Decizia civilă nr. 2571/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

Dosar nr. (...) R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L

D. CIVILĂ Nr. 2571/2011

Ședința publică de la 03 I. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții C. I. PENTRU D. R. DE M. și C. R. DE S. E. "M. A." împotriva sentinței civile nr.

453 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimatul- pârât C. LOCAL AL C. B., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. N. în substituirea avocatului titular M. L. H. pentru recurenți și avocat M. E. B. pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. , după care,

Reprezentantul recurenților depune la dosar o adresă emisă de C. M. M. și P. către ONG Natura 2000 România, înscris pe care îl comunică și cu partea adversă. Arată că proba este utilă pentru a demonstra că zona în discuție se află în zonă naturală protejată.

Reprezentanta intimatului solicită lăsarea cauzei la o a doua strigare, pentru a lua la cunoștință de conținutul înscrisului comunicat.

Curtea încuviințează cererea formulată.

La a doua strigare a cauzei, în aceeași prezență, reprezentanta intimatului arată, referitor la adresa depusă de partea adversă, că datele din cuprinsul acesteia sunt dinainte de reevaluarea OUG nr. 5. prin L. nr. 3.. În cuprinsul adresei nu se regăsește de fapt un punct de vedere al M. M. și P., ci date din adresele A. P. N. Apusei, I. Speologic E. R., etc. De asemenea, se face referire la un punct de vedere al A. C., ori terenul în discuție se află în jud. B..

Constatând că părțile prezente nu au alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a hotărârii C. local B., cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

În susținere, arată că instanța de fond nu a analizat în detaliu cererea de suspendare formulată de reclamanți, în cauză fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, respectiv, formularea unei acțiuni în anulare - dosar nr. (...), cazul bine justificat și paguba iminentă.

Din adresa depusă la dosar la termenul de azi rezultă că există o îndoială asupra legalității actului atacat, întrucât zona se află în zona de protecție naturală.

Referitor la paguba iminentă, se arată că în zona în discuție există specii naturale protejate, deci prin demararea lucrărilor de construcție paguba este evidentă.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, hotărârea T.ui C. fiind temeinică și legală și conformă modului în care reclamanții au înțeles să-și circumscrie cu exactitate cererea de suspendare. C. două reclamante se bazează pe dreptul lor de a interveni în probleme de mediu, însă problema este de a se reglementa situația unui teren. Arată că întregul demers al reclamantelor se bazează pe apriorisme și prejudecăți, solicitând instanței ca acestea să fie înlăturate. Se cere instanței să considere că zona se află în zonă de protecție integrală, însă nu s-a prezentat niciodată o documentație în acest sens.

Așa cum rezultă din documentele elaborate în timp pentru întocmirea documentației intimatei, terenul nu se află în zonă protejată natural. În adresa M. M. nu se dă un răspuns baza pe verificările specialiștilor, ci pe adresa A. P. N. M. A. Din PUZ rezultă că nu există suprapunere cu zona de protecție specială sau integrală, fapt atestat recent și de către I.

Reclamanții se prevalează de o serie de adrese, care nu fac decât să preia puncte de vedere ale A.P.N.M.A., care nu sunt circumscrise precis, ci cu caracter general. Deci în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Referitor la paguba iminentă, reclamantele susțin ideea că simpla aprobare a documentației întocmite de C. local B. ar aduce pagube asupra mediului, însă nu se precizează în concret în ce constau aceste pagube. Nu se prezintă acte din care să rezulte că în această zonă există vreo specie protejată, lista prezentată cuprinzând toate speciile existente în P.ul N. A.

În concluzie, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14. 15 din L. nr. 554/2004.

Solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.

În replică, reprezentantul recurenților arată, referitor la susținerea intimatului că toată procedura nu este de mediu ci de amenajare teritorială

și urbanism, că s-au depus la dosar extrase CF din care rezultă că în baza HCL nr. 38 se notează o limitare a dreptului de construire la 15-18% din suprafață, deci este clar că pe teren se vor edifica construcții, hoteluri, etc.

Referitor la suprapunerea terenului pe zona de protecție, arată că este o chestiune de fond, ce se va discuta cu ocazia soluționării cererii de anulare a actului administrativ. Depune concluzii scrise.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA P rin Sentința civilă nr. 453 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția invocată de pârât privind lipsa calității procesuale active a reclamantelor. S-a respins cererea formulată de reclamanții C. I. PENTRU D. R. DE M. și C. R. DE S. E. „. A. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. B., având ca obiect suspendarea actului administrativ - H.a C. Local al comunei B. nr. 38/(...) - până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate sub nr. (...). S-a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantelor la platacheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța defond a reținut următoarele:

Analizând excepția lipsei calității procesuale active care în speță se identifică cu lipsa unui interes legitim, instanța a retinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. l alin. l din L. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public";.

Conform prev. art. 5 lit.d, art. 20 alin.1/2 si art. 20 alin.6/3 din L.

265/2006 privind protecția mediului, organizațiile neguvernamentale au calitate procesuală activă în acest tip de litigii și ca o consecință, în conformitate cu prev.art. 8 alin.l din L. 545/2004 pot sesiza instanțele de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si eventual, reparații pentru daune morale.

E. real că sarcina justificării calității procesuale -active si pasive - aparține reclamantului, respectiv că o persoană fizică sau juridică care se adresează justiției trebuie să fie îndreptățită de a participa la acest demers însă nu există un punct de vedere unitar cu privire la conținutul conceptului de legitimare procesuală, iar condiția calității procesuale nu este reglementată expres in legislația noastră.

Potrivit ultimelor opinii, conținutul calității procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane dreptul de a participa la activitatea judiciară, reținându-se că legitimarea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței, existența dreptului subiectiv neputând fi altceva decât o condiție de admitere în fond a acțiunii.

Legitimarea procesuală nu trebuie confundată nici cu capacitatea procesuală, astfel cum susțin pârâtele, deoarece în timp ce prima determină in concreto, în funcție de justificarea puterii de a fi parte în proces, cea de-a doua se determină în general potrivit dreptului comun.

Având în vedere obiectul juridic dedus judecății, au prioritate însă dispozițiile Legii nr. 554/2004 si cele ale art. 52 din C. R., ultimul reprezentând fundamentul constituțional al contenciosului administrativ, având ca bază atât dreptul tradițional în materie, cât si o sinteză a evoluției normelor juridice pe plan european.

