Decizia civilă nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 1657/2011

Ședința din data de 02 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.

JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.

G. : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4450 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC CONST(...), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat N. A. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data 31 martie 2011 s- a înregistrat la dosarul cauzei, transmis pe fax și comunicat și prin poștă la data de 01 aprilie 2011, un înscris din partea recurentei prin care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.

În data de 22 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC CONST(...).

Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 159^{1 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr.}

554/2004 și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial (f.22). În susținere se arată că, ceea ce s-a reținut în raportul de inspecție fiscală și a fost sancționat nu corespunde realității, respectiv faptul că din veniturile societății s-au ridicat sume de bani fără a fi impozitate cu impozitul pe dividente, întrucât în perioada iunie -septembrie 2008 au fost ridicate din societate sume sub formă de avansuri de trezorerie, sume asupra cărora nu se calculează impozit și penalități.

Totodată, se arată că nu poate fi reținută susținerea recurentei că suntem în prezența unei infracțiuni, întrucât în speță nu s-a dovedit reaua credință a administratorilor în ridicarea în numerar a avansurilor de trezorerie.

De asemenea, se arată că pentru dividendele distribuite la data de 31 mai 2008 s-a calculat impozit, doar că s-a aplicat din eroarea impozitul asupra dividendelor nete și nu asupra dividendelor brute.

În ce privește susținerea recurentei referitoare la faptul că expertul nu a respectat procedura de citarea, reclamanta nefiind citată la verificarea actelor societății, reprezentanta intimatei arată că acesta este o cerere nouă în recurs și prin urmare este inadmisibilă.

În ce privesc cheltuielile de judecată, reprezentanta intimatei arată că la dosar există atașată chitanța reprezentând onorariu avocațial.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 4.450 din 08 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de contestatoarea S. C. S. B. M., în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. M. și, în consecință, s-a anulat în parte atât Decizia nr. 127 din (...) emisă de pârâta D. M. cât și Decizia de impunere nr.2397 din (...) emisă în baza raportului de inspecție fiscală în sensul că reclamanta datorează suma de 27.636 lei ca impozit pe veniturile din dividende distribuie persoanelor fizice și suma de 3.012 lei ca majorări de întârziere aferente impozitului pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice. A fost obligată pârâta la plata către reclamanta contestatoare a sumei de 10.390,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a inspecției fiscale generale efectuate la pârâta SC C. S. au fost stabilite sume suplimentare la capitolele impozit pe profit și impozit pe dividende, emițându-se decizia de impunere nr. 2397/(...) pentru suma de

49.505 lei impozit pe dividende și 67.200 lei majorări de întârziere.

A., în perioada septembrie 2005 - septembrie 2008, administratorii societății P. V. Ș. și Stătoiu G. au ridicat din casieria societății sume de bani sub forma avansurilor de trezorerie, în sumă totală de 889.594 lei.

Ridicarea sumelor s-a făcut în baza dispozițiilor de plată către casierie pe care s-a menționat avansuri pentru cumpărături sau avansuri cumpărături.

Sumele respective au fost evidențiate în contabilitate prin înregistrarea contabilă 542 Avansuri de trezorerie = 5311 C. în lei. O parte din aceste sume au fost justificate prin plăți efectuate către diverși furnizori, suma de 28.830 lei (contul 401 Furnizori), iar sumele nedecontate la sfârșitul lunii au fost evidențiate în contul 461, suma totală de 860.764 lei prin înregistrarea contabilă 461 debitori diverși = 542 avansuri de trezorerie.

Cu nota contabilă nr.3/(...) se înregistrează compensare luna IV 2006 între contul 461 și contul 1068 Alte rezerve cu suma de 25.846 lei prin înregistrarea contabilă 1068 Alte rezerve = 461 D. diverși.

Cu nota contabilă nr.4/30 noiembrie 2007 se înregistrează repartizarea profitului reportat din anul 2006 în sumă de 202.583 lei la alte rezerve, prin înregistrarea contabilă 117 Rezultatul reportat = 1068 Alte rezerve și concomitent se înregistrează diminuarea datoriilor evidențiate în contul 461 pe seama altor rezerve, cu suma totală de 525.574 lei, prin înregistrarea contabilă 1068 Alte rezerve = 461 D. diverși.

