Decizia civilă nr. 5878/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5878/2011
Ședința din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile promovate de pârâtele D. R.
PENTRU A. ȘI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. V. și D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2720 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamanta R. D. și intimata D.
G. V. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia nr.95/2009 emisă de D. C.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin avocat R. C. S., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 0. din data de (...), lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr.554/2004, OUG 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 2720 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj ca nefondate, fără cheltuieli de judecată Consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică, prin care a fost anulată obligația reclamantei de a plăti accesoriile datoriei vamale fiscale din 2003 dispunând ca acestea să fie calculate și achitate doar de la data efectivei comunicări a titlului de creanță respectiv de la data de (...). Cu privire la împrejurarea că organul fiscal se putea pronunța pe excepție fără a intra în cercetarea fondului, arată reprezentantul intimatei că legea procesual fiscală și dispozițiile codului fiscal nu menționează o atare procedură, aceasta fiind evocată de prevederile codului de procedură civilă. În situația în care organele fiscale se pronunță asupra contestației, singuracale de atac care se poate exercita este acțiunea în fața instanțelor de contencios administrativ. În privința cheltuielilor de judecată solicită a se constata că în vol. II la fila 11 există factura și chitanța emisă pentru suma de 1666 lei, instanța reducând proporțional onorariul solicitat, prin acordarea unor cheltuieli de doar 500 de lei, fapt pentru care apreciază că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursurilor. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA, Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2720 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă excepția inadmisibilității , admisă în parte acțiunea precizată, extinsă și completată de reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâtele D. R. pentru A. și O. V. C., D. V. C. și D. G. a F. P. a J. C. și în consecință a fost dispusă anularea în parte a deciziei nr.95/2009 a D. G. a F. P. C., anularea în parte a actului constatator nr.878/(...) întocmit de B. V. C. și a proceselor verbale nr.6621/J/CM/(...) și nr.3003/J/C.M/(...) emise de D. C. în sensul că accesoriile stabilite prin acest act constatator sunt datorate de reclamantă doar începând cu data de (...); menținut actul nr.878/2003 în privința taxei vamale de 2735 lei; a accizelor de 27 lei, a TVA-ului de 525 lei; obligate pârâtele la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată întrucât reclamanta și-a completat acțiunea în sensul anulării deciziei și în scris. Cu privire la termenul în care a fost depusă completarea mai reține instanța că acesta a fost făcută în termenul de șase luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004. Mai reține instanța că prin decizia nr.95/(...) emisă de D. G. a F. P. C. reclamantei i-a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată împotriva actului constatator 878/(...) și procesul-verbal nr. 6621/(...). Pentru a reține această stare de fapt, organul constatator, în esență, a reținut faptul că actele contestate i-au fost comunicate petentei prin poștă la data de 28 martie 2008 potrivit datei înscrise pe confirmarea de primire aflată în copie la dosarul cauzei, împreună cu somația nr. 7497/24 martie 2008. Cu referire la această problemă de drept, în cauză reclamanta a solicitat proba verificării de scripte (f.1, vol. II) arătând în esență că nu a semnat de primire pe confirmarea de primire din data de 28 martie 2008 (f.199, dosarul cauzei, vol. I), aceasta în contextul în care reclamanta a făcut dovada că până la data de (...) a avut rezidența în Spania (115-129). Încuviințând această probă instanța, în temeiul art. 177 Cod procedură civilă, a constatat în ședința publică din data de 13 mai 2011 că semnătura de pe confirmarea de primire anterior menționată, de la fila 199, nu aparține reclamantei. Prin urmare, în raport de această verificare de scripte se reține faptul că, comunicarea actului constatator a cărui anulare se solicită în cauză a fost făcută doar cu data de (...), printr-o adresă cu nr. 3151/(...) emisă de D. C. (f.8, vol. I), aspect recunoscut inclusiv de către reclamantă, și tot prin această adresă i s-a adus la cunoștință reclamantei și despre titlul executoriu emis în cauză și procesele-verbale menționate în cuprinsulacțiunii introductive de instanță, depusă la data de (...). În acest context reclamanta a formulat acțiunea în termenul legal prevăzut de art. 11 alin.1 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 175 și următoarele din OG 92/2003. Cu privire la problema de fond reține instanța că ambele părți recunosc faptul că prin C. nr.146/16 ianuarie 2002 reclamanta a introdus în țară autoturismul Opel Astra, beneficiind de aplicarea unui regim tarifar preferențial ca urmare a prezentării certificatului EUR 1, eliberat de autoritatea vamală germană în momentul efectuării exportului către furnizorul autoturismului. Taxele vamale calculate, urmare a aplicării acestui regim preferențial, au fost în cuantum de 3122,4981 lei. Prin actul constatator contestat D. C. a calculat retroactiv diferență de taxă vamală, accize, TVA și penalități în sumă totală de 10.412 lei. Susține reclamanta că nu i se puteau calcula aceste diferențe de taxe vamale deoarece autoritățile germane au verificat la momentul emiterii actului prezentat în vamă, autenticitatea acestuia. Cum autoritățile germane nu au anulat certificatul EUR 1, în mod nelegal, susține reclamanta autoritățile vamale române au calculat aceste diferență de taxe vamale. însă Această susținere a reclamantei este nefondată în condițiile în care autoritățile vamale germane au constatat, la efectuarea unui control ulterior al CI 146/16 ianuarie 2002, că acesta este nul, nulitate care are caracter retroactiv în raport de prevederile art. 141 alin.1 coroborat cu 148 din Legea 141/1997. Această constatare a autorităților germane a intervenit ca urmare a controlului anterior expus, iar în urma acestuia s-a constatat că autoturismul introdus în țară de către reclamantă este un produs neoriginar, acoperit de dovada de origine nerecunoscută de către autoritatea vamală străină (f.78-83). În concluzie, pe fondul cauzei reclamanta datorează taxele vamale, accizele și TVA-ul de plată în cuantum de 2735 lei + 27 lei+ 525 lei, stabilite prin actul constatator 878/12 august 2003 și penalități care însă vor fi calculate doar începând cu data de (...), data comunicării reale către reclamantă a creanțelor fiscale. Împotriva soluției menționate a declarat recurs D. G. a F. P. C. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii. În susținerea celor solicitate se arată că instanța a procedat la analiza pe fond a cauzei deși pe calea procedurii prealabile instituția nu s-a pronunțat cu privire la această și în consecință singura soluție din punct de vedere procedural ar fi fost dispunerea soluționării pe fond a acesteia în condițiile reglementate de art.213 alin.5 și art.217 alin.1 C.pr.fiscală. Tot astfel arată recurenta că nu împărtășește punctul de vedere susținut de intimată cu privire la posibilitatea de a ataca în fața instanței direct actele subsecvente emise de autoritatea vamală în condițiile în care abia ulterior acesta și-a precizat acțiunea iar potrivit dispozițiilor de procedură fiscală pot fi atacate în instanță numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor. De altfel arată recurenta intimată nu se poate prevala de dispozițiile privind repunerea în termen decât dacă face dovada unei împrejurări mai presus de voința și într-un anumit termen. Totodată recurenta critică soluția și din perspectiva obligării la plata cheltuielilor de judecată în considerarea că la data soluționării contestației instituția a ținut seama de toate documentele existente la momentul respectiv. Prin recursul declarat D. R. de A. și O. V. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii. Astfel searată că potrivit Legii nr.86/2006 datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză iar conform OG nr.92/2003 pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări iar majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului scadent și până la data stingerii datoriei inclusiv. În ceea ce privește susținerile că majorările urmau să curgă abia de la expirarea termenului prevăzut în actul administrativ atacat aceasta este doar data până la care contestatoarea intimată are posibilitatea să achite obligațiile vamale stabilite înainte de începerea executării silite și nu reprezintă termen de scadență a debitului de plată acesta fiind corect stabilit prin prisma dispozițiilor art.223 alin.2 din Codul vamal. Într-adevăr în cazul în care debitorul nu-și achită obligațiile stabilite prin deciziile de regularizare a situațiilor până la care termenele de scadență acolo indicate acestea devin titluri executorii în baza cărora urmează a se porni executarea silită în condițiile Titlului VII din OG nr.92/2003. În privința cheltuielilor de judecată se arată că a fost făcută aplicarea art.274 C.pr.civ. fără a lua însă în calcul că acțiunea a fost admisă în parte astfel că obligația este disproporționată. Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente și cu dispozițiile art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii. Astfel un prim argument constă în aceea că în mod greșit a fost soluționat fondul întrucât în raport cu dispozițiile în materie și procedurale dat fiind soluția dată prin decizia contestată trebuia dispus trimiterea în vederea soluționării pe fond. S. nu poate fi reținută deoarece se omite a se observa că prin demersul său intimata a invocat aspecte ce țin de fond, aspecte în raport de care se putea face apărările corespunzătoare. Într-o atare situație în care a fost făcută cunoscută solicitarea iar aceasta a fost pusă în discuția părților nu se poate reține că reținerile instanței ar fi greșite. Greșite nu sunt nici celelalte rețineri ale instanței întrucât în cauză s-a făcut dovada unor împrejurări ce au condus la promovarea demersurilor în fața autorităților - mai exact lipsa de la domiciliul în contextul rezidenței într-un alt stat dat și a unei comunicări viciate a actelor - cauza ce face aplicabile asa cum corect a reținut prima instanță dispozițiile art.103 C.pr.civ. Mai reține recurenta că în condițiile legii nu se putea ataca direct actele în fața instanței iar potrivit normelor fiscale în fața instanței se atacă decizia. Argumentele aduse nu pot fi primite câtă vreme prin demersul inițiat s-a evocat refuzul autorităților la completarea ulterioară în care a fost solicitată și anularea deciziei date în soluționarea contestației. De vreme ce se evocă refuzul autorităților în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului ce prevăd că se asimileaza actelor și refuzul. Susține însă autoritatea vamală că reținerile instanței cu privire la majorările datorate sunt greșite. Nici această susținere nu poate fi primită. Codul vamal invocat de recurentă prevede că atunci când la controlul vamal ulterior se constată diferențe în minus aceasta se comunică titularului operațiunii iar neplata diferenței datorate ca obligație bugetară de către titular în termen atrage suportarea de majorări de întârziere până la achitarea datoriei. Cu alte cuvinte penalitățile, majorările pot fi calculate pentru perioada ulterioară comunicării diferenței până la plata datoriei și numai pentru diferențele stabilite minus la controlul ulterior. În speță însă actele dosarului atestă cămajorările au fost calculate retroactiv de la momentul importului- declarației vamale - astfel că analizând din perspectiva incidenței codului vamal - art.61 stabilirea majorărilor prin actul constatator așa cum corect a reținut prima instanță este nelegală. În fine susțin părțile că instanța nu a reținut corect incidența normelor în privința cheltuielilor. Potrivit art.274 C.pr.civ. principiile ce guvernează obligația constau în culpa părți și dovada cheltuielilor cu acte justificative. În speță câtă vreme demersul a fost determinat de intimate iar prin acte s-a dovedit efectuarea cheltuielilor cu procesul nu se poate susține că nu era aplicabilă norma menționată. Evident se susține că acordarea cheltuielilor vizând onorariu este disproporționată în raport cu admiterea în parte a acțiunii. Împrejurarea invocată nu poate fi reținută întrucât trebuie avut în vedere că apărătorul a asistat la termenele stabilite și a formulat apărări context în care munca depusă nu poate fi considerată ca fiind de o complexitate redusă. Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. C., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. V. C. împotriva sentinței civile nr. 2720 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4385/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 674/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