Atât dreptul prev. de art. 52 din C. R., cât si cele prevăzute de art. 21,

31, 51, reprezintă drepturi - garanții - ale persoanelor juridice sau fizice în raport cu activitatea autorităților publice.

Modificările aduse alin. l si art. 48 din C. R. din 1991, devenit art. 52 al Constituției R. revizuită, au urmărit o corelare cu celelalte dispoziții constituționale si în primul rând cu art. 21 care reglementează accesul liber la justiție în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților si a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

Așa cum rezultă din acțiunea promovată de reclamante, acestea si-au motivat-o si pe legislația în materia protecției mediului.

Potrivit dispozițiilor anexei nr. l la L. nr. 1., republicată si modificată prin O. nr. 9., noțiunea de mediu exprimă ansamblul de condiții sielementele naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale calitatea vieții si condițiile care pot influența bunăstarea si sănătatea omului, definiție preluată și în O. nr. 195/2005 prin care s-a abrogat L. nr. 137/21995.

Conform disp. art. 6 din aceeași lege „protecția mediului constituie obligația si responsabilitatea autorităților administrației publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice";.

Dreptul la mediu este prevăzut nu numai de C. R., dar este si un principiu general al dreptului comunitar fiind adeseori apreciat cu o valoare supralegislativă. Prevederile art. 87 din L. nr. 1. preluate ulterior și de art. 20 alin.6 din O. nr. 195/2005, recunosc în mod expres organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului, posibilitatea acestora de a acționa în justiție, deci dreptul la acțiune în probleme de mediu. In aceste circumstanțe în care protecția mediului constituie un obiectiv de interes public major, acțiunea reclamantelor nu poate fi apreciată nici sub acest aspect ca lipsită de legitimitate în sensul dreptului privat.

La analizarea legitimității procesuale active a reclamantelor, trebuie avute în vedere si prevederile art. 5 lit. d, art. 20 pct.6 din L. nr. 265/2006 pentru aprobarea O. nr. 195/2005 care instituie o prezumție a existenței calității procesuale active a organizațiilor neguvernamentale ce promovează protecția mediului în litigii privind acest obiect.

Din considerentele expuse mai sus, instanța a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale active ca nefondată.

Excepția lipsei de obiect invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a respins-o ca nefondată deoarece actul administrativ a cărui suspendare se solicită își produce efectele în timp, în baza acestuia urmând a fi emise ulterior avize, acorduri, iar în final autorizații de construire.

Pe de altă parte obiectul juridic dedus judecății îl constituie suspendarea HCL nr. 38/(...), cerere care urmează a fi analizată în contextul îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din L. nr.

554/2004.

Analizând pe fond cererea reclamantelor, prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele :

Pârâtul C. Local al comunei B. la data de (...) a adoptat H.a nr. 38 prin care a aprobat documentația : Plan Urbanistic Zonal-introducerea în intravilan-extindere UTR 13 B. a terenului în suprafață de 8. mp identificat cu nr. topo (...)/1, 3380/3 din CF nr. 918, topo 3282/1/3/a, (...)/2, (...)/1-b, (...)/3, 3385-CF 834 și nr. cadastrale 252,253 din CF 1013, 1014 destinat Zonă turistică P.-Lazuri, zonă cu profil turistic și pârtii de schi cu telescaun (f.28).

Așa cum rezultă din preambulul actului administrativ menționat la adoptarea acestuia s-a avut în vedere A. nr. 57/(...) dat de C. J. B. - C. și prevederile art. 25 alin. 1 și 2, Anexa 1 pct. 11 din L. nr. 350/2001 coroborată că prev. art. 36 alin. 5 lit. 5 și art. 45 alin. 1 și 2 lit. e din L. nr.

215/2001.

Potrivit prev. art. 14 pct. 1 din L. nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.

Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cu privire la prima condiție-cazuri bine justificate - legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia. Apărarea formulată de reclamante în sensul susținerii nelegalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită și ca o consecință existența unui caz bine justificat se concretizează în : situarea amplasamentului propus pentru introducere în intravilan în zonă de protecție integrală, în conformitate cu prevederile O.ui M. M. și Dezvoltării Durabile nr. 552/2003; necompetența autorităților emitente a actului administrativ pentru determinarea perimetrelor de protecție integrală; lipsa avizului de mediu pentru PUZ-ul menționat, încălcându-se prevederile Hotărârii de G. nr. 1. și adoptarea actului administrativ fără respectarea exigențelor impuse de D. C. E. 9. E.

Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat deci prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În neîndeplinirea primei condiții - caz bine justificat - tribunalul a reținut și D. Î.C.C.J. - Secția contencios administrativ fiscal pronunțată în anul 2005 în care s-a reținut că „prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede - în limitele și condițiile anume reglementate";.

De asemenea, prin D. nr. 257/(...), Curtea Constituțională a reținut că

„ suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";. Din aceste considerente instanța a apreciat că argumentele invocate de reclamante pentru dovedirea cazului bine justificat în sensul legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nu pot fi reținute în cadrul acestei proceduri, întrucât în prezenta procedură nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din L. nr. 554/2004 „paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.

Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, le-ar produce reclamantelor un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Pe de altă parte, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența produceriipagubei invocate, ori în speță simplele afirmații făcute de reclamante în acțiunea promovată sunt lipsite de relevanță.

Simpla menționare a consecințelor prejudiciabile nu duce de facto la constatarea existentei pagubei iminente astfel cum s-a statuat și de Î.C.C.J.

- Secția de contencios administrativ și fiscal, iar în speță nu s-a făcut dovada întrunirii și a acestei condiții.

Cererea pârâtului privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată deoarece acesta nu a depus la dosar vreun act justificativ care să o susțină.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele C. I. pentru D. R. de M. și C. R. de S. E. "M. A." solicitând să se admită recursul, să semodifice sentința recurată și, pe cale de consecință, să se admită cererea reclamantelor recurente și să se dispună suspendarea actului administrativ, H.a C. Local al C. B. nr. 38/(...), (în continuare HCL nr. 3.) până al soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond în contencios administrativ cuprinse în Dos. (...), cu cheltuieli de judecată ocazionate cu ambele faze de judecată. În motivare s-a arătat că:

Consideră că Sentința nr. 453 pronunțată de Tribunalul Cluj în sedința publică din (...) în Dos. nr. (...) este netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii, instanța fondului eșuând în a valoriza probele și prezumțiile care consolidează cazul temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente.

