Decizia civilă nr. 1565/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1565/2011
Ședința publică de la 14 A. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. A J. S. ÎN NUME P.
ȘI ÎN N. AFP A M. C., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul M. G. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. S-a depus la dosar întâmpinare însoțită de taxele judiciare de timbru aferente fondului. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3994 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea reclamantului M. G. C. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. P. C. și a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. și s-a dispus anularea Deciziei de restituire nr. 589/(...) a Administrației F. P. C. și a Deciziei nr. 50/07 aprilie 2010 a Direcției Generale a F. P. S.. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3116,57 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă începând cu data de (...), până la plata efectivă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 17 aprilie 2007 reclamanta a achitat suma de 5622,57 lei taxă de primă înmatriculare (f. 57). A solicitat restituirea diferenței neachitate și prin decizia nr. 589/(...) AFP C. a respins această solicitare (fila 10). Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă cu Decizia nr. 50/2010 (f.15-18). T. a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O. nr. 5., care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 - 2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din T.ul Comunității E.. Taxa instituită prin O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și o altă destinație. Cu toate acestea, nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior la bugetul de stat și sumele ipotetic datorate în temeiul O. nr. 5., din perspectiva prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României. O altfel de interpretare ar echivala cu retroactivarea legii civile, deoarece s-ar valida, chiar și numai în parte, un act normativ inexistent la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal. Pentru cele ce preced, acțiunea de față a fost admisă, astfel cum a fost formulată. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. a J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. C. solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se respingă acțiuneaformulată de reclamantă ca nefondată și să se mențină decizia pârâtei ca temeinică și legală. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O. nr. 5. și a dispus restituirea către reclamantei a sumei de 464 lei, sumă ce reprezintă taxa pe poluare și, de asemenea, în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. De asemenea, s-a învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității pe care a invocat-o și nici nu a arătat care este actul administrativ anulat, ci a dispus obligarea sa la restituirea sumei de 3116,57 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, când în fapt, reclamanta a achitat taxa de poluare și nicidecum de primă înmatriculare. Departe de a da eficienta textelor art. 2141-2143) în prezent abrogate de OUG nr. 5.) din L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanta de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 2143 din același act normativ, această soluție fiind nelegală, deoarece, Codul Fiscal prevedea În mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare și anume: Scutiri: ART.2143 - Sunt scutite de plata taxelor specia le autoturismele, atunci când sunt: a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare; b) provenite din donații sau finanțare direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patrona le și sindicate reprezentative la nivel național, asociații lor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate. Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art.2141- 2143) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul "unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem". Referitor la reținerea instanței că "taxa nu este percepută pentru autoturismele autohtone, ci pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în R.", menționăm că la data de 1 ianuarie 2007 autoturismele care circulau în R. erau înmatriculate cel puțin o dată, fiind ocondiție sine qua non pentru ca un autoturism să circule pe drumurile publice din R.. La aceeași dată, singurele autoturismele care se aflau în situația de a fi la prima înmatriculare erau autoturismele noi și second - hand importate din statele membre ale UE și din alte state. Raportat la dispozițiile legale (în vigoare În momentul formulării acțiunii invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Pe de altă parte, învederează instanței de recurs faptul că prin OUG nr. 5. a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule. Ordonanța de urgentă a intrat în vigoare la data de (...). În baza ordonanței de mai sus a fost emisă HG nr. 6. pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5.,. Precizează că la art. 11 din OUG nr. 5. se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Art. 11 prevede: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 , cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru auto vehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență " Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la C. , S. I, art. 6 din HG nr. 6., din care rezultă că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei. Consideră ca procedura instituita prin art. 11 din actul normativ citat este pe deplin aplicabil si cazului dedus judecații, întrucât aceasta se refera în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, din faptul plății taxei specia le pentru autoturisme. În acest sens s-au pronunțat și instanțele de judecata, exp. Decizia Civila nr. 516/CA din 17 noiembrie 2008 pronunțata de C. În caz contrar, s-ar ajunge la situația ca legiuitorul nu poata institui niciodata un venit fiscal cu titlu de taxa pe poluare, ceea ce este inadmisibil. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunităților europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct devedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomiaprocedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Chiar dacă, prin absurd, s-ar reține aplicarea dispozițiilor OUG nr. 5., trebuie să menționăm că recent prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului, s-a realizat compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încâtdescurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. În conformitate cu art. 20 alin. 5 din L. nr. 146/1997, reclamantul va fi obligată să plătească suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, cu titlu de diferență la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauze, stabilite potrivit art. 3 lit. m a II-a liniuță din L. nr. 146/1997. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 3994 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Dispune darea în debit a reclamantului intimat M. G. C. cu suma de 39 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru soluționarea fondului cauzei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Judecător fond.D.D.I.
| ← Decizia civilă nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
