Decizia civilă nr. 795/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 795/2011
Ședința ta de 23 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. A. P. împotriva Sentinței civile nr. 156 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. B. și intervenienții în nume propriu P. C. P., M. I., Ț. V., M. G. și M. S.-G., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se prezintă intimatul-pârât prin consilier juridic C. D. M. care depune la dosar delegația de reprezentare lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 39 lei și a timbrului judiciar, datorate pentru recursul declarat, iar la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei documentația solicitată de instanță la termenul anterior.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de intervenție formulate la fond. Curtea, față de neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru cererea de intervenție, în temeiul art. 20 al. 5 din L. nr.
146/1997 va proceda la darea în debit a intervenienților cu suma de 31 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar note sedinta, hotararea consiliului nr.123/2009,anexe la aceasta,adresa nr. 72873/(...),sentinte relevand practica instantelor.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilierul juridic solicită respingerea recursului declarat ca nefondat, menținerea sentinței recurate, arătând că toată practica judiciară înclină spre respingerea unor astfel de cereri, întărindu-se astfel prezumția de legalitate.
CURTEA,
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.156 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul O. A. P. cererea de intervenție în nume propriu și ulterior precizată de intervenienții P. P., M. I., Ț. V. și M. G. precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. S. G. în contradictoriu cu C. Local al M. B..
Pentru a dispune astfel instanța reține că potrivit art.36 alin.2 din L. nr.215/2001 printre atribuțiile exercitate de consiliul local sunt și: b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului; c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului,că interesul în dezafectarea garajelor are ca suport faptul că acestea sunt construcții provizorii, terenul pe care sunt amplasate a fost închiriat pe o perioadă determinat, iar amplasamentele dezafectate vor avea destinația de parcări sau după caz, spații verzi (art.4 din HCL nr.112/2007). Pe de altă - parte reclamantul și intervenienții au fost conștienți că garajele au regim provizoriu și au avut posibilitatea să încheie sau nu contracte de închiriere a terenurilor pe durată determinată, iar Municipiul B., în calitate de proprietar al domeniului public este îndreptățit să impună anumite condiții pentru edificarea construcțiilor, chiar și a celor cu regim provizoriu, pe terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului.
Nerespectarea legislației de mediu sub aspectul procedurii de urmat, cât și al prevenirii eventualelor consecințe dăunătoare pentru mediu, invocată în acțiunea reclamantului și cererile de intervenție, este o problemă ce începe la momentul ridicării garajelor de către proprietari sau deținătorii acestora, ei fiind obligați să respecte prevederile legale în materie, și de asemenea, și M. are obligația de a respecta legislația de mediu, atunci când aceasta este cea care ridică, transportă și depozitează garajele. Distrugerea garajelor, invocată la un moment dat în acțiunea reclamantului și cererile de intervenție, ca acțiune voluntară, ține de atributul dreptului de dispoziție al proprietarului garajului, însă, și în acest caz trebuie respectată legislația de mediu.
În sensul celor de mai sus atat reclamantul, cât și intervenienții, au invocat numărul mare de garaje ce se vor transforma în deșeuri și imposibilitatea ridicării garajelor de pe amplasamentele aflate pe domeniul public, însă, din adresa nr.5.996/(...) a Primăriei municipiului B. - D. P. (f.121), rezultă că din numărul inițial de garaje: 434, nr. garajelor ridicate până la data adresei de este de 305, ceea ce înseamnă că, la data adresei, mai erau 129 garaje (în care se cuprind și garajele reclamantului și intervenienților), iar reclamantul și intervenienții nu susțin că ridicarea garajelor ar fi avut consecințe nefaste pentru mediu.
În condițiile în care reclamantul și intervenienții sunt proprietari sau deținători ai garajelor auto, în toate cazurile construcții provizorii, amplasate pe domeniul public al M. B., în baza unor contracte de închiriere încheiate pe durată determinată, iar durata de închiriere a expirat, problema informării acestora cu privire la adoptarea H. nr.161 din 25 septembrie 2008, care este doar pentru stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a HCL nr.112/(...), modificată prin HCL nr.131/2007, ar fi trebuit să cuprindă și argumente concrete și în nici un caz să facă abstracție de HCL nr.112/2009 (modificată și completată prin HCL nr.131/2009), deoarece aceasta impunea desființarea garajelor auto și ridicarea lor de pe amplasament.
Prin urmare concluzionează instanța în esență nu exista vreun motiv de nelegalitate a hotărârii.