1. In ceea ce privește existenta unui caz temeinic justificat În motivarea T.ui se arată că instanța investită cu judecarea unei cereri de suspendare în contencios administrativ are posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, deoarece în cadrul procedurii nu poate fi soluționat fondul litigiului, în speță cererea de anulare a actului administrativ. În continuare, instanța nu verifică situația dedusă judecății, mărginindu-se să enunțe cu valoare de principiu alte hotărâri judecătorești în care se arată că suspendarea unui act administrativ este doar o măsură de excepție, fără însă să motiveze în fapt și în drept soluția aleasă, cu referire la probele și apărările recurentelor. Raportat la actul administrativ dedus judecății, în faza fondului a arătat care ar fi încălcările legislației în emiterea hotărârii de C. L.

Potrivit O.ui M. M. si Dezvoltării Durabile nr. 552/2003, privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice, amplasamentul propus pentru introducere în intravilan se află în zona de conservare specială a P. N. A., iar conform art. 22 alin. 4 din OUG nr. 5. acest areal este considerat zonă de protecție integrală.

În zona de protecție integrală este strict interzisă, potrivit art. 22 alin.

5 lit. b) din OUG nr. 5., orice activitate de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.

Mai mult, art. 6 coroborat cu art. 7 din O. nr. 5712007 precizează că

Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, iar regimul de protecție se stabilește indiferent de destinația terenului și de dețină tor, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, precum și cu alte dispoziții legale în materie.

Astfel, fără a reitera, precizează că zona P.-Lazuri este inclusă în arealul de protecție integrală, fapt ce rezultă cu claritate și din A. A. N.pentru P. M. nr. 1/1070/IN/(...), cât și din adresele A. P. N. A. nr. 1644/(...), I.ui de S. E. R. nr. 35/(...), Academiei Române - C. pentru Ocrotirea Monumentelor N. nr. 1527/CJ/(...), precum și din analiza studiului de fundamentare pentru constituirea P. N. A. realizat în perioada 1992-1993 de către I. de B. B. și de către U. B., pe baza căruia au fost adoptate L. nr.

5/2000 - privind amenajarea teritoriului național, secțiunea III-a, zone protejate, HG nr. 23012003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor natural și constituirea administrațiilor acestora, O. M. M. 552/2003 (mai sus arătat), unde rezultă că harta publicată în O. M. nr. 552/2003 reflectă zonarea interioară propusă de studiul respectiv.

Referitor la actele normative incidente, reamintesc că primul act normativ prin care a regiunea a fost declarată "P. N. A." a fost O.M.A.P.PM.

7/1990, completat de dispozițiile S. a III-a, arii protejate al Legii nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului.

Prin OUG nr. 2. - privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, sunt reglementate, printre altele: categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de floră și faună sălbatică și alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de ocrotire, conservare și utilizare durabilă, precum și constituirea , organizarea și extinderea rețelei naturale de arii protejate, precum și reglementarea regimului acestora. Acest act normativa fost aprobat cu modificări și completări prin L. nr. 4., iar o mare parte din prevederile mai sus menționate au fost menținute ca a atare în cuprinsul OUG 5. - privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, care abrogă L. 4..

Prin HG 230/2003 s-au stabilit limitele P. N. A., iar în aplicarea art. 2, prin O. M. nr. 4. ( privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice) s-a realizat zonarea internă a P., în anexă fiind prezentate hărțile și delimitările interioare ale zonelor de conservare specială ale P..

Prin apariția OUG 5., misiunea de a stabili zonarea internă a P. a revenit administrațiilor parcului, prin stabilirea și cuprinderea zonei în planurile de management.

A. 56 din OUG 5. menționează însă expres că : până la stabilirea și adoptarea planurilor de management în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, se aplică planurile de management existente, zonele specia le de conservare corespund zonelor de protecție integrală din prezenta ordonanță de urgență.".

Mai mult, anexa O.ui M. P., Apelor si M. nr. 552/2003 cuprinzând harta cu zonarea interioară a parcului, realizată în format GIS, coordonate și proiect S.eo 1970, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 648 din

11 septembrie 2003, la pag. 12 - 29 (disponibilă si pe site-ul M. M. și P. www.mmediu/depmediu/biodiversitate.htm) prezintă arealul în discuție ca făcând parte din zona de protecție integrală.

Nu este în competența O.C.P.I B. să modifice o anexă a unui act normativ având ca obiect un teren aparținând P. N.. Cel mult această instituție poate să avizeze o documentație de modificare a perimetrelor prezentată de titularul dreptului, M. M., valodată printr-o hotărâre de guvern.

A. 8 alin. 1 lit. b) din O. nr. 5. stabilește că instituirea regimului de arie natural protejată se face prin hotărâre de guvern pentru parcurinaționale și parcuri naturale (cum este cazul nostru), iar modificările zonării interne pot fi făcute, potrivit O.ui M. M. nr. 552/2003, doar de către acesta din urmă.

În sprijinirea afirmațiilor recurentelor, însuși intimata depune la dosarul cauzei adresa nr. 1214/(...) emisă de A. P. N. A. RA prin care se arată că " .... în urma analizării planului la scara 1..000 atașat adresei O- voastră ( C. J. B. - n.s.), care este vizat de O. B. pentru conformitate în data de (...), a constatat că delimitarea zonei de conservare specială a P. N. A. în arealul inclus în plan, așa cum a fost interpretată de persoana autorizată care a realizat planul, nu corespunde cu prevederile OM 552/2003, si de altfel nu corespunde cu prevederile niciunui act normativ în vigoare. Nu cunoaste sursa în baza căreia s-au făcut respectivele delimitări, respectiv baza legală pe care a utilizat-o O. B. în momentul vizării acestui plan". A. P. concluzionează în respectiva adresă că " ... analizând prevederile OM

552/2003, suprafața de teren "propusă pentru dezvoltare durabilă" de către

S. C. de T., H. și R. P. S. este inclusă integral în zona de conservare specială a P. N. A.".

Chiar dacă aceste încălcări nu ar duce la anularea actului, fără o judecată prealabilă, instanța fondului ar fi trebuit să aibă îndoieli rezonabile care să ducă la suspendarea efectelor lui. Instanța a eșuat în a verifica dacă există o îndoială asupra prezumției de legalitate pe care o prezintă, în continuarea silogismului său, ca fiind irefragabilă, din moment ce refuză pertinența probelor în sensul decelării cazului temeinic justificat.