În luna decembrie 2007, se revine asupra acestor înregistrări contabile care se anulează prin nota contabilă nr.4/31 decembrie 2007, dar cu sumele în roșu.

De menționat faptul că în Raportul de I. F. la capitolul II 6 I. pe dividende este consemnată doar înregistrarea contabilă din luna decembrie

2007, prin care organele de inspecție fiscală consideră că agentul economic a înregistrat în evidența contabilă următoarea formulă 1068=461 cu suma de - 525.574 lei, diminuându-și astfel rezervele constituite din profit și ridicând această sumă din societate fără a o impozita cu impozit pe dividende, această înregistrare fiind efectuată cu încălcarea prevederilor OMF 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, nefiind respectată funcționarea conturilor respective.

Deci, înregistrarea contabilă efectuată în luna decembrie 2007 a avut rolul de a anula înregistrarea contabilă efectuată în luna noiembrie 2007, neavând nici un efect asupra rezervelor constituite din profitul societății și nici asupra patrimoniului societății. În acest sens, expertul precizează că în Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2007 rezultatul reportat (cont

117) este în sumă de 202.583 lei, iar rezervele societății sunt în sumă de

343.448 lei, identice cu sumele existente la (...), ceea ce demonstrează că profitul realizat în anul 2006 a rămas în continuare nerepartizat și în anul

2007, iar rezervele societății nu au suferit modificări în anul 2007.

La data efectuării înregistrării contabile din luna decembrie 2007 consemnată în Raportul de inspecție fiscală prin care se invocă încălcarea prevederilor O. nr.306/2002, acest act normativ era abrogat atât la data întocmirii raportului cât și la data efectuării înregistrării contabile menționată în raport, în vigoare fiind, din data de 1 ianuarie 2006, prevederile O. nr.1. pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

În luna ianuarie 2008 întreg soldul contului 461 D. diverși a fost transferat în contul 542 Avansuri de trezorerie cu suma de 906.155 lei prin înregistrarea contabilă 542 Avansuri de trezorerie = 461 D. diverși, dar această înregistrare a fost corectată în luna martie 2008, când întreg soldul contului 542 în sumă de 906.783 lei a fost retransferat în contul 461.

În debitul contului 461 au fost înregistrate și alte suma reprezentând garanții licitații achitate din contul de disponibil 5121 „. la bănci în L. în sumă totală de 14.330 lei care ulterior a fost încasată de la clienții societății, plăți efectuate direct de către asociați în sumă de 2580 lei, precum și sume ridicate direct din contul de disponibil la bancă sau din casieria societății în sumă totală de 354.919 lei.

În aceste condiții avansurile de trezorerie totale ridicate în perioada septembrie 2005 - septembrie 2008 au fost în sumă de 1.215.683 lei din care: perioada septembrie 2005 - mai 2008 suma de 941.612 lei: - cont 542 suma de 860.764 lei; cont 461 - suma de 80.848 lei, iar în perioada iunie - septembrie 2008 suma de 274.071 lei: cont 461 - suma de 274.071 lei.

Din sumele înregistrate în debitul contului 461 D. diverși au fost compensate plățile efectuate direct de către asociați în sumă totală de

40537 lei prin înregistrarea contabilă 455 Sume datorate acționarilor/asociaților = 461 D. diverși, s-au încasat garanțiile achitate la licitații, în sumă de 14.330 lei, reflectate prin înregistrarea contabilă 5121

Conturi la bănci în lei = 461 D. diverși s-a compensat suma de 25.846 lei, pe seama rezervelor societății prin înregistrarea contabilă 1068 Alte rezerve

= 461 D. diverși, iar suma de 906.783 lei s-a restituit în casieria societății și a fost utilizată pentru plata dividendelor distribuite asociaților.

În luna mai 2008 asociații au hotărât distribuirea de dividende, iar datorită faptului că societatea nu a avut alte disponibilități pentru plataacestora, s-a hotărât distribuirea de dividende la nivelul sumei înregistrată în contul 461 ca atare sumele ridicate sub forma avansurilor de trezorerie în perioada (...) - (...) au fost restituite în casieria societății de unde s-a efectuat plata dividendelor distribuite.