Referitor la precizări se arată de instanță că solicitarea este înafara oricărui temei legal deoarece demersurile au ca obiect anularea unei hotărâri aleconsiliului local în timp ce decizia vizează un recurs împotriva unei mențineri de suspendare a hotărârii de consiliu, acestea fiind cereri cu totul diferite una de cealaltă.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul O. A. P. în considerarea că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru aceleași motive invocate la fond vizând încălcarea legislației europene privind protecția proprietății. Astfel în dezvoltare arată că prin motivarea adusă în demersul inițiat la fond a argumentat că a cumpărat în 2007 un garaj construit pe terenul în suprafață de 18 mp situat în B. str.Crinilor amplasament trei, închiriat de Primăria Bistrița prin contractul nr.775/E din (...). Întrucât vânzătorul deținea pentru construire autorizațiile necesare (certificat de urbanism nr.588/6706/(...) și autorizația nr.307/7980/(...)) a recurs la încheierea contractului în formă autentică și a procedat la încheierea contractului de închiriere 3. închirierea fiind ulterior prelungit. Prin hotărârea contestată i se impune ridicarea garajului pe cheltuiala sa ceea ce îi cauzează un prejudiciu direct și nemijlocit prin imposibilitatea de reutilizare a construcției și suportarea cheltuielilor nejustificate pentru transport și depozitare la locul indicat prin hotărâre. A. hotărâre se arată este nelegală și încalcă dreptul la respectarea bunurilor consacrat prin art.1 din Protocolul nr.1 al C EDO și respectiv veniturile bănești ce constituie bun personal și apreciat ca atare în cauza Beian împotriva României. Nici un considerent de interes public nu a fost invocat de pârât prin hotărâre așa cum este definit de L. nr.554/2004, art.2 lit.r. În plus se arată că pârâtul are dreptul de a reglementa cu privire la bunurile proprietate publică însă punerea în aplicare a acestui drept trebuie să se situeze în limitele legii și să se adopte acte normative fără încălcarea drepturilor fundamentale ocrotite prin legislația europeană și prin constituție. În cauză toți beneficiarii locațiunii garajelor sunt puși în situația de a pierde bunul fără a se face dovada că lipsirea de proprietate asupra bunurilor are ca temei utilitatea.
Prin notele depuse și prin reprezentant intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că în mod voluntar a fost asumată condiția de a se amplasa construcția provizoriu pe o perioadă temporară iar recurentul nu mai deține nici un titlu valabil pentru a ocupa terenul astfel că în conformitate cu art.1436 C.civ. locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea timpului fără să fie nevoie de o prealabilă înștiințare.
Referitor la dispozițiile invocate de recurent se arată că dreptul de proprietate încălcat nu este al recurentului ci dimpotrivă dreptul său asupra terenului ocupat fără nici un temei de către acesta. De altfel se arată că nu a fost încălcat nici un drept al recurentului, el este liber oricând să își ridice garajul sens în care a fost acordat un termen mai mult decât rezonabil.
Cât privește încălcarea legislației de mediu arată intimatul că se pornește de la o premisă greșită deoarece prin hotărâre nu s-a dispus demolarea ci ridicarea chestiuni evident distincte. În condițiile demolării nu se pune problema unei acțiuni generatoare de poluare. D. s-au adoptat măsuri de protecție a mediului arătându-se expres că se vor amenaja spații verzi.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
La data de (...), sub nr.309/7980 este autorizată executarea amplasamentului garaj auto tip Motcom - construcție provizorie beton (f.10 dosar fond ).
După executarea lucrării autorizate titularul autorizației înstrăinează în favoarea recurentului prin contractul nr.1595/(...) edificiul garaj situat pe terenul în suprafață de 18 mp situat în str. Crinilor amplasament 3 închiriat de la Primăria Bistrița prin contractul de închiriere nr.775/E din (...).
Prin actul încheiat s-a arătat de cumpărătorul recurent că are cunoștință despre situația funcțională a garajului și a acceptat iar vânzarea se face după metoda văzut-plăcut (f.7 dosar fond).
Ulterior la (...) între municipiul B. și recurent se încheie contractul nr.394 având ca obiect închirierea terenului situat în B. str. Crinilor nr.3, termenul de închiriere fiind de 1 an și o lună.
Din cele de mai sus se observă că utilizarea terenului proprietatea municipiului s-a derulat în baza autorizației și a contractului ce au statuat caracterul provizoriu și temporar, ceea ce înseamnă de principiu că efectele actelor au aplicabilitate până la data convenita și că statuările nu au caracter definitiv.
Aceste condiții au fost cunoscute recurentul arătând prin actul încheiat respectiv că se cunoaște situația funcțională a garajului iar prin contractul de închiriere care este perioada. Prin urmare cunoscându-se caracterul provizoriu și temporar nu se poate spune că hotărârea ar avea un caracter intempestiv și că sub acest aspect ar fi nelegală.