II. În ceea ce privește condiția pagubei iminente

Pentru determinarea prejudiciului si impactului semnificativ pe care acesta îl reprezinta asupra mediului trebuie sa pornim de la semnificatia termenilor de prejudiciu adus mediului si amenintare iminenta cu un prejudiciu, asa cum sunt definiți de art. 2 al O. 6. privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului.

- amenințare iminentă cu un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat (art. 2 pct.

- prejudiciu - o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect(art. 2 pct. 12);

- prejudiciul asupra mediului - prejudiciul asupra speciilor și habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menținerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea inițială (art. 2 pct. 13 lit. a)

Prin însăși adoptarea planului urbanistic zonal de schimbare a destinației terenurilor situate în aria naturală protejată, și introducerea acestuia în intravilanul construibil al comunei creează acea probabilitate de producere a unui prejudiciu asupra mediului in viitorul apropiat.

Prin efectele sale, actul administrativ atacat este de natură să producă deteriorarea zonei de protecție integrală P.-L. În condițiile existenței în aria în discuție a unor specii amenințate cu dispariția și a unor zone cuprinse în arealul de importanță comunitară, orice intervenție brutală asupra delicatului echilibru ecologic ar avea efecte dezastruoase.

D. C. E. 9. EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice adoptata la 21 mai 1992 impune statelor membre pentru zonele speciale de conservare ca orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar susceptibil de a afecta acest sitintr-un mod semnificativ, fie individual sau in combinatie cu alte planuri sau proiecte, face obiectul unei evaluari adecvate incidentelor sale asupra sitului, tinand seama de obiectivele de conservare a sitului. In lumina concluziilor evaluarii implicatiilor asupra sitului si sub rezerva dispozitiilor paragrafului 4, autoritatile nationale nu vor accepta planul sau proiectul decat dupa ce s-au asigurat ca el nu va afecta negativ integritatea sitului si, daca este cazul, dupa ce au luat avizul publicului.(art. 16 alin. 3).

Curtea de Justiție a C. E. a statuat că această evaluare trebuie concepută în așa fel încât autoritățile competente să poată dobândi certitudinea că un plan sau proiect este lipsit de efecte negative asupra integrității sitului respectiv, dat fiind că, atunci când subzistă o incertitudine cu privire la absența unor astfel de efecte, autoritățile respective sunt obligate să refuze autorizația solicitată.

Zona este inclusă în siturile Natura 2000, ROSPA0081 și ROSCI0002 iar prin OM 7. a fost desemnată ca sit de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România, în interiorul acesteia fiind identificate 35 de tipuri de habitate (dintre care 7 prioritare), 13 specii de mamifere (1 prioritară), 3 specii de pești, 3 specii de reptile și amfibieni,

10 specii de nevertebrate (dintre care 2 prioritare) și 4 specii de plante), drept pentru care orice proiect care urmează să se realizeze în interiorul parcului și în această zonă nu trebuie să afecteze integritatea și starea de conservare a acestora.

Dintre habitatele de interes comunitar ce necesită declararea ca arii speciale de conservare (conform Directivei Habitate nr. 9./EEC și a Legii nr.

4.) în zonă (Molhașurile/turbăriile de la I.) au fost identificate, având o valoare conservativă foarte mare, prioritare pentru conservare:

1. Turbării sud-est carpatice mezo-oligotrofe, acide cu Eriophor vaginatum și sphagnum recurvum Cod R 5401

2. Turbării sud-est carpatice, oligotrofe cu Sphagnum magellanicum. Cod R 5102.

3. Mlaștini sud-est carpatice oligotrofe cu Carex Limosa 5408.

4. Mlaștini sud-est carpatice oligotrofe cu Rhinchospora alba și

Sphagnum C. cod. R 5409

5. Turbării sud-est carpatice mezo-oligotrofe cu Carex rostrata și

Sphagnum recurvum. Cod. R 5403.

6. Mlaștini sud-est carpatice mezotrofe cu Carex echinata și

Sphagnum recurvum cod. R541O.

III. În ceea ce privește cererea de suspendare in sine, arată că, după cum chiar instanța fondului a observat, prin respingerea excepției lipsei de obiect ridicată de pârâta - intimată, chiar actul administrativ atacat (H.a C. Local prin care se stabilește PUZ) își produce efectele în timp, în baza lui emițându-se ulterior avize, acorduri, autorizații de construire ș.a.m.d., care vor afecta iremediabil zona, așa încât interesul recurentelor în a solicita suspendarea lui până la soluționarea cererii în anularea actului administrativ este evident.

Mai mult, prin HCL atacat se stabilește introducerea terenului în intravilan Zona Turistică P.-Lazuri, pentru zona cu profil turistic și pârtii ski cu telescaun, așa că I efectele actului administrativ supus prezentului litigiu sunt continue în timp, prin emiterea diverselor acte administrative subsecvente specifice zonei intravilan, așa cum a exemplificat mai sus.

Prezumțiile de vătămare a mediului într-un astfel de areal sunt prezumții absolute, instituite de legiuitor. B. art. 22 alin. 5 lit. b) din OUG nr. 5., interzice orice activitate de construcții-investiții, cu excepția celordestinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.

In cazul de față, prin adoptarea HCL de avizare a PUZ pentru zona protejată se permite edificarea de construcții civile și edilitate în vederea dezvoltării zonei ca stațiune turistică și pârtie de schi.

O consecintă efectivă si evidenta a efectului actului administrativ este, asa cum a arătat, schimbarea destinației terenului și obținerea din partea proprietarilor a autorizațiilor de construire asupra acestor terenuri, deși legea interzice in mod expres construirea în arii naturale protejate.

În fața instanței de fond a probat cu o serie de extrase de carte funciară a unor proprietari din zona, care au procedat la schimbarea destinației terenului din extravilan in intravilan in baza actului administrativ atacat H.C.L. 38 din (...) si a unui act emis - C. J. B. nr. 7770 din (...), in care se notează și o limitare a dreptului de construire la 15-18 % din suprafața terenului.