În luna iunie 2008 au fost întocmite dispozițiile de încasare către casierie nr.1/(...), respectiv 2/(...) care consemnează Datorii față de societate, prin care a fost restituită în casieria societății suma totală de

906.783 lei (850.633 lei de către asociatul P. V. Ș. și suma de 56.150 lei de către asociatul Stătoiu G.), sumă evidențiată în evidența contabilă prin nota contabilă nr.2/(...) evidențiată prin nota contabilă 5311 C. în lei = 461 D. diverși.

Pentru sumele distribuite sub formă de dividende societatea a calculat impozit pe dividende, însă dintr-o eroare de calcul impozitul s-a determinat la suma dividendelor nete în sumă de 906.783 lei, rezultând astfel un impozit în sumă de 145.085 lei, mai puțin cu suma de 27.636 lei impozit calculat la valoarea brută a dividendelor distribuite, în sumă de

172.721 lei, față de această sumă organele de inspecție fiscală au calculat un impozit pe dividende în sumă de 27.838 lei.

Diferența de impozit în sumă de 202 lei provine din faptul că societatea a calculat impozitul asupra dividendelor distribuite, iar organele de inspecție fiscală au stabilit impozitul asupra sumelor aflate în soldul contului 461 la data de 31 mai 2008, în sumă de 907.848 lei.

Expertul judiciar a reținut că soldul contului 1068 "alte rezerve " la data de 31 mai 2008 este în sumă 146.260 lei, iar la data de 30 iunie 2008 soldul acestuia este în sumă de 1.175 lei, urmare diminuării acestuia cu suma de 145.085 lei, reprezentând impozit aferent dividendelor distribuite calculate de societate și înregistrate cu nota contabilă nr.2. iunie 2008.

S-a constatat că la data de 31 decembrie 2008 contul nr.542

"Avansuri de trezorerie"; nu prezenta sold, situație menținută la data de 31 decembrie 2009.

Societatea a virat la buget, în timpul inspecției fiscale, impozitul pe dividende stabilit de organele de inspecție fiscală și consemnat în Raportul de inspecție fiscală respectiv suma de 77.141 lei (suma de 27.838 diferență impozit stabilită ca datorată la data de 31 mai 2008 + 49.303 lei impozit stabilit ca datorat pe perioada iunie - septembrie 2008), sumă care a fost plătită cu ordinul de plată nr.34/12 noiembrie 2008.

Mai mult cu ordinul de plată nr.3. noiembrie 2008, societatea a virat la bugetul de stat și suma de 26.286 lei reprezentând impozit pe dividende aferent sumelor ridicate sub forma avansurilor de trezorerie în luna octombrie 2008 și nedecontate la finele lunii, evidențiate în soldul contului

461 la 31 octombrie 2008.

Expertul contabil a menționat că reglementările contabile conforme cu Directiva IV a Comunităților Economice E. aprobate prin O. nr. 1. pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, la pct.160 prevăd că „debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru precum și debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești și alte creanțe în legătură cu personalul";.

Din cele prezentate rezultă că în concepția legiuitorului dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură și nicidecum o simplă plată de numerar din casieria societății, fără ca asociații să fi hotărât destinația și distribuirea profitului realizat.

Societatea nu a plătit sub nici o formă nici o sumă pentru bunuri sau servicii furnizate unui asociat efectuată în scopul personal al acestora, așa cum este consemnat în Raportul de inspecție fiscală sume care au fost tratate de către organele de inspecție fiscală ca și dividende și supuse impozitului pe dividende.

Conform prevederilor legale susmenționate se pot distribui din profitul realizat numai după întocmirea și aprobarea bilanțului contabil, în anul următor, ca atare sumele ridicate din societate de către asociați sub forma avansurilor de trezorerie, în perioada iunie - septembrie 2008 nu pot fi considerate dividende distribuite și ca atare societatea nu datorează impozitul pe dividende în sumă de 49.303 lei și majorările de întârziere calculate de către organele de inspecție fiscală.

Pentru sumele distribuite sub formă de dividende societatea a calculat impozit pe dividende, însă dintr-o eroare însă dintr-o eroare de calcul impozitul s-a determinat la suma dividendelor nete în sumă de

906.783 lei, rezultând astfel un impozit în sumă de 145.085 lei, mai puțin cu suma de 27.636 lei impozit calculat la valoarea brută a dividendelor distribuite, în sumă de 172.721 lei, față de această sumă organele de inspecție fiscală au calculat un impozit pe dividende în sumă de 27.838 lei.

