Decizia civilă nr. 5115/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 5115/2011
Ședința de la 24 N. 2011
C. compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier C. P.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul SC V. S. împotriva sentinței civile nr.1. din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. B.-N., în contradictoriu cu pârâtele intimate A. F. P. B., privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1. din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. B.- N. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de chemata în garanție A. F. PENTRU M.. S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei SC V. S. B. împotriva pârâtei A. F. P. B. S-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M.. Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată în cauză, a reținut următoarele: Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămată prin refuzul de a i se restitui taxa pe poluare cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr.2354/(...), emisă de pârâta AFP B. Or, în cauză nu poate fi reținută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrativ fiscale, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuniadministrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite reclamantului să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată în cauză. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului cu nr. de identificare W., reclamantul SC V. S. a solicitat pârâtei A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost înregistrata în data de (...), sub nr. 2354 si a fost soluționata prin respingere la (...) (fila 31). În data de (...), reclamantul a achitat la T. din cadrul Administrației F. P. B., suma de 4369 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform chitanței nr. 0785920 (fila 6). Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SC V. S. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată în dosar nr. (...), în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al. 7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă. În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul U. E., art. 148 Constituția R., art. 117 , 120 si 124 C.pr.fisc. În cauză a depus întâmpinare pârâta A. F. P. A M. B. prin care a solicitat respingerea recursului (fila 16). Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele: În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. Referitor la fond: În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect ocerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Referitor la cererea de acordare a dobânzilor: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și se va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 4369 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS6 numărul 0785920 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală. Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele: C. de chemare în garanție a A.F.M. B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituieun venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului. Se reține aplicabilitatea art. 1 al. 1 din OUG nr. 5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.."; Art. 60 al. 1 C.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretențiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubiri."; În consecință, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată să restituie pârâtei A. Z. suma de 4.369 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamantă. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC V. S. împotriva sentinței civile numărul 127 din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. B. N. pe care o modifică în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 4369 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS6 numărul 0785920 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală. Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. formulată de pârâta A. F. P. B. Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 4369 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011. Red.D.M./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: M. A. P.
| ← Decizia civilă nr. 4921/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 110/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