Prin urmare este iminentă demararea proiectului de realizare a construcțiilor în situl protejat integral, autoritatea administrativă fiind obligată în contextul dat să elibereze acestor persoane autorizațiile de construire, iar începerea pe scară largă a lucrărilor face imposibil controlul asupra impactului de mediu. S. posibilitate de prevenire a declanșării acestor acțiuni și de salvare a zonei de protecție integrală este suspendarea actului administrativ atacat până la rămânerea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond prin care a solicitat anularea actului.

Mai mult față de ceea ce a arătat în cererea introductivă de instanță, una dintre societățile comerciale proprietare a terenurilor din zona în discuție este firma prefectului de B. și a fratelui acestuia, care a depus deja cereri pentru eliberarea de autorizații de construire și eliberare certificate de urbanism. E. evident că în acest caz, asupra controlului de legalitate al prefectului planează dubii rezonabile.

Prin urmare, având in vedere că sunt îndeplinite toate condițiile stabilite de lege solicită admiterea recursului formulat.

În drept își întemeiază prezentul recurs pe prevederile art. 14 din L.

554/2004, precum și pe textele legale indicate în cuprinsul cererii de recurs.

Pârâtul intimat C. LOCAL AL C. B. a formulat întâmpinare solicitând să se respingă ca nefondat recursul și să se mențină integral hotărârea atacată, aceasta fiind temeinică și legală, să fie obligate reclamantele, În solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate C. Local B. cu ocazia soluționării prezentului recurs. În motivare s-a arătat că:

În fapt: Reclamantele critică pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea primei instanțe, afirmând că instanța fondului ar fi "eșuat" în valorizarea probelor și prezumțiilor care consolidează cazul temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente prezentate în cuprinsul cererii lor de suspendare a actului administrativ. Totodată, prin motivele de recurs, se reiau argumentele deja sus ținute, referitoare la existența celor două condiții de aplicare a prev. art. 14 din L. nr. 554/2004. Având în vedere acest lucru solicită a lua în considerare apărările pe care, atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise, le-a detaliat în interpretarea probelor Administrate de instanța de fond. A. hotărârea T.ui C. ca fiind temeinică și legală având în vedere următoarele argumente:

Instanța a analizat pe larg situația dedusă judecății iar motivarea hotărârii expune cu suficientă claritate argumentele pentru care instanța aconsiderat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea efectelor actului administrativ atacat.

E. evident faptul că susținerile reclamantelor nu sunt în măsură să dovedească existența unui caz justificat, nu sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În măsura permisă de lege în această fază procedurală, instanța a analizat fondul litigiului demarat de către reclamante și a constatat faptul că nu există vreo încălcare a legislației de mediu prin emiterea HCL nr. 3.. În condițiile în care se reiau argumentele deja prezentate în privința îndeplinirii condițiilor prev. de art. 14 L. 5. este și intimatul obligat să reitereze apărările sale și învederează instanței următoarele aspecte:

1. Cu referire la existenta unui caz bine justificat:

Reclamantele prezintă în cuprinsul motivelor de recurs evoluția legislativă cu privire la ariile naturale protejate care, chiar dacă este utilă pentru stabilirea unui cadru general, nu fundamentează în concret care anume ar fi, în speță, cazul bine justificat.

Totodată, această prezentare este incompletă, scopul ei fiind acela de a crea confuzie în privința actelor normative aplicabile. Astfel, se omite de către reclamante a se indica cea mai nouă dintre reglementările în domeniul protecției mediului, respectiv L. nr. 4. de aprobare a OUG 5. privitoare la ariile protejate, și modificările aduse de acesta, dintre care unele se referă la chestiuni ridicate chiar de prezenta speță.

În aceste condiții aspectele pe care dorește să le sublinieze se circumscriu următoarelor elemente:

- reclamantele nu dețin și nu au prezentat o documentație certă de identificare a zonei, ca zonă de protecție integrală, în absența hărții cadastrale a P. N. A., este cert faptul că A. P. N. A. evită să adopte planul de management tocmai pentru a lăsa în domeniul impreciziei limitele zonelor interne ale P. N. A.,

- datele puse la dispoziția C. Local B. din partea M. M. și a tuturor specialiștilor, inclusiv din partea membrilor C. Științific al P. N. A., care au verificat caracteristicile zonei unde se găsește suprafața de 85, 93 ha cu privire la care s-a extins UTR 13, sunt categoric în sensul că această zonă este în afara celei de protecție integrală,

- reglementarea d.p.d.v. urbanistic nu înlătură protecția oferită sau impusă de legislația de mediu, ci dimpotrivă.

Aceste elemente le argumentează pe larg, după cum urmează:

Nu este real că amplasamentul în discutie se suprapune peste zona de protectie integrală. El este în afara acestei zone.

1.1. Reclamantele nu fac în nici un fel dovada, conform datelor si identificărilor cadastrale, că zona de protecție integrală este identică sau se suprapune acestei suprafețe, și nu prezintă, de altfel, pentru zona de protectie integrală, nici un fel de documentatie topo si/sau cadastrală, ci doar harta care privește P.ul N. A. Nici pentru întregul perimetru al P. N. A., nici pentru zonele de protecție integrală nu se depune vreo documentație care să evidențieze care sunt terenurile, identificate precis cu datele topo, ce ar fi cuprinse în zonele de protecție integrală.

1.2. Elementul suprapunerii suprafeței cuprinse în PUZ pe o anumită zonă de protecție s-a analizat și există dovezi suficiente la acest moment care arată că nu există suprapunere cu zonă de protecție specială sau integrală.

În acest sens sunt de observat: a) în primul rând limitele P. N. A. care menționează ca zonă de conservare specială numai P. C. P. - D. V. - P. P., dar zona din afara fonduluiforestier aflată la sud și vest de drumul care leagă Cabana P. de V., incluzând D. Bălileasa și continuând la sud-est cu zona La Grajduri și P. P.ului și a zonelor interioare, b) suprafața în discuție este limitrofă drumului județean clasificat ca

DJ 763, drum ce face legătura între jud. B. și C. (A. nr. 974/3 februarie

2010 a C. J. B.), c) Inspectoratul Teritorial de R. S. și de V. O. a constatat că suprafața care a primit statutul de zonă de intravilan nu face parte din fondul forestier și astfel a dat avizul favorabil (A. nr. 1789/24 martie 2010), d) prin mai multe adrese M. M. a confirmat că suprafața în cauză nu este situată în zona de conservare specială, respectiv zona de protecție integrală a Pacului N. A., e) C. Științific al P. N. A., prin 2/3 din membrii săi, și-a exprimat aprobarea pentru realizarea proiectului propus pentru zona în discuție, deci și pentru amenajarea d.p.d.v. teritorial ca teren intravilan. Iar punctul său de vedere confirmă acte anterioare ale A. P. N. A. (din 2007) în sensul că zona nu este una de conservare specială.

Reclamantele prezintă în sprijinul demersului lor mai multe înscrisuri întocmite în perioada 2007 - 2008, dar omit să releve împrejurarea că acestea nu rețin decât interpretări și/sau discuții privitoare la amplasamentul zonei P.-Lazuri, dar nici unul dintre aceste acte nu are ca suport si confirmare o hartă cu date cadastrale a zonei respective. Iar, așa cum rezultă din actele pe care le-a enumerat mai sus, opiniile din anii 2007-

2008 au fost categoric reconsiderate.

Nu mai puțin, reclamantele evită să indice efectul juridic real al Hotărârii nr. 35/15 februarie 2008 a C. Științific al P. N. A., de care înțeleg să se servească în susținerea acțiunii lor. Așa cum rezultă foarte clar, această hotărâre a fost o etapă în procedura de adoptare a noului plan de management al P., și abia prin aceasta s-a făcut propunerea de includere în zona de protecție integrală a zonei V. până la P.-L. P. de M. al P. N. A. nu a fost nici până în prezent adoptat, deci hotărârea respectivă nu a primit confirmarea prin lege, rămânând, d.p.d.v, al efectelor sale juridice, un act caduc. E. însă de menționat faptul că, prin acea hotărâre, avizul negativ în ceea ce privește includerea în zona de dezvoltare durabilă a suprafeței triunghiulare din zona P.-Lazuri a primit aviz negativ pentru că nu se făcuse "nici o specificație legată de suprafețele aferente potențialelor pârtii de schi

... pentru care SC CTHR nu este proprietarul terenului".

1.3. Nu corespunde realității afirmația reclamantelor în sensul că adoptarea HCL nr. 3. s-a făcut pe temeiul unei adrese de la M. și a unei schițe vizate de O., acte prin care s-ar dori modificarea zonelor din cuprinsul P. N. A. În realitate:

- hotărârea are la bază actele necesare, respectiv A. nr. 5. mai 2010 dat de C. J. de U. și A. T. B., H. a nr. 5. iunie 2009 a CL B. privind aprobarea avizului prealabil de oportunitate și acest aviz de oportunitate, precum și Certificatul de urbanism nr. 2. noiembrie 2009, hotărâre a fost verificată pentru legalitate iar Prefectul jud. B. a concluzionat în sensul legalității acesteia, este vădit nereal că HCL nr. 3. ar fi fost adoptată exclusiv pe baza A. nr. 1. emisă de M. M. - D. P. N. și a schi șei vizate de O., după cum este tot atât de nereal că prin aceste acte s-ar fi procedat la modificarea în vreun fel a zonării interne a P. N. A. In realitate, aceste două acte sunt simple operațiuni tehnico-materiale de fundamentare a unei decizii referitoare la amenajarea teritorială pentru suprafața de 85,9394 ha și nu a uneia de mediu care privește P.ul N. A.

1.4. A. nr. 106255/30 noiembrie 2009 a Direcției P. N. din cadrul M. M. nu este nicidecum un act care modifică în vreun fel un ordin ministerial, ci doar explicitează situația din zonă precizând că: "în opinia noastră zona respectivă se află în afara zonei de conservare deoarece sintagma la sud și vest de drumul ce leagă Cabana P. de V. nu poate fi interpretată altfel decât este descrisă aici. Dacă legiuitorul ar fi dorit includerea unei zone aflate și la est de acest sector, ar fi menționat codul drumului forestier ... drumul județean. .. național sau ar fi definit sectorul prin alte două puncte decât cele menționate. Hărțile publicate în anexa OM nr. 5. nu pot constitui o bază cartografică suficientă pentru analiza unor suprafețe de asemenea dimensiuni, deoarece nu sunt la o scară adecvată pentru a face acest lucru".

Așadar, potrivit datelor care există despre zona vizată de extinderea UTR 13 B., suprafața celor 85 ha este cuprinsă practic, dacă ar fi să privim acest lucru după criteriile de delimitare din OUG nr. 5., nu în zona de protecție integrală, ci în cea de dezvoltare durabilă.

Chiar și în ipoteza în care s-ar reține că "amplasamentul propus pentru investiție se găsește în zona de conservare specială a P. N. A.", așa cum interpretează reclamantele A. A. N. pentru P. M. nr. 1/1070/IN/20 10, stabilirea regimului intravilan de gestionare teritorială, precum și activitatea proiectată a fi realizată și pentru care s-a elaborat PUZ, nu contravine în vreun mod prevederilor legale.

Conform art. 3 alin. 2 lit. b din O. MM nr. 552/2003 "în zonele de conservare specială din parcurile naturale și naționale, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție se pot desfășura următoarele activități: (...) turismul controlat". Prin urmare, cu atât mai mult acest lucru este posibil în zonele din afara celor de conservare specială, iar dispozițiile art. 4 din ordin precizează acest lucru.

1.5. Criticile reclamantelor vizează și faptul că, în opinia lor, actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nu pot produce efectele legale întrucât

O. B. nu putea modifica anexa O.ui MM nr. 552/2004, respectiv harta cu zonarea interioară.

Se dorește în mod vădit a se crea confuzie între elementele ce trebuie analizate de către instanță.

Schița vizată de O. de cadastru are ca obiect evidențierea suprafeței în discuție d.p.d.v. cadastral, stabilind în concret despre ce suprafața de teren este vorba, numărul de parcele, coordonatele cadastrale ale acestora, etc. și nu neagă prin nimic faptul că această suprafață se găsește în interiorul P. N. A. A presupune că pe această cale s-ar schimba caracteristicile regimului de zonare din cadrul P. N. A. sau de protecție prin prisma normelor de mediu este eronat.

