejustificat";, în sensul celor definite de art. 2(1) lit. „i"; din Legea 554/2004modificată, deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică, care să atragă răspunderea administrativă. Excesul de putere este executarea abuzivă a dreptului de apreciere, apreciere care în prezenta unui text expres de lege care impune o anumită conduită pentru instituția pârâtei, este admisă. În altă ordine de idei, OUG 5. nu încalcă prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. T. pe poluare este neutră din punct de vedere fiscal. Ar fi existat o încălcare a normelor comunitare dacă s-ar fi prevăzut un tratament diferențiat față de produsele originare din alte state membre în raport cu cele originare din România. O astfel de diferențiere nu se face prin OUG 5.. T. în vigoare până la aprobarea OUG 5. aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului, situație în care s-a ajuns a autovehiculele cele mai impozitate să fie autovehiculele second-hand importate, ceea ce contravine art. 90 din T.. Acest neajuns a fost înlăturat prin adoptarea OUG 5.. Faptul că prin OUG 5. s-a înlăturat, pentru o anumită perioadă, taxa de poluare pentru autovehiculele noi, Euro 4 cu capacitate cilindrică mai mare de 2000 cm3, nu înseamnă că se protejează în mod nepermis producția națională de autoturisme. Ar fi existat o încălcare a prevederilor art. 90 paragraful 2 din T. numai dacă produselor originare din alte state li s-ar fi aplicat un alt nivel de impozitare decât celor originare din România, ceea ce nu este cazul. Instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicare unor acte normative pe considerentul că ele sunt discriminatorii. Acest principiu a fost consacrat de Curtea Constituțională prin mai multe decizii, printre care și Decizia nr. 819/2008. Prin OUG 2. și OUG 7. o anumită categorie de autoturisme a fost scutită de plata taxei pe poluare, iar altă categorie nu a beneficiat de această scutire. Acest tratament diferențiat nu îndreptățește instanța să extindă scutirea la toate categoriile de autoturisme pentru care se cere înmatricularea pentru prima dată în România. Intenția declarată în preambulul celor două acte normative de mai sus, prin care sunt modificate prevederile OUG 5., de a proteja industria națională nu este în sine incompatibilă cu legislația comunitară, ar deveni astfel, doar dacă ar fi existat o impunere diferențiată în funcție de originea autoturismelor, care însă nu există. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ș. I. solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului,cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este nelegal, iar taxa de poluare este discriminatorie, în condițiile în care autovehiculul a fost deja înmatriculat într-o țară membră a U.E., respectiv în S. la data de (...). În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 90 paragraf 1 din T.ul C.E. cât și pe cele ale art. 148 alin. 2 din Constituția R. care impun că prevederile tratatelor constitutive ale U.E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, taxa de primă înmatriculare este discriminatorie. Sub acest aspect, reclamantul a considerat că instanța de fond prin respingerea acțiunii sale a apreciat în mod eronat că taxa de poluare instituită de O. nr. 5. nu are un caracter discriminatoriu și nu poate fi asimilatăimpozitelor interne, ea fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R. contribuind astfel la poluarea mediului. Totodată, reclamantul a invocat și incompatibilitatea acestei taxe cu art. 25 și 28 din TUE, articole care prevăd că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Astfel, se opune ca un stat membru să adopte dispoziții figurând în art. 2141 cap. 21 Cod fiscal, conform căruia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, să achite o taxă specială „de poluare"; pentru înmatricularea în România, această taxă fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din T.E. Ca urmare a efectului direct al art. 90 parag. 1 din T., reclamantul a apreciat că pentru ordinea juridică a R., instanța este datoare să constate că art. 2141-3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speță. Invocând dispozițiile T.ului de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamantul a susținut că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E. Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 5. argumente pe care se bazează și recursul promovat. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., înspeță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de admitere a acțiunii și obligare a autorității administrative de resort la îndeplinirea operațiunii administrative de înmatriculare a autovehiculului, fără plata taxei pe poluare, este întemeiată. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 3798 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Seat, tipul TELEDO cu nr. de identificare V. fără plata taxei de poluare prevăzută de OG nr. 5., proprietatea reclamantului. În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, Curtea în raport și de dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. a obligat-o să plătească reclamantului suma de 506,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe, diminuând onorariul avocațial imputat în cheltuielile de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 3798 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că: admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta I. P. județului M. - SPCRPCÎV și în consecință: Obligă pârâta să efectueze operațiunea administrativă de înmatriculare a autoturismului marca Seat, tipul TELEDO cu nr. de identificare V. fără plata taxei de poluare prevăzută de OG nr. 5.. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 506,45 lei, în ambele instanțe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, D. M. JUDECĂTOR, A. C. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Judecător fond.S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 4555/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1934/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
