Decizia civilă nr. 255/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 255/2011
Ședința publică din 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: A.-I. A.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. M. N., împotriva sentinței civile nr. 2050 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., cauza privind și pe intimata I. P. J. C. - S. P. C. R. P. DE C. SI I. A A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurentului o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză. ( f. 11 - 12).
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursul în temeiul art. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.050 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea formulată de reclamantul F. M. N., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect obligația de a face. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca SEAT IBIZA cu nr. de identificare V., iar pentru înmatricularea acestuia s-a adresat pârâtei care prin răspunsul dat i-a refuzat înmatricularea motivat de faptul că nu a achitat taxei de poluare. T. a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, O. nr. 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, 90 din T. de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile O. nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile O. nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T. de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile O. nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. M. N., solicitând admiterea acestuia, desființarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.pr.civ,. reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este nelegal, iar taxa de poluare este discriminatorie, în condițiile în care autovehiculul a fost deja înmatriculat într-o țară membră a U. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 90 paragraf 1 din T. C.E. cât și pe cele ale art. 148 alin. 2 din Constituția R. care impun că prevederile tratatelor constitutive ale U. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, taxa de primă înmatriculare este discriminatorie. Mai mult, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B.la U., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. Pe de altă parte s-a precizat că potrivit art. 3 pct. 1, art. 4 lit. a și art. 6 pct. 1 lit. b din O. nr. 5. taxa de poluare pentru autoturisme se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoanele fizice sau juridice atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Or, prin art. 90 parag. 1 din T. Constitutiv al U. se prevede că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar art. 25 și art. 28 din același tratat prevăd că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu efect echivalent. Așadar, a opinat reclamantul, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. De asemenea, reclamantul a susținut că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, calitatea sa de cetățean comunitar, precum și libertatea fundamentală de liberă circulație a mărfurilor, libertate care a stat la baza C. C. E. E. și ulterior a Uniunii E. Așa fiind, taxa de poluare instituită de O. nr. 5. modificată, nu poate fi considerată ca fiind taxă de poluare, atâta timp cât nu este respectat criteriul echității pentru toți proprietarii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire, locul dobândirii din spațiul U. sau gradul de poluare efectiv al autovehiculului. În final, s-a precizat că prin conceptul de înmatriculare continuu prev. de art. 11 alin. 3 din L. nr. 49/2006, s-a eliminat operațiunea de radiere - înmatriculare, obligarea proprietarului la folosința bunului doar prin plata taxei de poluare, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra bunului-autoturism, lucru care este în vădită contradicție cu normele de drept comunitar în vigoare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: In cazul concret dedus judecații, reclamantul-intimat a solicitat înmatricularea autoturismului la data de (...), (f.18 dosar fond) dată la care era în vigoare O. nr. 5., după modificările introduse prin O. nr. 2. si prin O. nr. 7., ambele încetându-și însă efectele la data de (...). La data de (...), (f. 19 din dosarul de fond) intimata I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. a respins solicitarea reclamantului, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar dacă sunt respectate dispozitiile art. 7 din O.M.A.I. nr. 1501/2006. Instanta de recurs, urmărind modificările succesive ale O. nr. 5., constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc după data modificării O. nr. 5. prin O. nr. 2. si O. nr. 7.. Astfel, O. nr. 2. a fost publicat in Monitorul Oficial in data de (...), iar OUG nr. 7. in Monitorul Oficial din (...), ambele încetându-și efectele la (...). În consecință, compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonanței. În cauza dedusă judecății, instanța de fond a făcut aplicabilitatea principiului tempus regit actum, constatând că forma normei legale de la data la care s-a solicitat pârâtului înmatricularea fără plata taxei, identică cu forma actului normativ de la data la care s-a refuzat de către pârât înmatricularea fără plata taxei de poluare asigură același tratament între autovehiculele importate din statele membre al UE, înmatriculate deja acolo și reînmatriculate mai apoi în România și autovehiculele produse și comercializate în România, înmatriculate de asemenea pentru prima dată în țara noastră. Curtea constată în același timp, că începând cu data de 15 februarie 2010 scutirea acordată prin OUG nr. 1. nu se mai acordă. Așa cum a stabilit și instanța de fond, taxa de poluare a încetat să mai fie contrară prevederilor comunitare, respectiv, art. 25 și 28 din T. de instituire a C. E., actualmente art. 30 și 34 din același tratat. În urma modificărilor succesive, așa cum s-a arătat anterior, la data formulării cererii de înmatriculare fără plata taxei de poluare, era aplicabilă forma inițială a OUG nr. 5., ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producție internă și care nu justifica introducerea taxei de măsuri protecționiste pentru producția internă de autovehicule. De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nueste relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-recurent i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat. Cu privire la procedura de infringement declanșată de către C. E., trebuie menționat faptul că pe de o parte acestă procedură se referea la o altă formă a taxei de poluare (cea ulterioară modificărilor introduse prin OUG 2. în luna decembrie 2008), iar pe de altă parte acestă procedură a fost între timp clasată, analiza realizată confirmând compatibilitatea normelor comunitare cudreptul intern incident. Propunerea de clasare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii E. nr. C 29/8 din 5 februarie 2010, fapt care constituie un argument în plus în favoarea compatibilității taxei cu normele comunitare. Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul declarat de reclamant și se va menține în întregime sentința atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul F. M. N. împotriva sentinței civile nr. 2.050 din 4 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. V. D. GREFIER, Red.A.A.I dact.L.C.C./2 ex./(...) Jud.fond: G.G..
| ← Decizia civilă nr. 3448/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5218/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
