Decizia civilă nr. 2621/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2621/2011
Ședința ta de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 6513 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
C. se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 22 lei, achitată cu chitanța nr. 0102440088 din (...), aflată la fila
9 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata D. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z., a depus la dosarul cauzei un întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și a prevederilor OG nr. 92*/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin Sentința civilă nr. 6513 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantul M. D., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. Z. și s-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M. precum și excepțiainvocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004, de 1 an de zile. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 3388 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței TS5 nr. 4114458 (fila 9). Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 8 decembrie 2008 [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000]. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (1) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 12 noiembrie 2009. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr. 5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr. 2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)-(...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea U. E., iar fostul art. 90 din T.ui instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului tratat privind funcționarea U. E., cu același conținut. Instanța va face însă referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitară în vigoare la data plății taxei de poluare în litigiu. Instanța de fond a apreciat că o primă precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a R. la U. E.. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția R., dispoziții conform cărora: (2) „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4) Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile aliniatului (2)";. Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art. 1 din H.G. nr. 1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției R. cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căreia acesta include, între alte acte normative „dispozițiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., șiale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr. C340 din 10 noiembrie 1997";. Cu privire la competența instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale,dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional";. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din O. nr. 5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. T. a considerat că problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la data de (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că unautoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului , astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu a putut fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, C. europeană-D. G. Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sastabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, otaxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";. Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art..90 din Tratat, precum si la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcțieperformanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth , par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a se l u a in c alcul depre c iere a au to tur is mulu i , de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta."; Prin urmare, a concluzionat instanța de judecată, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins cererea reclamantului ca nefondată. Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a A. F. de M. a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării intimatele D. G. a F. P. S., în nume propriu si în numele A. F. P. Z. la restituirea sumei de 3388 lei, reprezentând taxa de poluare. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 alin.8 C.pr.civ., reclamantul a arătat că la data de (...), conform Contractului a achizitionat un autoturism marca AUDI A-4 iar pentru înmatricularea acestuia am fost obligat sa achit suma de 3388 lei, cu titlu de taxa de poluare. C. că această taxă a fost încasata de pârâtă fără un temei legal si în consecință, trebuie restituită. In argumentarea acestei poziții, reclamantul a arătat că obiectivul pentru care a fost introdusa taxa de poluare (în forma inițială, O. nr.5.) este acela de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont ca elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon; criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critica se referă, însa, la modificările aduse O.5., în care scopul nu mai este de protejare a mediului ci de protejare a industriei auto interne si de păstrarea a locurilor de muncă. Astfel, din preambulul ordonantei de urgent nr.2., rezulta faptul ca adoptarea acestuia a fost necesara având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internatională; faptul ca Guvernul României ia masuri pentru pastrarea locurilor de munca. Nici prin adoptarea ordonanței de urgent nr.7. intenția legiuitorului nu se schimba. Chiar dacă se vrea ca acest act să fie unul cu caracter reparatoriu, scopul rămâne acelasi, respective adoptarea unui cadru legislative ( ... ) fundamentat si pe criza economica mondiala, cu implicatii in economia nationala ( ... ). In concluzie rezulta, fără echivoc, ca scopul legiuitorului roman in primul act normative emis ( O.5.) a fost acela de a asigura protecția mediului înconjurător prin realizarea unor programe si proiecte, pentru îmbunătățirea calității aerului, iar prin celelalte doua acte normative adoptate ulterior (O. nr.2. si 7.) scopul a fost schimbat in sensul ca se dorește a se proteja industria constructoare si furnizoare de autoturisme si păstrarea locurilor de munca. Pentru aceste argumente, reclamantul consideră ca prin ultimele modificări aduse O. nr.5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din T. U. E. In privința constatării incompatibilității dintre art. 110 din TUE si un act normative național, reclamantul a apreciat că jurisprudența CEJ este edificatoare. In acest sens, Curtea retine ca pentru aplicarea acestui texteste nevoie sa fie îndeplinite câteva conditii: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate; trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate; trebuie sa existe un raport de concurenta intre produsele importante vizate de taxa si produsele interne favorizate, prevalarea fiscal națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Aplicând aceste condiții în cazul de față, reclamantul a apreciat că există atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează în R. si autoturismele second-hand deja înmatriculate in R.; si mai mult, există si o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale ( scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulatie a mărfurilor.) De asemenea, a mai precizat reclamantul, există un raport de concurenta între produsele interne si cele importate, prin efectul normei fiscal naționale se ajunge la discriminare, în sensul că norma fiscală ( OUG nr. 2. si 7.) orientează alegerea consumatorului spre o anumita categorie de produse, respectiv fie spre cele deja înmatriculate în R. (pentru acestea nu se plătește taxa de poluare) fie spre cele produse în R. ( care sunt scutite de taxa de poluare). In concluzie, din toate argumentele mai sus arătate rezulta fără echivoc că modificările aduse taxei de poluare prin 0.U.0.nr.2. si 7. sunt incompatibile cu art.110 din TUE si practica Curtii de A. este, edificatoare, in acest sens; dispozitiile O.U.O. 5. sun incompatibile cu art. 110 din TUE ( Dosar nr.(...)), iar modificările aduse acestei ordonanțe sunt incompatibile cu dispozițiile T.ui (Dos.(...)). In al doilea rând, a susținut reclamantul, având în vedere ca nu exista legislatie europeana primara sau secundara care sa instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor evaluarea conformități unui act normativ național de taxare a autovehiculelor se face prin raportare la art.90 din Tratat precum si la jurisprudența C. Cu alte cuvinte, taxarea autovehiculelor trebuie analizata in baza unor principii fundamentale de drept comunitar; dintre care amintim principiul criteriilor obiective. Curtea în numeroasele decizii pe care le-a pronuntat (C-132/88 C. c.Republica E., C-290/05 si 333/05 Nadasdi si Nemeth, C-343/93 N. T.) a arătat ca sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindri ca, tipul motorului, norma de poluare, deprecierea autoturismului in funcție de anumiți coeficienți. Aplicând aceste criterii in cazul dedus judecății, reclamantul a susținut că O. nr.5. cu modificările ulterioare respectă doar parțial cerințele stabilite cu C. E., dar si condițiile stabilite de CEJ în jurisprudența sa. Criteriul primei înmatriculări, introdus de legiuitorul român, face ca această taxă să fie discriminatorie, iar acest criteriu nu poate fi considerat obiectiv, mai mult, produce si un efect protecționist asupra produselor naționale în raport cu cele comunitare. Reclamantul a învederat și faptul că modificările aduse O. 5. prin O. nr.2. încalcă prevederile TUE este recunoscut de însuși legiuitorul român. Prin adoptarea O. nr.117. G. român încearcă să evite sancțiunile prevăzute de T. U. E. privind încălcarea dreptului comunitar si în acelasi timp să se siconformeze recomandărilor făcute de C. E. în ceea ce privește aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme. Necesitatea adoptării acestei ordonanțe s-a făcut, după cum rezulta chiar în preambulul acesteia, pe de o parte, pentru punerea de acord a O. nr.2. cu prevederile art. 110 din TUE, iar pe de altă parte, pentru faptul ca neasigurarea concordantei cu reglementarea comunitara va aduce prejudicii importante în relația cu R. cu U. E.. In concluzie, cum însuși legiuitorul român recunoaște că modificările aduse O.nr.5. încalcă legislația comunitara, se impune în mod obligatoriu să se înlăture aceste dispoziții din legislația naționala și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea taxei de poluare. Esential este faptul ca taxa pe poluare este preconceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în R., anterior intrării în vigoare a acestei taxe, fiind preconceputa numai pentru autovehiculele înmatriculate in celelalte state comuni tare, si reînmatriculate în R., după intrarea in vigoare a taxei pe poluare. Pe de altă parte, diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în Tara di Comunitatea E. in scopul reînmatriculării lor în R., în situatia în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de provenieta, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în tară si aflate în circulatie, taxa nu se mai percepe. Din analiza textelor de lege la care s-a făcut referire mai sus si având în vedere prevederile art. 16 din Constituția R., raportate la art.26 din Pactul International din dec.1966, cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de R. prin D. nr.212/1974 si art.l si 2 din OG nr.(...), privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, reclamantul a apreciat că se remarca si un alt tip de discriminare, respectiv o discriminare între persoanele care au solicitat si obținut înmatricularea autoturisme lor anterior datei de (...) si persoanele care înmatriculează autoturismele după aceasta dată (doar acestea din urma persoane plătesc taxa pe poluare), deși este evident că poluează si autoturismele primei categorii. Discriminarea se realizează de legiuitor care a legat taxa pe poluare de faptul înmatriculării autovehiculelor. Acestea sunt si motivele pentru care C. E., la data de (...), a initiat o noua procedura de infringment împotriva R. privitoare la modul în care este reglementata si perceputa taxa de poluare.In fine, fata de aceasta noua procedura de infringement, ministru mediului a anuntat public ca începând cu anul 2010 se va renunța la taxa de poluare perceputa în forma actuală, ceea ce conduce în mod necesar la concluzia că si inițiatorul acestei taxe o consideră abuziva, discriminatorie si în contradicție cu Normele E. Față de cele mai sus si urmare a efectului direct a prev.art.25, art.28 si art. 90 din T. Comunitatii E., reclamantul a solicitat instanței să constate că prevederile privind taxele de poluare sunt reglementări contrare celor din tratat. În argumentarea, reclamantul a mai precizat și faptul că practica judiciara în materie se pronunță în favoarea petenților, obligând institutiile specializate ale statului, după caz, fie la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei pe poluare, fie la restituirea acestei dobânzile legale aferente. In concluzie, la toate argumentele mai sus amintite, judecătorul național însărcinat să aplice cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare legislației nationale prin care s- ar îngrădi sau împiedeca repararea prejudiciilor prin impunerea de termene, condiții lăsând-le neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita saua aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe cale legislativa sau pe calea vreunei proceduri constituționale. Prin urmare, reclamantul consideră că recursul formulat este întemeiat si solicită admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate, în sensul, obligării intimatei la restituirea sumei de 3.388 lei In drept, s-au invocat dispozițiile art. 110 din T. U. E., art.148 Constituția R., art.117, 120 si 124 C.proc.fisc Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuieînțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T. de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). Desigur au susținut intimatele că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi tardivă/inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că se contestă refuzul nejustificat de restituire astfel încât apărările recurentelor sunt nefondate. Corectă însă este susținerea intimatei D. S. cu privire la dobândă deoarece prin demersul său, reclamantul a solicitat dobânda fiscală, prev. de art. 124 Cod proced. fiscală. Evident se poate obiecta de către recurent susținându-se că este îndreptățit la repararea prejudiciului. În această privință Curtea are însă în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG nr.9/2000, pretenții pe care însă reclamantul nu le-a formulat. Pe de altă parte, este real faptul că, în cauză, a fost formulată o cerere de chemare în garanție de către pârâta D. S. Curtea apreciază că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, astfel încât se impune admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea A. F. PENTRU M. să achite A. F. P. A M. Z. suma de 2655 lei taxă poluare. Față de toate aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 6.513 din 3 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifica în sensul că va dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 66818/(...) emisă de pârâta A. Z. și va obliga pârâta A. Z. să restituie reclamantului suma de 3.388 lei. Vor fi respinse restul pretențiilor formulate. Va fi admisă în parte cererea de chemare în garanție și obligată A. F. PENTRU M. B. să restituie pârâtei A. Z. suma de 3.388 lei. În baza art. 274 Cod proced. civilă, va obliga pârâta A. Z. să plătească reclamantului M. D. suma de 43,6 lei cheltuieli de judecată la fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 6.513 din 3 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 66818/(...) emisă de pârâta A. Z. și obligă pârâta A. Z. să restituie reclamantului suma de 3.388 lei. Respinge restul pretențiilor formulate. Admite în parte cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să restituie pârâtei A. Z. suma de 3.388 lei. Obligă pârâta A. Z. să plătească reclamantului M. D. suma de 43,6 lei cheltuieli de judecată la fond. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 08 I. 2011. Red.M.H. Dact.L.C.C./3 ex./(...) Jud.fond:C.C.
| ← Decizia civilă nr. 2889/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1398/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