Majorările de întârziere calculate și considerate ca datorate de societate în sumă de 3012 lei au fost corect determinate având în vedere termenul de plată de (...) și nu 25 a lunii următoare celei în care au fost ridicate din societate de către asociați sumele sub forma avansurilor de trezorerie, considerate de către organele de inspecție fiscală ca și dividende.

Potrivit prevederilor Codului fiscal Titlul III impozitul pe venit C. V V. din investiții, la art.67 alin.1 este reglementat modul de calcul a impozitului pe veniturile sub formă de dividend astfel „V.le sub forma de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.";

A. aceste prevederi nu fac altceva decât să confirme încă o dată cele menționate mai sus, în sensul că dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură și nicidecum o simplă plată de numerar din casieria societății, fără ca societății să fi hotărât destinația și distribuirea profitului realizat.

Mai mult, a mai precizat instanța de fond, cu ordinul de plată nr. 3. noiembrie 2008, societatea a virat la bugetul de stat și suma de 26.286 leireprezentând impozit pe dividende aferent sumelor ridicate sub forma avansurilor de trezorerie în luna octombrie 2008 și nedecontate la finele lunii, evidențiate în soldul contului 461 la 31 octombrie 2008.

Ridicarea unor sume în numerar sau valută sub formă de avansuri de trezorerie din casieria societății este o soluție practicată la ora actuală de majoritatea societăților comerciale cu capital privat, urmând ca apoi, pe baza bilanțului contabil anual să se hotărască repartizarea profitului net pentru dividende pe seama cărora se compensează avansurile de trezorerie ridicare în timpul anului. Această soluție este practicată având în vedere lipsa unui act normativ care să reglementeze legal primirea de către asociați sau acționari a unor avansuri din dividende.

T. a precizat că legea nu reglementează plata unor sume în avans în contul dividendelor, deși impozitul pe profit se calculează și se varsă la bugetul trimestrial. Ca atare, statul încasează impozit în avans, înainte de a se cunoaște existența și mărimea reală a profitului societății proprii, indisponibilizându-și numerarul pe timp de un an, nu pot încasa dividende decât după închiderea exercițiului financiar și numai după ce adunarea generală a decis și aprobat distribuirea de dividende.

Ca atare, plata de dividende în avans trebuie să fie decisă numai în condiții excepționale, pe baza unei situații financiare speciale, cazuri în care asociații ar trebui să apeleze la auditarea și expertizarea oricărei astfel de situații financiare, pentru a confirma realitatea datelor cuprinse în aceste situații.

În aceste condiții, instanța de fond a reținut că se datorează de către contestatoare cu titlu de impozit pe dividende suma de 27.636 lei, iar ca majorări de întârziere suma de 3.012 lei după cum se reține în raportul de expertiză pagina 41 pct.C.

Văzând dispozițiile art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 modificată, instanța de fond a admis contestația și a anulat în parte actele administrativ fiscale ale pârâtei, conform dispozitivului.

Văzând dispozițiile art.274 cod procedură civilă, pârâta a fost obligată

și la suportarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar apărător și contravaloarea lucrării de expertiză judiciar contabilă.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 312 alin. 1 prima ipoteza, art. 304 pct. 4, 6, 7, 9 si art. 304^{1 C.pr.civ. pârâta D. G. A F. P. M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sau modificarea hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond, respingerea actiunii reclamantei.}

În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond nu a analizat susținerile pârâtei în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii sub aspectul faptelor săvârșite de către administratorii contestatoarei intimate, cauza nefiind la acest moment lămurita, ceea ce in opinia pârâtei impune rejudecarea fondului.

În privința expertizei ordonată în cauză, pârâta apreciază instanța de fond a îmbrățișat opinia expertului conform căreia din moment ce Statul R. încasează un impozit pe profit "în avans", si asociații unei societăți comerciale ar avea, la rândul lor, dreptul de a încasa dividende în avans, deși această fapta intră în sfera ilicitului penal. S-a omis faptul că prin egalitate în fata legii nu se înțelege uniformitate, ci doar faptul ca persoanele aflate în aceiași situație juridică trebuie să se bucure de drepturi egale.