Lucrarea realizată de către O. B. nu modifică anexa O.ui MM nr.

552/2003 ci are ca obiect a evidenția cu precizie o anumită suprafață de teren, fiind doar o operațiune tehnico-materială de fundamentare a unei decizii referitoare la amenajarea teritorială pentru suprafața de 85,9394 ha și nu a uneia de mediu care privește P.ul N. A.

În conformitate cu disp. art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 5. instituirea regimului de arie naturală protejată trebuie să cuprindă documentația cadastrală cu limitele acestei arii și evidențierea categoriilor de folosință a terenurilor, pentru a se putea verifica precis regimul zonelor de protecție. În speță nu există această documentație și nici planul de management, altul decât cel stabilit prin ordinul M. nr. 5..

E. real că stabilirea P. N. A. s-a făcut anterior, pe baza OUG nr. 2., dar, și prin aceste prevederi anterioare documentația ariei protejate trebuiasă cuprindă harta topografică. Adică o lucrare precisă, care evidențiază limitele parcelelor cuprinse și permite a fi stabilit regimul lor. S-a și stabilit, de altfel, prin O. M. nr. 5. necesitatea ca zonarea interioară a ariilor protejate pe care le-a instituit să se facă prin planul de management. Ca atare, d.p.d.v. al zonelor interne, pentru P.ul N. A. rămân de observat prevederile O.ui M. nr. 552/2003, iar aplicarea prev. art. 56 alin. 2 din OUG nr. 5. păstrează strict semnificația de determinare a zonei de conservare specială ca zonă de protecție integrală, regimul de management fiind mentinut cel dat prin ordinul ministerial anterior precizat.

2. Cu privire la cerinta pagubei iminente:

Argumentele reclamantelor recurente în sensul că ar exista o astfel de pagubă sau că ea este prezumată juris et de jure le apreciază deopotrivă nefondate.

Reclamantele consideră că prin simpla adoptare a unui PUZ, respectiv prin introducerea unei suprafețe de teren în intravilan "se creează acea probabilitate de producere a unui prejudiciu asupra mediului in viitorul apropiat". Se observă din această susținere a reclamantelor faptul că, în realitate, nu se poate determina care este acel prejudiciu, modul concret în care se poate produce și intervalul de timp în care se va produce. Așadar, întreaga discuție se poartă în contextul unor evenimente eventuale și viitoare, pe care însăși reclamantele nu le pot circumscrie.

Actul administrativ atacat nu este de natură să producă deteriorarea zonei de protecție integrală. Prin acest act nu ia nici măcar o măsură concretă care să afecteze fizic vreo suprafață de teren, fie ea în zona de protecție integrală sau nu, iar în situația de față, includerea zonelor de protecție integrală din cuprinsul P. N. A. în siturile Natura 2000 și sit de importanță comunitară nu constituie un impediment la statutul de zonă intravilan d.p.d.v. al amenajării teritoriului.

Din contră, ceea ce nu vor să recunoască reclamantele este aceea că schimbarea regimului de gestionare d.p.d.v. al legislației de amenajare teritorială pentru o anumită sau anumite suprafețe de teren nu duce la "ieșirea" automată și obligatorie a acestor suprafețe din perimetrul parcului și nu le "sustrage" în vreun fel de la exigentele și controlul aplicării legislației de mediu. S. statutului unor suprafețe de teren, prin prisma modului de gestionare spațială, este o decizie care trebuie să corespundă mai multor scopuri, interese economice și de dezvoltare complexe, nu doar celor de protecție a mediului. Iar prin prisma legislației de mediu, stabilirea regimului juridic intravilan pentru o anumită zonă o aduce în sfera unor exigențe sporite în ceea ce privește verificarea și respectarea normelor de mediu.

Argumentele reclamantelor nu sunt fondate nici dacă sunt privite prin prisma exigențelor de încadrare în siturile Natura 2000, ROSPA0081 și ROSCIO002, prin studiul de evaluare bio ce a stat la baza documentației PUZ s-a demonstrat faptul că cele două arii protejate "Biserica Moțului" și "Molhașurile de la I." sunt în afara zonei vizată de documentația PUZ iar pe suprafața de 85,93 ha se regăsesc, atât ca floră cât și faunistic, doar specii comune și nu s-au identificat tipuri de habitate care ar face parte din grupa tipurilor prioritare.

Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P ârâtul C. Local al comunei B. la data de (...) a adoptat H.a nr. 38 prin care a aprobat documentația : Plan Urbanistic Zonal-introducerea în intravilan-extindere UTR 13 B. a terenului în suprafață de 859.394 mp identificat cu nr. topo (...)/1, 3380/3 din CF nr. 918, topo 3282/1/3/a, (...)/2, (...)/1-b, (...)/3, 3385-CF 834 și nr. cadastrale 252,253 din CF 1013,

1014 destinat Zonă turistică P.-Lazuri, zonă cu profil turistic și pârtii de schi cu telescaun (f.28).

215/2001.

Obiectul juridic dedus judecății îl constituie suspendarea HCL nr.

38/(...), cerere care urmează a fi analizată în contextul îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din L. nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 453 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția invocată de pârât privind lipsa calitățiiprocesuale active a reclamantelor.

S-a respins cererea formulată de reclamanții C. I. PENTRU D. R. DE M. și C. R. DE S. E. „. A. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. B., având ca obiect suspendarea actului administrativ - H.a C. Local al comunei B. nr. 38/(...) - până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate sub nr. (...).

S-a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

1. In ceea ce privește existenta unui caz temeinic justificat

Astfel, după cum reține și Înalta Curte de Casație și Justiție, "existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei". Cu toate acestea, instanța investită cu o cerere în suspendare trebuie să se aplece asupra uneia dintre condițiile cumulative cerute de lege pentru suspendarea unui act administrative, și anume aceea a cazului bine justificat. Acesta presupune existența unor împrejurări, legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Potrivit O.ui M. M. si Dezvoltării Durabile nr. 552/2003, privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice, amplasamentul propus pentru introducere în intravilan este posibil să se află în zona de conservare specială a P. N. A., iar conform art. 22 alin. 4 din OUG nr. 5. acest areal este considerat zonă de protecție integrală.

În zona de protecție integrală este strict interzisă, potrivit art. 22 alin.

Conform art. 3 alin. 2 lit. b din O. nr. 552/2003 "în zonele de conservare specială din parcurile naturale și naționale, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție se pot desfășura următoarele activități: (...) turismul controlat". E. la fel de posibil ca amplasamantul să se afle în afara zonelor de conservare specială și să fie posibilă realizarea obiectivului indicat în HCL 3..

Astfel zona P.-Lazuri este inclusă în arealul de protecție integrală, fapt ce rezultă și din A. A. N. pentru P. M. nr. 1/1070/IN/(...), cât și din adresele A. P. N. A. nr. 1644/(...), I.ui de S. E. R. nr. 35/(...), Academiei Române - C. pentru Ocrotirea Monumentelor N. nr. 1527/CJ/(...), precum și din analiza studiului de fundamentare pentru constituirea P. N. A. realizat în perioada

1992-1993 de către I. de B. B. și de către U. B.

Prin HG 230/2003 s-au stabilit limitele P. N. A., iar în aplicarea art. 2, prin O. M. nr. 4. (privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice) s-a realizat zonarea internă a P., în anexă fiind prezentate hărțile și delimitările interioare ale zonelor de conservare specială ale P..

Prin apariția OUG 5., misiunea de a stabili zonarea internă a P. a revenit administrațiilor parcului, prin stabilirea și cuprinderea zonei în planurile de management. A. 56 din OUG 5. menționează însă expres că: până la stabilirea și adoptarea planurilor de management în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, se aplică planurile de management existente, zonele speciale de conservare corespund zonelor de protecție integrală din prezenta ordonanță de urgență.".

A. P. N. A. RA arata prin adresa nr. 1214/(...) " ... analizând prevederile OM 552/2003, suprafața de teren "propusă pentru dezvoltare durabilă" de către S. C. de T., H. și R. P. S. este inclusă integral în zona de conservare specială a P. N. A.".

E. adevarat ca reclamantele nu dețin și nu au prezentat o documentație certă de identificare a terenului în suprafață de 859.394 mp identificat cu nr. topo (...)/1, 3380/3 din CF nr. 918, topo 3282/1/3/a, (...)/2, (...)/1-b, (...)/3, 3385-CF 834 și nr. cadastrale 252,253 din CF 1013,

1014, ca zonă de protecție integrală, în absența hărții cadastrale a P. N. A.

E. corectă și susținerea că A. P. N. A. nu a adoptat încă planul de management lăsând în domeniul impreciziei limitele zonelor interne ale P. N.

A.,

Intimata susține că amplasamentul în discutie nu se suprapune peste zona de protectie integrală. El este în afara acestei zone. În acest sens sunt de observat: a) în primul rând limitele P. N. A. care menționează ca zonă de conservare specială numai P. C. P. - D. V. - P. P., dar zona din afara fondului forestier aflată la sud și vest de drumul care leagă Cabana P. de V., incluzând D. Bălileasa și continuând la sud-est cu zona La Grajduri și P. P.ului și a zonelor interioare, b) suprafața în discuție este limitrofă drumului județean clasificat ca

DJ 763, drum ce face legătura între jud. B. și C. (A. nr. 974/3 februarie

și pentru amenajarea d.p.d.v. teritorial ca teren intravilan. Iar punctul său de vedere confirmă acte anterioare ale A. P. N. A. (din 2007) în sensul că zona nu este una de conservare specială.

Curtea observă însă că reclamanta a reușit să arunce îndoieli rezonabile asupra prezumției de legalitate a HCL nr. 3..

Curtea apreciază esențial în prezenta speță clarificarea exactă a localizării suprafeței de 859.394 mp identificat cu nr. topo (...)/1, 3380/3 din CF nr. 918, topo 3282/1/3/a, (...)/2, (...)/1-b, (...)/3, 3385-CF 834 și nr. cadastrale 252,253 din CF 1013, 1014 destinat Zonă turistică P.-Lazuri, zonă cu profil turistic și pârtii de schi cu telescaun. E. posibil ca acest teren să se găsească în afara zona de protectie integrală după cum există o îndoială rezonabilă că acest amplasament ar putea fi situat în interiorul zonei de protectie integrală. Acest aspect esențial în dezlegarea fondului litigiului urmează a fi tranșat prin administrarea în dosarul de fond a unei probațiuni corespunzătoare. Până atunci tocmai pentru că este posibil ca terenul să se găsească în afara zona de protectie integrală - se justifică suspendarea efectelor actului administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente

- amenințare iminentă cu un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat (art. 2 pct.

2);

Prin însăși adoptarea planului urbanistic zonal de schimbare a destinației terenurilor posibil situate în aria naturală protejată, și introducerea acestuia în intravilanul construibil al comunei se creează acea probabilitate de producere a unui prejudiciu asupra mediului in viitorul apropiat.

Prin HCL atacat se stabilește introducerea terenului în intravilan Zona

Turistică P.-Lazuri, pentru zona cu profil turistic și pârtii ski cu telescaun, așa că efectele actului administrativ supus prezentului litigiu sunt continue în timp, prin emiterea diverselor acte administrative subsecvente specifice zonei intravilan.

Prezumțiile de vătămare a mediului într-un astfel de areal sunt prezumții absolute, instituite de legiuitor. B. art. 22 alin. 5 lit. b) din OUG nr. 5., interzice orice activitate de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.

Față de cele ce preced curtea potrivit art 15 raportat la art 14 din L. nr

554/2004 va admite recursul declarat de C. I. PENTRU D. R. DE M. și C. R.

DE S. E. "M. A." împotriva sentinței civile nr. 453 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va modifica și în consecință, va admite acțiunea reclamantelor și va suspenda HCL nr. 3. a C. LOCAL AL C. B., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al T.ui C..

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. I. PENTRU D. R. DE M. și C. R. DE S. E. "M. A." împotriva sentinței civile nr. 453 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică și în consecință, admite acțiunea reclamantelor și suspendă HCL nr. 3. a C. LOCAL AL C. B., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al T.ui C..

Fără cheltuieli de judecată.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Judecător,

M. B.

Grefier, A. B.

}

Red./dact.G.A.N.

3 ex./(...) Jud.fond: G. G. A.B. 08 I. 2011

← Decizia civilă nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 2020/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 2571/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2571/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal