Decizia civilă nr. 737/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 737/2011
Ședința de 21 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. S. P. împotriva sentinței civile nr. 3424 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 674034852 din (...), aflată la fila 6 din dosar, lipsind timbrul judiciar de 0,45 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), recurenta a depus la dosar dovada achitării timbrului judiciar de 0,45 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 3424 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea reclamantului P. S. P. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect suspendarea executării actelor administrativfiscale constând în D. nr. 1., nr. (...)/3, 1. și nr. 88/2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinare în sensul că prezenta cerere este prematură motivată pe faptul că reclamantul nu face dovada demarării executării silite împotriva sa a fost respinsă deoarece art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea 554/2004 nu condiționează analizarea celor două condiții cumulative de dovada demarării executării silite, o astfel de cerere trebuie analizată doar în contextul cerințelor imperativ prevăzute de dispozițiile legale menționate. Temeiul de drept al prezentei cereri îl constituie disp. art.14 din Legea nr. 554/2004 care în alineatul 1 stipulează că: „suspendarea executării actului sepoate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul până la pronunțarea instanței de fond";. Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate solicita dacă sunt întrunite cumulativ două condiții respectiv: caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul. In speță reclamantul a formulată contestație împotriva actelor administrativ-fiscal în condițiile art. 205 Cod Procedură Fiscală astfel încât este îndeplinită condiția impusă de art. 14 alin l, art.7 din Legea 554/2004. În privința primei condiții legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia. În prezenta cauză, apărarea formulată de reclamant în sensul susținerii nelegalității actelor administrativ fiscale a căror suspendare o solicită si ca o consecință existenta unui caz bine justificat nu poate fi primită deoarece vizează fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil în cadrul acestei proceduri. Referitor la a doua condiție, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării ori activității unei autorități publice. Motivele invocate de reclamant în susținerea celei de-a doua condiții - prevenirea unei pagube iminente - potrivit cărora prin executarea actelor administrativ-fiscale a căror suspendare o solicită i s-ar perturba grav activitatea, având în vedere contextul economico-financiar actual în sensul imposibilității de a-și achita furnizorii si de a-și onora comenzile nu pot fi reținute deoarece nu a probat acest fapt iar pe de altă parte, nu poate beneficia de un tratament fiscal preferențial în raport cu alți contribuabili. Simpla menționare a creanței constatate si a valorii ei nu duce de facto la constatarea existentei pagubei iminente astfel cum s-a statuat si de I. - S. de contencios administrativ si fiscal, astfel încât în speță nu s-a făcut dovada întrunirii celei de-a doua condiții. Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care a dispus respingerea cererii ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. S. P. solicitând a se dispune modificarea în tot a sentinței civile nr. 3., în baza art. 304 ind. 1raportat la art. 304 punct 8 și 9 C.pr.civilă și art. 312, În sensul admiterii acțiunii introductive de instanță ca fiind admisibilă și fondată. În motivare s-a arătat că prin raportul de inspecție și deciziile arătate s-au stabilit de către parată în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare În cuantum de 2.897 lei, sumă ce se compune din --- 42 lei impozit pe venit, --- 33 lei majorări de întarziere aferente impozitului pe venit, --- 1.281 lei taxa pe valoare adăugată, --- 1.541 lei majorări aferente taxei pe valoarea adăugată. Organul de control fiscal a apreciat faptul că reclamantul nu a condus evidențele contabile conform prevederilor legale în materie la acea dată, drept pentru care a fost întocmit și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria Al2007 nr. 0111359, prin care reclamantul a fost sancționat cu amenda în valoare de 2.000 lei . Dar în opinia reclamantului prin firma de contabilitate angajată a condus evidențele contabile în baza legii în vigoare. In realitate, absolut toate activitățile realizate de reclamant au fost efectuate în scopul desfășurării obiectului de activitate al reclamantului. M. căobiectul de activitate al reclamantului este desfășurarea de "alte activități de curierat". Prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate impieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ. Referitor la cazul bine justificat dorește să aducă în atenția instanței investite cu judecarea prezentei cauze a faptului că la data formulării cererii reprezentantul reclamantei nu a deținut toate informațiile necesare. În susținerea a arătat faptul că, în decurs de 4 ani, pe perioada supusă controlului fiscal, organele de control au stabilit o diferență de plată în plus de 42 lei cu titlu de diferență impozit pe venit, sumă ce ar putea fi determinată inclusiv prin efectuările unor rotunjiri, fapt ce întărește ideea că evidența contabilă a fost și este ținută în mod corect. În ceea ce privește cuantumul sumei de 1.281 lei cu titlu de diferență TV A stabilită în sarcina reclamantei de către organele fiscale raportat la cuantumul infim al impozitului pe venit este nejustificat de mare, fapt care creează o suspiciune cu privire la corecta stabilire a diferenței de T. Argumentele menționate mai sus, prezentate succint constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrativ - fiscale contestate. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ în opinia reclamantului și această condiție este îndeplinită în speță fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce prin executarea de îndată a actului administrativ fiscal în raport de suma reținută prin decizia de impunere. A. susțineri sunt susținute și de faptul că reclamantul nu mai desfășoară activitate începand cu anul 2008 așa cum rezultă din actele depuse în probațiune. Dorește să menționeze faptul că reclamantul a formulat cerere de suspendare a activității sale, avand în vedere faptul că pentru punerea -în executare a sentinței civile nr. 3772/(...) pronunțată de J. S. 4 B., este nevoie de efectuarea unor cheltuieli (depusă la dosarul cauzei). Prin urmare avand în vedere faptul că reclamantul avea de recuperat creanțe în valoare de 56.615,07 lei la care se adaugă dobanzile legale aferente sumei, datorită actualului context economic poate aduce grave prejudicii reclamantului persoană fizică autorizată, mai mult prin neadmiterea cererii s-ar ajunge la achitarea prin executare a unei sume nedatorate. Alături de argumentele expuse mai sus, solicită a avea în vedere și recomandarea nr. R/89/8/(...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Deliberând asupra recursului declarat, Curtea constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul P. S. P. a chemat în judecată pârâta D. G. A F. P. A J. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale respectiv D. nr. 1., (...)/3, 1. emise în baza raportului de inspecție fiscală nr. 1920/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emise de pârâtă, precum si a Deciziei nr. 88/2010. In motivarea cererii a arătat că prin actele administrativ-fiscale a căror suspendare o solicită s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în suma de 2897 lei, sumă ce se compune din:42 lei impozit pe venit, 33 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, 1281 lei TVA si 1541 lei majorări aferente T. Împotriva deciziilor si raportului de inspecție fiscală cu nr. de mai sus, a promovat contestație la organul emitent care a fost soluționată prin D. nr. 88/(...), prin respingerea ca inadmisibilă. In ceea ce privește modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale suplimentare în valoare de 2897 lei, a depus contestație la Tribunalul Cluj, ce constituie obiectul dosarului nr. (...), cu prim termen la data de (...), în care a solicitat anularea deciziilor emise de pârâtă. In susținerea cererii a apreciat că sunt întrunite cele două condiții cumulative prev. de art. 14 din Legea 554/2004, respectiv caz bine justificat si paguba iminentă. Prima instanță a respins cererea, constatând că susținerile reclamantului pot fi analizate doar în cadrul acțiunii în anulare, nefiind vorba despre o aparență de nelegalitate, prin raportare și la prezumția legalității și principiul executării din oficiu a actelor administrative. Prin recursul declarat, se critică această abordare, relevându-se că ambele condiții sunt îndeplinite în cauză, dată fiind conducerea contabilității societății în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare privind evidența contabilă și faptul că în prezent reclamantul nu mai desfășoară activitate. Procedura suspendării vremelnice a executării unui act administrativ atacat în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, până la pronunțarea instanței de fond, a fost instituită prin prevederile art.14 din lege pentru a se conserva, în situații de maximă urgență și gravitate, drepturi care ar fi iremediabil lezate. Din caracterul de maximă excepție al acestei măsuri derivă și exigența extremă cu care se impune a fi analizată întrunirea cumulativă a celor două condiții impuse de disp. art. 14, alături de condiția elementară a inițierii căii administrative de atac, astfel încât până la pronunțarea instanței sesizate în condițiile art.8, dreptul să fie conservat. Raportat la prevederile legale susmenționate, nici măcar instanța sesizată cu o acțiune judiciară formulată în condițiile art.8 nu va putea, soluționând cererea de suspendare formulată în condițiile art.15, să antameze fondul cauzei, trebuind a se rezuma la elemente de aparență a dreptului și urgenței. Cu atât mai mult, soluționarea unei cereri de suspendare formulată în condițiile art.14 presupune ca judecata să se rezume la elemente de aparență, chiar de vădită aparență, atât în ce privește legitimitatea dreptului, cât și urgența luării măsurii, din perspectiva unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube cu consecințe ireversibile. Din acest considerent, intervenția instanței în condițiile art.14 din lege trebuie să fie cu titlu de maximă excepție și să nu înfrângă nejustificat prezumția de legalitate consacrată în materia actelor administrative. În raport de aceste indicii, reclamantul s-a rezumat la a aduce în fața instanței argumente care, fie necesită o interpretare a normelor legale incidente, în ansamblul lor, fie administrarea unui probatoriu complex, incompatibil cu această procedură. În aceste condiții, chiar dacă prin probe judiciare s-ar dovedi încălcarea unor prevederi ale normelor legale, în această etapă judiciară nu au fost reliefate elemente de vădită nelegalitate a actelor atacate, care să întrunească condițiile cazului bine justificat în accepțiunea Legii nr.554/2004. Astfel, împrejurarea că a fost stabilită doar o sumă de 42 lei, cu titlu de impozit pe venit, că TVA-ul are un cuantum mult mai mare decât impozitul pe venit, că nu este real faptul că ar exista venituri nedeclarate, că accesoriile calculate la TVA depășesc debitul principal, nu sunt de natură să ateste că ar fi îndeplinită cerința privind cazul bine justificat. În ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, reclamantul nu a convins instanța prin susținerile sale că emiterea actelopr contestate ar reprezenta cauza unor prejudicii materiale concrete și care n-ar putea fi, eventual, recuperate ulterior, ca urmare a admiterii pe fond a acțiunii sale. Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prezumate de prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, instanța va respinge recursul reclamantului, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, menținând sentința tribunalului. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de P. S. P. împotriva sentinței civile nr. 3424 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.B.M./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 5761/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