Expertiza administrata în cauza ar fi trebuit să lămurească starea de fapt, dar concluziile acesteia sunt de fapt probe în favoarea intimatei,emițând judecați de valoare legate de presupusa legalitatea a unor fapte penale săvârșite de intimată care sunt incriminate de dispozițiile art. 272 alin. 1 pct. 2 și art. 272^{1 alin. 2 din L. nr. 31/1990.}

Criticile pârâtei vizează doua aspecte esențiale si anume modul de desfășurare a expertizei judiciare ordonate de instanță în cauză si cuantumul nejustificat al onorariului avocațial acordat de instanța de fond coroborat cu lipsa respectării principiului contradictorialității referitor la acordarea onorariului de avocat.

A., referitor la modul de desfășurare a expertizei judiciare, pârâta menționează că lucrarea de expertiză a îmbrățișat susținerile reclamantei, căutând cât mai multe argumente juridice în susținerea poziției acestei părti, prin interpretarea eronata a mai multor norme legale, ignorându-se faptul că expertiza nu poate avea ca obiect lămurirea unei situații de drept ci doar lămurirea unei situații de fapt.

Referitor la obiectivele trasate de instanța de fond, pârâta a arătat că în mod eronat, judecătorul fondului a apreciat ca se impune ca un expert să aprecieze asupra oportunității, necesității si motivației pentru care legiuitorul a adoptat o anumită normă de drept fiscal, în condițiile în care interpretarea normelor legale este un atribut exclusiv al instantei de judecată ce nu poate fi delegat expertului. A., prin obiectivele nr. 6,7,8 trasate de instanta de fond s-a delegat expertului atributul instantei de judecată de a interpreta normele legale incidente cauzei, ceea ce echivalează cu o nesocotire a normelor constituționale referitoare la funcțiile autorității judecătorești, asa cum sunt acestea definite în art. 126 si următoarele din Constituția României revizuită, în acest fel aducându-se atingere drepturilor procesuale ale pârâtei, fiind rezultatul unui abuz.

Referitor la modul de documentare al expertului, pârâta a arătat că acesta a fost contrară prev. art. 208 C.pr.civ., deoarece o parte a documentării a avut loc la sediul contestatoarei, fără citarea sa.

S-a mai susținut că prima instanță a ignorat Decizia nr. 5/2007 a

ICCJ, Sectiile Unite, prin care s-a stabilit ca dreptul de deducere este condiționat de completarea integrală a documentelor contabile, mai ales a mențiunilor cu caracter obligatoriu.

Referitor la cheltuielile de judecată sub forma onorariului avocatial acordate de instanța de fond, pârâta a arătat că la acordarea acestora instanta nu a ținut cont de normele procesual civile si nici de normele C. E. a D. O., subliniind că această categorie de cheltuieli nici măcar nu a fost solicitată în scris, fiind acordate fără respectarea principiului contradictorialității si dreptului la apărare, respectiv fără a fi puse în discuția părților.

Totodată, pârâta a arătat că instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 C.pr.civ., norme ce stabilesc că hotărârea trebuie să cuprindă obiectul cererilor si dovezile administrate împreuna cu motivele ce au format convingerea instanței si care pot duce printr-un raționament logic la dispozitivul hotărârii, situație în care este incident motivul de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata S. C. "92 S. a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 2.000 lei reprezentând onorar de avocat.

În argumentarea poziției sale, intimata a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.4 C.proc.civ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, criticile referitoare la modul de derulare a expertizei contabile

și însușirea de către instanța de judecată a opiniilor exprimate de expert necircumscriindu-se acestui motiv de recurs.

Referitor la modul de desfășurare a expertizei se învederează că recurenta este decăzută din dreptul de a mai formula critici cu privire la modul de desfășurare a expertizei, deoarece prevederile art. 108 aIin.(3) C.proc.civ., stabilește că neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Cum raportul de expertiză a fost comunicat pârâtei recurente la termenul din data de (...), iar primul termen care a urmat a fost cel din data de (...). Pentru acel termen pârâta a depus adresa nr.22444/(...) și referatul nr. 9992/ (...), dar aspectele relevate sunt cu totul altele și țin de analiza unor texte legale, fără vreo obiecție privitoare la obiectivele expertizei sau la convocarea părților în vederea efectuării lucrării de expertiză. De aceea, este tardivă invocarea acestor vicii după dezbaterea fondului cauzei, pe calea recursului.