Legat de aceasta se susține de recurent că se încalcă dreptul de proprietate cu privire la bunul cumpărat și asupra veniturilor înglobate prin cumpărarea garajului și că în acest fel limitându-se dreptul hotărârea este nelegală.
Susținerea nu poate fi reținută deoarece respectarea drepturilor părților impune o anumită proporționalitate.
Recurentului i-a fost acordată pe o perioadă determinată folosința terenului proprietate a municipiului în contextul contractul de închiriere și dat fiind că prin hotărârea deliberativului anterior încheierii contractului de închiriere în virtutea atribuțiilor conferite de L. de organizare a autoritatiilor administrative se hotărâ-se asupra modului de administrare. Din acest moment cât și ulterior odată cu cumpararea si cunoasterea autorizatiei construcției s-a cunoscut așa cum s—a mai arătat atât provizoratul cât și temporalitatea folosinței aspecte acceptate atat în privința recurentului cât și în ceea ce privește caracterul temporar al dispunerii cu privire la folosința terenului de către autoritatea administrativă (proprietar). Limitarea dreptului de folosință a bunului de către proprietar dat fiind contractul încheiat nu poate interveni decât pentru o perioada rezonabila cu respectarea unui just echilibru între modul de exercitare a dreptului de proprietate și dreptul chiriașului de a-l folosi pentru garaj în caz contrar s-ar impune proprietarului sarcina excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său.
Prin urmare în condițiile arătate nu se poate reține că autoritatea a acționat imprevizibil ,arbitrar și nici că s-a adus o limitare a dreptului recurentului. D. în condițiile în care nu s-ar recunoaște caracterul temporar al folosinței sar aduce la o limitare a atributelor conferite dreptului de proprietate- posesie/dispoziție privind bunul-teren ceea ce ar genera o încălcare a dreptului municipiului și la limitarea voinței părților în realizarea acordului ceea ce nu este permis.
În virtutea principiului libertății de voința statuat in contractul încheiat proprietarul poate să pretindă chiriașului predarea bunului ce i-a fost închiriat în starea de la data închirierii fără ca prin acesta să fie afectat dreptul de proprietate al chiriașului asupra garajului. Fiind o construcție provizorie,aceasta constituie premisa faptului că eliberarea terenului se va face ușor la momentul încetării închirierii.In plus conditiile si limitariile in timp ale vanzarii constructiei provizorii si ale conventiei incheiate intre parti asa cum sa mai aratat au fost cunoscute recurentului acesta asumandu-si riscul provizoratului si efectele unor cheltuieli,al afectarii veniturilor prin cumpararea unei constructii provizorii pe un teren inchiriat pe perioada determinata,astfel ca nu se poate retine ca prinactul administrativ atacat s-a modificat o conventie intr-o alta modalitate decat cea admisa ,prin consimtamantul partilor.Reglementand in modalitatea aratata cu referire la dreptul sau de proprietata autoritatea nu a afectat dreptul de proprietate al recurentului astfel ca nu se poate retine o incalcare in sensul evocat de acesta.
Desigur se susține că prin dezasamblarea garajului s-ar produce o eventuală poluare. A. susținerea de asemenea nu poate fi reținută deoarece dezafectarea este o activitate ulterioară emiterii actului. Demolarea ca mijloc de intervenție asupra unei construcții este prevăzută de legislația în materia construcțiilor (L. nr.50/1991( astfel că nu se poate considera că actul este nul pentru că punerea lui în executare ar genera poluarea. A admite teza recurentului ar însemna că niciodată nu se poate recurge la dezafectarea unei clădiri, deși legea permite aceasta.
Nici susținerea că măsura dispusă prin actul autorității nu ar avea o justificare nu poate fi reținută ca motiv de anulare. Conform referatelor , notelor de fundamentare măsura dezafectării garajelor a fost determinată de lipsa spațiului verde, de respectarea arhitecturală a zonelor, de revendicările numeroase a terenurilor, iar aceste aspecte au fost aduse la cunoștința publică cu prilejul adoptării unor hotărâri anterioare ale C.ui. Aceste din urmă hotărâri au constituit premisa hotărârii atacate, nu au fost anulate, și au vizat toate edificiile autorizate provizoriu executate pe terenul autorității și folosite în baza unor acte ce au statuat anumite termene indiferent de titular.
Prin urmare câtă vreme hotărârea anterioară nu a fost contestată, aceasta a stat la baza celei contestate iar notele de fundamentare relevă o justificare anterioară necontestată susținerile recurentului apar ca nefondate și vor fi respinse.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O. A. P., împotriva sentinței civile nr. 156 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.D. G.
| ← Decizia civilă nr. 2049/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1452/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