Al doilea considerent derivă din coroborarea prevederilor art.294 alin.(1) și art.316 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs nu se pot face alte cereri noi.

Recurenta solicită a se declara nulitatea absolută a expertizei pentru faptul că instanța a comis un abuz atunci când prin obiectivele de la pct.

6,7,8 a delegat expertului atributul său de interpretare a legii, precum și pentru faptul că expertul nu a respectat procedura de convocare a părților. E. o cerere nouă în recurs, prin urmare inadmisibilă.

Pe de altă parte se poate observa că obiectivele de la pct.6, 7 și 8 se referă la lămurirea unor situații de fapt, nicidecum la interpretarea dispozițiilor legale.

Referitor la cheltuielile de judecată sub forma onorariului avocatial, recurenta critică hotărârea primei instanțe pe considerentul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate, fiind încălcate astfel prevederile art.304 pct.6

C.proc.civ., pentru că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ., pentru că hotărâre a nu cuprinde motivele pe care se sprijină și prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., pentru că instanța a încălcat legea.

Intimata a apreciat aceste critici ca fiind neîntemeiate. A., cum rezultă din considerentele încheierii de ședință din data de (...), cheltuielile de judecată au fost solicitate cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, atunci când cuantumul lor a fost definitivat la suma totală acordată de 10.390,30 lei, din care 8.000 lei - onorar de expert și 2380 lei - onorar de avocat. C. de obligare la plata cheltuielilor de judecată a fost reiterată în concluziile scrise depuse de reclamantă în vederea pronunțării soluției.

Necesitatea serviciilor avocatului derivă din complexitatea cauzei și lipsa de cunoștințe juridice a administratorului societății reclamante. R. cheltuielilor reprezentând onorar de avocat rezultă din chitanța atestând plata sumei de 2380 lei. Caracterul rezonabil al onorariului fost apreciat prin prisma complexității cauzei și a valorii litigiului, care depășește

100.000 lei. Legat de acest aspect, intimata a învederat faptul că, din valoarea totală a onorariului încasat, venitul net ce revine avocatului este în jur de 40 %, ceea ce reprezintă în cauză 952 lei.

Pentru un venit net de 952 lei avocatul a parcurs faza consultațiilor cu justițiabilul, studiul documentelor, procedura prealabilă administrativ fiscală, redactare precizare contestație, obiective expertiză, concluzii scrise și a fost prezent la toate termenele de judecată.

Instanța și-a motivat soluția acordării cheltuielilor de judecată pe dispozițiile art.274 C.proc.civ., în conformitate cu care, partea care cade în pretențiuni va fi obligata la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs formulate,

Curtea reține următoarele:

Prin decizia de impunere nr. 2397 din (...) emisă de D. M., A. de inspecție fiscală, s-a stabilit în sarcina intimatei S. C. "92 S. obligația suplimentară de plată a sumei de 77.141 lei, cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și 70.212 lei cu titlu de majorări de întârziere. C. înregistrată la B. de S. a C. a avut ca obiect suma totală de 116.705 lei din care 49.505 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și 67.200 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente acestui impozit.

Prin decizia nr. 127 din (...) emisă de B. de S. a C. din cadrul D. M. a fost respinsă contestația intimatei, reținându-se că intimata datorează impozit pe dividende în sumă totală de 49.303 lei calculat de organele de inspecție fiscală pentru perioada iunie-septembrie 2008 și diferența de 202 lei calculată de organele de inspecție fiscală pentru avansurile ridicate de societate în perioada (...) - (...). S-a mai arătat că pentru neplata la scadență a impozitului pe dividende stabilit suplimentar intimata datorează penalități de întârziere de 67.200 lei.

Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză, iar concluziile raportului de expertiză au fost avute în vedere cu ocazia pronunțării sentinței prin care s-a dispus anularea în partea a deciziei nr.

127 din (...) și deciziei de impunere nr. 2397 din (...) emisă de D. M., stabilindu-se că intimata datorează doar suma de 27.636 lei cu titlu de impozit pe dividende și suma de 3.012 lei cu titlu de majorări de întârziere.

Prin motivele de recurs s-a susținut că raportul de expertiză contabilă a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 208 alin. 1 C.proc.civ. referitoare la citarea părților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel că lucrarea s-a efectuat doar pe baza documentelor puse la dispoziția expertului de către intimată.

Curtea reține că această neregularitate nu poate fi invocată direct în fața instanței de recurs cât timp nu a fost pusă în discuția judecătorului fondului la primul termen ce a urmat momentului depunerii raportului de expertiză. Sub acest aspect, sunt pertinente observațiile intimatei referitoare la decăderea recurentei din dreptul de a invoca acest motiv de nulitate relativă a raportului de expertiză de vreme ce la termenul din (...), care a urmat comunicării raportului de expertiză contabilă, nu s-au invocat neregularități de ordin procedural ale raportului efectuat în cauză. Obiecțiunile recurentei la raportul de expertiză expuse în referatul nr. 9992 din (...) ( f. 270 dosar fond ) au în vedere chestiuni de fond ale raportului de expertiză, iar nu chestiuni de ordin procedural. Regimul juridic al nulității relative a actelor de procedură este reglementat de art. 108 alin. 2 și 3 din codul de procedură civilă unde se arată că nulitățile, cu excepția celor de ordine publică, se declară numai la cererea părții care are interes să le invoce, iar neregularitatea se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. În această ipoteză se află și recurenta din prezenta cauză, astfel că sancțiunea care intervine pentru neinvocarea în termen a nulității relative este decăderea recurentei din dreptul de a invoca nulitatea raportului de expertiză.

În ce privește critica referitoare la modul de stabilire a întrebărilor la care urma să răspundă expertul contabil, Curtea constată că judecătorul fondului a amânat cauza din 2 noiembrie 2009 pentru 30 noiembrie 2009 pentru a da posibilitatea părților să formuleze întrebări la care să se răspundă prin raportul de expertiză, însă doar reclamanta S. C. "92 S. a formulat obiective pentru expertiza dispusă, așa cum rezultă din scriptul depus la fila 162. A critica doar în etapa recursului modalitatea de formulare a obiectivelor expertizei, în condițiile în care a manifestat dezinteres în fața primei instanțe și nu a solicitat lămuriri expertului în legătură cu situația contabilă a intimatei echivalează cu invocarea propriei culpe și nu poate constitui un motiv suficient pentru înlăturarea acestei probe științifice din etapa evaluării materialului probator.

Apoi, nu corespunde realității că prin obiectivele 6, 7 și 8 s-ar fi delegat expertului atribuția instanței de a interpreta normele legale aplicabile cauzei, ci prin aceste întrebări i s-a solicitat expertului să stabilească sumele ridicate din casieria reclamantei și nejustificate, să stabilească sumele repartizate din profitul net sub formă de dividende și să se indice normele legale care au stat la baza efectuării acestor operațiuni. A., după cum rezultă din cuprinsul raportul de expertiză, domnul expert contabil pentru a răspunde la obiectivele nr. 6 și 7 a verificat situația conturilor contabile 542 și 461, la diferite momente, și modalitatea de repartizare a profitului pentru anii 2006, 2007 și 2008, indicându-se că asociații P. V., Dumbrăvean E. și Stătoiu G. au încasat, fiecare, în luna iunie 2008 dividende în valoare de 302.261 lei. În răspunsul dat la obiectivul nr. 8 domnul expert a enumerat mai multe acte normative printre care se numără ordine emise de Ministerul Finanțelor Publice fără a proceda însă la o analiză sau interpretare a acestor acte normative, astfel că apare nefondată susținerea recurentei că domnul expert s-ar fi substituit instanței de judecată și ar fi stabilit norme de drept aplicabile cauzei în loc să lămurească situația contabilă a reclamantei.

Prima instanță a procedat la valorificarea raportului de expertiză contabilă respectiv a concluziilor acestuia și a apreciat ca fiind parțial întemeiată contestația astfel formulată dispunând în aceste limite anularea deciziei.

Recurenta mai susține că prin nesocotirea unor norme procesuale și de ordin constituțional judecătorul fondului a depășit limitele puterii judecătorești, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4

C.proc.civ.

Contrar celor afirmate de recurentă, acest motiv de recurs are o altă sferă de aplicare, referindu-se la situația în care instanța de judecată săvârșește acte care intră în atribuțiile autorității executive sau legislative sau aplică un act normativ abrogat sau care nu a intrat încă în vigoare. Acest motiv de recurs nu este aplicabil în cazul în care instanța nesocotește norme de ordin procedural, pentru o astfel de ipoteză fiind reglementat un alt motiv prevăzut la art. 304 pct. 5 C.proc.civ. Cum recurenta nu a indicat în concret care a fost norma de procedură încălcată de judecătorul fondului, instanța de recurs nu poate analiza temeinicia acestei afirmații formulată la modul general de către recurentă.

Cât privește nemulțumirea recurentei legată de faptul că prima instanță nu a calificat drept dividende avansurile de trezorerie în sumă de

258.840 lei, ridicate de către asociați în perioada iunie-septembrie 2008,

Curtea apreciază că în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaților reclamantei care să decidă în acest sens nu se poate ajunge la concluziasusținută de recurentă. De altfel prevederile art. 67 alin. 2 din L. nr.

31/1990 stabilesc în mod clar că dividendele se plătesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat și că nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii. Prin urmare de o distribuire de dividende nu se poate vorbi în nici un caz în timp ce exercițiul financiar anual se află în curs și nici în lipsa unei hotărâri AGA de aprobare a situației financiare anuale care să decidă asupra dreptului asociaților la dividende. Cum sumele au fost ridicate de asociați în cursul lunilor iunie - septembrie 2008, când exercițiul financiar aferent anului 2008 nu era încheiat, nu se putea pune problema unei distribuiri de dividende și nici a existenței unei obligații scadente de plată a impozitului aferent veniturilor din dividende la data întocmirii raportului de inspecție fiscală care a fost redactat la data de (...).

Față de conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aceeași concluzie se impune și în privința avansurilor de trezorerie ridicate în perioada (...).(...).

În ce privește criticile aduse modului de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea le consideră neîntemeiate și urmează să le respingă.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată cu ocazia dezbaterilor orale asupra fondului cauzei așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 1 noiembrie 2010 de la file278 din dosarul de fond, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.. Apoi cuantumul acestora a fost probat, pe de o parte, prin chitanța care atestă plata onorariului avocațial în sumă de 2380 lei și pe de altă parte, prin chitanțele care atestă plata onorariului expertului și plata taxei de timbru și a timbrului judiciar. O. avocatului nu este nepotrivit de mare raportat la complexitatea cauzei astfel că nu se impune cenzurarea acestuia.

E. adevărat că prima instanță nu a expus pe larg motivele ce au dus la încuviințarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ci s-a limitat la indicarea textului de lege și a categoriilor de cheltuieli efectuate de partea a câștigat procesul, însă această împrejurare nu constituie un temei suficient pentru admiterea recursului cât timp insuficienta motivare poate fi suplinită și de către instanța de recurs.

A., dispozițiile art. 274 C.pr.civ. prevăd că în cazul în care una din părți cade în pretenții, la cerere, va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată în favoarea părții adverse. Totodată la art. 275 se arată că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată.

Întrucât nu se poate reține incidența prevederilor art. 275 C.proc.civ în cazul pârâtei D. M., lipsind o achiesare la pretențiile reclamantei, iar prin înscrisurile aflate la dosar s-a dovedit efectuarea cheltuielilor în sumă de

10390,30 lei, recursul declarat de pârâtă sub acest aspect apare neîntemeiat. Rezultă cu prisosință că aceste cheltuieli au fost determinate de refuzul autorității pârâte de a admite contestația formulată pe cale administrativă împotriva deciziei de impunere emisă cu aplicarea greșită a unor dispoziții legale, pârâta aflându-se în culpă procesuală.

Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale procedând ladeterminarea corectă a stării de fapt nefiind incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct.4, 6, 7 și 9 C.pr.civ. invocate de recurentă astfel că în temeiul disp. art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4450 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va menține în întregime.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei S. C. "92 S. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial ( f. 22 ), culpa procesuală aparținând în exclusivitate recurentei.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4450 din 08 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei S. C. "92 S. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. C. M. S. M. I. I.

Red.M.I.I./(...) dact.D.H./2 ex./ Jud.fond: S.O.;

G.,

L. FLOREA

← Decizia civilă nr. 1476/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 2571/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal