Decizia civilă nr. 2745/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2745/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul B. D. V., împotriva sentinței civile nr. 3967 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimații I. DE P. J. C., Ș. I. DE P. J. C. - C. DR. I. P., I. G. AL P. R. și I. G. AL P. R. - C. P. DE P. P. T., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari Legea nr. 360/2002.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3967/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s- a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. D. V., în contradictoriu cu pârâții I. de P. J. C., Ș. I. C. - chestor de poliție dr. I. P., I. G. al P. R., I. G. al P. R. - chestor principal de poliție P. T.
Prin întâmpinările depuse de către I. C. și I. șef al I. C. (f.27-32) s-a invocat pe cale de excepția necompetența materială a T.ui C..
Cu privire la această excepție, instanța s-a pronunțat în ședința publică din (...), respingând-o, motivarea regăsindu-se în practicaua hotărârii.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, instanța reține că prin D. Ș. I. C. emisă sub nr. 12/(...), reclamantul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea prevăzută de art. 17 lit. e din OMAI nr. 400/2004 și respectiv art. 58 lit. d din Legea
360/2002, destituirea din poliție, reținându-se încălcarea de către polițist, cu intenție a îndatoririlor prevăzute de art. 41 lit. e și h din Legea 360/2002. Reclamantul a contestat această dispoziție în raport de prevederile art. 61 alin.1 din Legea 360/2002 la organul ierarhic superior, contestația fiind respinsă prin D. I. G. al P. R. nr. 2088/(...).
Cu referire la starea de fapt care a atras sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție, s-a reținut faptul că aceasta nu este contestată de către reclamant, în ședința publică din data de (...) acesta, prin reprezentantul său, arătând că starea de fapt este cea descrisă în cuprinsul întâmpinării, acesta fiind și motivul pentru care a solicitat respingerea probelor testimoniale, apreciindu-le ca inutile în raport de recunoașterea sa.
Reclamantul a fost sancționat pentru faptul că în seara zilei de 18 martie 2010, în timpul liber, fiind și în ținută civilă, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe un drum public, fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, iar la scurt timp în contextul cercetărilor referitoare la împrejurările producerii acestuia, efectuate de polițiștii de la Secția 6 P., a adoptat un comportament necorespunzător prin atitudine și limbaj ce a impus folosirea mijloacelor de imobilizare, și care, prin atitudinea sa, a încălcat prevederile legale referitoare la îndatoririle polițistului, iar prin modul de manifestare a adus atingere onoarei polițiștilor șiprestigiului instituției, a fost încadrată la abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit.";a";
și 57 lit. „k"; din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, respectiv art. 12 lit.a și art. 12 lit.k din Ordinul MAI nr. 400/2004, respectiv „. necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei polițistului și prestigiului instituției"; și „încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri stabilite de lege pentru polițiști";.
Primul motiv de nelegalitate invocat al D. nr. 1. este dat de faptul că raportul de cercetare prealabilă întocmit cu ocazia cercetării disciplinare efectuate în cauză, în baza art. 19 și următoarele din Ordinul MAI 400/2004 nu i-a fost comunicat reclamantului. A. raport de cercetare prealabilă are nr. 483.802/29 martie 2010 prin care s-a reținut vinovăția reclamantului sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare de: comportare necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei polițistului și prestigiului instituției, prevăzută de art. 57 lit. a din Legea 360/2002 și art. 12 alin.1 lit.
„a"; din Ordinul MAI 400/2004 și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri stabilite de lege pentru polițiști prevăzută de dispozițiile art. 57 lit. „k";din Legea 360/2002 și art. 12 alin.1 lit. „k"; din Ordinul MAI nr. 400/2004 (f.50-53).
Cu referire la această apărare, respectiv necomunicarea raportului de cercetare prealabilă, s-a constatat că în conformitate cu art. 32 din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, reclamantului care anterior a fost citat în acest sens, i s-a adus la cunoștință conținutul raportului de cercetare prealabilă, cu această ocazie încheindu-se un proces-verbal încheiat de către reclamant (f.50-55,
111), acesta arătând textual că i-a fost prezentat dosarul de cercetare prealabilă, inclusiv conținutul raportului de cercetare prealabilă. Pentru motivele sus expuse, motivul de nelegalitate anterior arătat a fost respins ca nefondat.
Un alt motiv de nelegalitate invocat este cel referitor la faptul că prin D. Ș. I.
12/(...), pronunțată pe baza încheierii C.ui de D. nr.3./(...) i s-a aplicat o sancțiune disciplinară pentru alte abateri disciplinare decât cele cuprinse în încheierea de sesizare. A., invocă reclamantul că prin încheierea de sesizare s-a reținut încălcarea cu intenție a îndatoririlor prev. de art. 41 lit. e și h din Legea 360/2002, iar prin D. 1. s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu destituirea din poliție în conformitate cu prev. disp. art. 58 lit. d și 59 din Legea 360/2002.
Analizând dispozițiile legale enunțate mai sus instanța constată că art. 41 lit. e și h din Legea 360/2002 se referă la îndatoririle polițistului, respectiv „. este dator: e) să fie respectuos cuviincios și corect față de șefi, colegi și subalterni; h) prin întregul său comportament să se arate demn de considerația și încrederea impusă de profesia de polițist";, iar art. 58 lit. d și 59 se referă la sancțiunile disciplinare ale polițistului, fiind inserate în secțiunea „răspunderea juridică și sancțiuni";.
Prin urmare, din cele de mai sus rezultă că reclamantul nu a fost sancționat pentru alte abateri disciplinare decât cele cuprinse în încheierea de sesizare deoarece în încheierea de sesizare s-a menționat care sunt îndatoririle încălcate cu intenție de reclamant, respectiv cele de la art. 41 lit.e și h, iar efectul încălcării acestor îndatoriri a atras aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 58 lit. d și 59 din Legea
360/2002. Pe cale de consecință, s-a discutat de relația efect - cauză și nu de două abateri disciplinare diferite în cele două acte anterior menționate.
Mai invocă reclamantul în motivarea acțiunii faptul că în condițiile disp. art. 23,
24 și 56 din Ordinul MAI 400/2004, sancțiunea disciplinară împotriva sa trebuia suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale deoarece în opinia sa pentru aceeași faptă s-a pornit și urmărirea penală, existând un dosar penal pe rol în acest sens, iar pe de altă parte s-a declanșat și cercetarea prealabilă pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Potrivit art. 23 din Ordinul MAI anterior menționat, declanșarea procedurii cercetării prealabile se face și în situația în care fapta săvârșită are caracter penal, dar se suspendă în condițiile art. 24 din prezentul ordin până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
T. a considerat că în speță nu se impunea aplicarea art. 23 anterior menționat deoarece reclamantul este cercetat în dosarul penal pentru altă faptă decât cea care aatras sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție. A., așa cum rezultă din actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor contestate (f. 37 - 111), reclamantul nu a fost sancționat disciplinar pentru că a condus autoturismul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice și pentru implicarea în evenimentul rutier soldat cu pagube materiale ci a fost sancționat pentru comportamentul necorespunzător prin atitudine și limbaj pe care l-a avut față de polițiștii de la Secția 6 P., ce a impus folosirea mijloacelor de imobilizare și care a încălcat prevederile legale referitoare la îndatoririle polițistului.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant este dat de faptul că cercetarea disciplinară efectuată împotriva sa s-a făcut în absența unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor, fiind încălcate prevederile dispozițiilor art. 59 alin.4 din Legea 360/2002. Nici acest motiv de nelegalitate nu subzistă deoarece așa cum rezultă din aceleași acte depuse la dosarul cauzei reiese că cercetarea prealabilă s-a efectuat în prezența reprezentantului Corpului Național al Polițiștilor - dl. comisar de poliție N. C., fiind emisă o adresă în acest sens (f.83).
Se mai invocă faptul că dispozițiile contestate sunt nule absolut și pentru faptul că faptele care s-au reținut în sarcina sa au fost săvârșite în timpul liber, fiind în ținută civilă, autoturismul implicat în evenimentul rutier, fiind autoturismul proprietatea sa personală.
Nici această apărare nu este întemeiată deoarece în conformitate cu art. 42 lit. d) din Legea 360/2002 polițistul este obligat "sa aibă o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficială și sa nu compromită, prin activitatea sa publica ori privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte";, și, prin urmare, reiese că, conduita și comportamentul polițistului trebuie să fie în conformitate cu prestigiul funcției sau al instituției și în timpul activității sale private, sau cu alte cuvinte și în timpul său liber.
Un alt motiv invocat de către reclamant a fost faptul că sancțiunea aplicată s-a dispus cu încălcarea prevederilor dispozițiilor art. 14 lit. b, f și g și art. 39 din Ordinul MAI 400/2004 în sensul că i s-a aplicat cea mai gravă sancțiune disciplinară fără a se avea în vedere activitatea desfășurată anterior pentru care a primit calificativele "bun și foarte bun";. Instanța a apreciat că în raport de starea de fapt descrisă în cuprinsul considerentelor, sancțiunea disciplinară a fost corect individualizată, aspect care reiese din materialul probator efectuat în cauză. Prin urmare, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de către reclamant și modalitatea concretă în care s-au desfășurat evenimentele, apreciem că sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității acesteia cu abaterea săvârșită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. D. V., solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului, astfel cum a fost formulată.
În fapt, recurentul a motivat că a invocat ca motive de nelegalitate a D. S. I. C. împrejurarea ca prin D. S. I. C. nr.12/(...) pronunțata pe baza încheierii C.ui de disciplina nr. 3./(...) i s-a aplicat o sancțiune disciplinara pentru alte abateri disciplinare decât cele cuprinse in încheierea de sesizare aspect care in opinia subsemnatului atrage nulitatea absoluta a D. contestate.
În argumentarea acestei susțineri a arătat că, conform prevederilor dispozițiilor art. 19 si următoarele din Ordin, cercetarea prealabilă începe prin luarea la cunoștința a aspectelor care pot constitui abatere disciplinara, luare la cunoștința care se face direct sau prin sesizare. D. cercetării se face prin D. de zi pe unitate emisă de șeful competent în care se desemnează si ofițerul care va efectua cercetarea si se finalizează printr-un raport de cercetare prealabila care se înaintează sefului ce a dispus cercetarea pentru ca acesta sa dispună conform prevederilor art.36 din Ordin.
In speță, a fost întocmit R. de cercetare prealabila nr. 483.802/(...), prin care s-a reținut vinovăția sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare de comportare necorespunzătoare in societate care aduce atingere onoarei polițistului si prestigiului instituției - prev. de dispozițiile art. 57 lit. a din Legea nr. 360/2002 si art.12 al. I lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004, precum și încălcarea prevederilor legale referitoare laîndatoriri stabilite de lege pentru polițiști - prev. de dispozițiile art. 57 lit. k din Legea nr.
360/2002 si art. 12 al. I lit. k din Ordinul MAI 400/2004. Ca etapa următoare a procedurii disciplinare, in temeiul dispozițiilor art.36 lit. c din Ordinul MAI nr. 400/2004 după primirea raportului de cercetare prealabila seful care a dispus-o sesizează si consulta C. de D. P. in fata C.ui de D. este reglementata de art. 38 si urm. din Ordinul MAI nr.400/2004. Conform art.41 lit. b si c din Ordin, C. de D. întocmește încheierea cu privire la cauza in legătura cu care a fost sesizat si o înaintează sefului unității care a dispus constituirea sa cu propunere in ceea ce privește sancțiunea. Aceasta Încheiere se întocmește pe baza raportului de cercetare prealabila.
Prin încheierea 3. din data de (...) C. de D. a reținut încălcarea cu intenție a îndatoririlor prevăzute de art. 41 lit. e si h din Legea nr. 360/2002 care prevăd ca "P. este dator: e) sa fie respectuos, cuviincios si corect fata de șefi, colegi si subalterni h) prin întregul sau comportament sa se arate demn de considerația si încrederea impuse de profesia de polițist" si a prevederilor art. 6 lit. i din HG 991/2005, care reglementează principiul respectului datorat persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților ...
P. disciplinara s-a finalizat cu emiterea D. S. I. C. cu nr. 12/(...) necomunicata reclamantului, prin care s-a dispus sancționarea disciplinara a reclamantului cu destituirea din politie pentru săvârșirea abaterilor disciplinare de :"comportare necorespunzătoare in societate care aduce atingere onoarei polițistului si prestigiului instituției si încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri stabilite de lege pentru polițiști";, sancțiune aplicata in conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 58 lit. d si 59 din Legea nr. 360/2002 si art.17 lit. e din Ordinul MAI nr. 400/2004 si in baza Încheierii C.ui de disciplina nr. 3./(...).
Având in vedere cele reținute de către instanța in înlăturarea apărărilor reclamantului, apreciindu-se că aceasta a pronunțat hotărârea pe baza unor motive străine de natura pricinii ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii conform dispozițiilor art. 304 pct.7 C. pr. civ. Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că reclamantul nu a contestat pe motiv de nelegalitate dispoziția in raport de prevederile art. 58 lit. d si 59 care intr-adevăr reglementează regimul sancționator, ci in raport cu prevederile art. 57 lit. a si k din Legea nr. 360/2002 si art. 12 al. 1 lit. a si k din Ordinul MAI nr. 400/2004 pentru care s-a întocmit R. de cercetare disciplinara ca act ce sta la baza sesizării C.ui de disciplina, texte care se refera la alte categorii de abateri decât cele de la art. 41 din Legea nr. 360/2002 care reglementează îndatoririle polițistului si care sunt cele reținute in încheierea nr. 3./2010 pe baza căreia s-a emis D. contestata si s-a aplicat sancțiunea.
Cu privire la aceste apărări concrete ale reclamantului, instanța nu s-a pronunțat, analizând in schimb aspecte ce exced apărărilor formulate.
D. atacată a fost pronunțata pe baza încheierii prin care se retine in sarcina reclamantului încălcarea unor îndatoriri si nu săvârșirea unor abateri disciplinare concrete, astfel cum acestea au fost reținute in R. de cercetare prealabila si care prin natura lor pot atrage aplicarea sancțiunii.
Reclamantul a invocat ca motiv de nelegalitate al D. faptul ca potrivit dispozițiilor art.23 coroborat cu art.24 si 56 din Ordinul MAI cercetarea disciplinara trebuia suspendata pana la soluționarea definitiva a cauzei penale, ceea ce insa nu s-a întâmplat, cercetarea fiind finalizata prin aplicarea sancțiunii, împrejurarea care de asemenea atrage nelegalitatea si implicit nulitatea absoluta a D. contestate.
În acest sens, prin R. de cercetare prealabila nr. 483.802/(...) s-a reținut împrejurarea ca in seara zilei de (...) fiind in timpul liber si in ținuta civila, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe un drum public, fiind implicat intr- un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, iar la scurt timp in contextul cercetărilor referitoare la împrejurările producerii acestuia efectuate de polițiști de la secția 6 P.,acesta a adoptat un comportament necorespunzător prin atitudine si limbaj, ceea ce a impus folosirea mijloacelor de imobilizare.
Reclamantul a arătat in fata instanței de fond împrejurarea ca a condus pe drumurile publice un autoturism in timp ce se afla sub influenta băuturilor alcoolice fiind implicat intr-un eveniment rutier care a produs pagube materiale formează obiect al unui dosar penal deschis împotriva acestuia.
În acest context, in speța dedusa judecății erau incidente prevederile art.23 din Ordinul MAI nr. 400/2001 care prevede ca: "declanșarea procedurii cercetării prealabile se face si in situația in care fapta săvârșita are caracter penal, dar se suspenda in condițiile art.24 din prezentul ordin pana la soluționarea definitiva a cauzei penale. " Instanța de fond a apreciat ca nu se impunea aplicarea art. 23 deoarece reclamantul este cercetat in dosarul penal pentru o alta fapta decât cea care a atras aplicarea sancțiunii cu destituirea din politie. Mai retine instanța ca: "reclamantul nu a fost sancționat disciplinar pentru că a condus autoturismul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice si pentru implicarea in evenimentul rutier soldat cu pagube materiale ci a fost sancționat pentru comportamentul necorespunzător prin atitudine si limbaj pe care l-a avut fata de polițiștii din secția 6 P. .. ".
A.e susțineri vin in contradicție flagranta cu alte considerente prin care aceeași instanța retine: "vom retine doar faptul ca reclamantul a fost sancționat pentru faptul ca in seara zilei de 18 martie 2010 in timpul liber, fiind si in ținuta civila, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe un drum public fiind implicat intr- un eveniment rutier soldat cu pagube materiale .... ". Or, în condițiile în care instanța de fond a reținut că sancțiunea a fost aplicată și pentru aceste fapte, corect de altfel prin raportare la actele dosarului, în mod evident nelegal au fost înlăturate apărările subsemnatului privind incidența art. 23 din Ordinul MAI nr. 400/2004, in sensul ca se impunea suspendarea cercetării pana la finalizarea dosarului penal.
În mod evident, o sancțiune de atare gravitate, cea mai grava in ierarhia sancțiunilor disciplinare, nu s-ar fi aplicat in ceea ce-l privește doar pentru comportamentul necorespunzător avut fata de colegii mei si s-a aplicat având in vedere si faptele anterioare, conducerea sub influenta alcoolului. Se arată ca in dosarul penal care i s-a deschis pentru aceasta fapta, a fost trimis in judecata fiind pus in situația de a i se aplica doua sancțiuni pentru aceeași faptă, sancțiunea disciplinara si cea penala.
Un alt motiv de nelegalitate a sentinței instanței de fond consta în înlăturarea nejustificata a apărărilor legate de împrejurarea ca faptele care s-au reținut in sarcina acestuia ca si abateri disciplinare si au condus la aplicarea sancțiunii au fost săvârșite in timpul său liber, fiind in ținuta civila autoturismul implicat in evenimentul rutier fiind autoturismul proprietate personala. Atâta timp cat faptele au fost săvârșite in afara serviciului si fara legătura cu atribuțiile de serviciu putea fi antrenata eventual răspunderea contravenționala sau in anumite circumstanțe răspunderea penala si in nici un caz răspunderea disciplinara.
Este real ca potrivit disp.art.42 lit. d din legea nr.360/2002, polițistul este obligat sa aibă un comportament adecvat cu prestigiul funcției si in timpul activității private, deci in timpul liber, insa a rog sa binevoiți a avea in vedere ca acest regretabil comportament necuviincios la adresa colegilor mei l-am manifestat in cadrul strict restrâns al secției de P. nu in public si nu in prezenta unor persoane străine de instituție. S. pronunțata de către instanța de fond este si netemeinică având in vedere împrejurarea reținuta de către instanța a proporționalității dintre gravitatea faptei săvârșite si sancțiunea aplicata. O atare sancțiune se justifica poate in ipoteza in care aceasta se aplica si pentru fapta de a conduce autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice si de a provoca un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, pentru care însă instanța de fond susține ca nu a fost sancționat.
În pofida celor reținute de către instanța de fond, sancțiunea a fost dispusă cu încălcarea prevederilor disp. art. 14, art. 39 lit. e din Ordinul nr. 400/2004 si ale dispozițiilor art. 59 din legea nr.360/2002, nerespectându-se principiul proporționalitățiisancțiunii dispuse cu abaterea săvârșita, si neavându-se in vedere împrejurările in care s-au săvârșit faptele, urmările acestora in concret precum si conduita anterioara a reclamantului care nu a mai fost cercetat disciplinar si a obținut calificative foarte bune in activitatea profesionala. A.e circumstanțe nu au fost avute in vedere, după cum nu a contat nici atitudinea de după producerea incidentelor, stăruința depusa pentru înlăturarea consecințelor si atitudinea onesta avuta pe tot parcursul cercetării.
Prin întâmpinarea formulată (f. 13-17), pârâtul I. G. al P. R. a solicitat respingerea recursului.
În data de (...), pârâtul intimat I. de P. al județului C. (f. 19) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond în mod corect a constatat că întregul dosar de cercetare disciplinară are ca obiect abaterile disciplinare ale agentului principal B. D.-V., respectiv comportamentul necorespunzător prin atitudine și limbaj avut față de polițiștii de la Secția 6 P., în data de (...), imediat după ce acesta a provocat un accident rutier și că pentru aceste abateri i s-a aplicat sancțiunea prin D. șefului I. de P. J. C. nr. 12/(...).
Îndatoririle nerespectare de către dl. B. D. - V. sunt prevăzute de către art. 41 lit. e și h din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, la art. 57 lit. a) și k ) fiind prevăzute ca abateri disciplinare nerespectarea acestor îndatoriri, iar la art. 58 lit. d) este prevăzută sancțiunea care i s-a aplicat pentru abaterile disciplinare săvârșite. D. procedurii cercetării prealabile s-a făcut în conformitate cu prevederile al. (2) al art. 23 din Ordinului MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M. Internelor si Reformei Administrative, deoarece, așa cum am arătat și mai sus, nu s-a făcui pentru că a condus autoturismul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice și pentru implicarea în evenimentul rutier soldat cu pagube materiale, ci pentru comportamentul necorespunzător prin atitudine și limbaj pe care l-a avut față de polițiști de la Secția 6 P., ce a impus folosirea mijloacelor de imobilizare.
Conform prevederilor art. 57 lit. a) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului și ale art. 12 al. (1) lit. a) din Ordinului MAI nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M. Internelor si Reformei Administrative, constituie abatere disciplinară comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate dacă aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției. Faptele petentului au fost de natură să aducă atingere onoarei și probității sale profesionale chiar dacă au fost săvârșite în sediul secției de poliție.
Cu privire la apărarea recurentului că nu a comis fapta în public și nu în prezenta unor persoane străine de instituție, precizează că la comiterea faptelor a fost martoră o persoană care nu face parte din politie, respectiv plutonierul Bența Iancu de la G. M. de J. C. N. S. s-a aplicat în urma cercetării prealabile a consultării consiliului de disciplină și în urma analizei materialului probator și a stării de fapt, având în vedere gravitatea abaterilor săvârșite de către reclamant..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Întregul parcurs al procedurii disciplinare care a avut ca obiect analizarea comportamentului reclamantului recurent, concretizat în D. șefului I. de P. J. C. nr. 4. din (...), prin care s-a dispus efectuarea cercetării prealabile, raportul de cercetare prealabilă, D. sefului I. de P. J. C. nr. 4. din (...) prin care s-a dispus constituirea C.ui de disciplină, încheierea C.ui de disciplină nr. 3. din (...), D. nr. 12/(...) emisă de către Ș. I. de P. J. C. chestor de poliție I. P., D. 2088/(...) emisă de către I. G. al P. R. chestor P. T. relevă caracterul legal și temeinic al procedurii administrative derulate împotriva reclamantului recurent.
Trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că reclamantul recurent nu contestă starea de fapt reținută în baza probelor administrate ci invocă vicii procedurale, încadrarea în drept și consecințele pe care acest comportament le generează în plan disciplinar.
Primul motiv de nelegalitate se referă la reținerea de către C. de D. și de către Ș.
I. C. a unor alte abateri disciplinare decât cele cu care au fost sesizați prin R. decercetare prealabilă. O analiză atentă a acestor texte de lege invocate relevă faptul că acest motiv de recurs constituie o simplă speculație neîntemeiată.
A., prin raportul de cercetare prealabila nr. 483.802/(...) s-a reținut vinovăția sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare de comportare necorespunzătoare in societate care aduce atingere onoarei polițistului si prestigiului instituției - reglementată de dispozițiile art. 57 lit. a din Legea nr. 360/2002 si art.12 al. 1 lit. a din Ordinul MAI nr.
400/2004, precum și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri stabilite de lege pentru polițiști - reglementată de dispozițiile art. 57 lit. k din Legea nr. 360/2002 si art. 12 al. I lit. k din Ordinul MAI 400/2004.
Dispozițiile art. 57 lit . k din Legea 360/2002 au un caracter de mare generalitate reglementând faptul că, constituie abatere disciplinară: ,,încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege,,. Desigur că textul nu enumeră într-o manieră explicită care sunt în concret îndatoririle, incompatibilitățile, conflictele de interese și interdicțiile și din acest motiv se completează într-o manieră logică cu acele articole din Legea 360/2002 care legiferează în mod expres și limitativ aceste instituții.
Dispozițiile art. 57 lit. k din Legea 360/2002 sancționează încălcarea îndatoririlor legale iar art. 41 enumeră în concret care sunt respectivele îndatoriri. În sarcina reclamantului recurent s-a reținut în mod concret nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin.
1 lit. e și h, în concret: ,,sa fie respectuos, cuviincios și corect fata de șefi, colegi sau subalterni,, precum și ,,prin întregul său comportament, să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist,,.
Orice confuzie este exclusă, iar afirmația conform căreia temeiul de drept este diferit este total neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 57 si 41 se completează și nu se exclud. În con se cință , a rt. 4 1 lit. e și h d in L e g ea 3 60 /20 0 2 se refe ră la îndatoririle
p o lițistu lui, a rt. 5 7 lit. k inst itu ie o a ba te re d iscip lin a ră pe n tru în că lcare a a ce sto r îndatoriri iar a rt. 5 8 lit. d și 5 9 se refe ră la sa n cțiun ile d iscip lina re a le po lițistu lui , fiind i nse rate în se cțiu ne a „răsp u nd e rea jurid ică și sa n cțiun i ";. Prin urmare, reclamantul nu a fost sancționat pentru alte abateri disciplinare decât cele cuprinse în încheierea de sesizare deoarece în încheierea de sesizare s-a menționat care sunt îndatoririle încălcate cu intenție de reclamant, respectiv cele de la art. 41 lit.e și h, iar efectul încălcării acestor îndatoriri a atras aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 58 lit. d și 59 din Legea 360/2002.
Cu privire la o posibilă suspendare a acțiunii disciplinare până la soluționarea dosarului penal deschis reclamantului recurent în urma incidentului, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că în speță nu se impunea aplicarea art. 23 din Ordinul MAI 400/2004 deoarece reclamantul este cercetat în dosarul penal pentru altă faptă decât cea care a atras sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție. A., așa cum rezultă din actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor contestate (f. 37 - 111 din dosarul de fond), reclamantul nu a fost sancționat disciplinar pentru că a condus autoturismul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice și pentru implicarea în evenimentul rutier soldat cu pagube materiale ci a fost sancționat pentru comportamentul necorespunzător prin atitudine și limbaj pe care l-a avut față de polițiștii de la Secția 6 P., stare de fapt care a impus folosirea mijloacelor de imobilizare și prin care recurentul a încălcat prevederile legale referitoare la îndatoririle polițistului, așa cum sunt reglementate de art. 41 lit e și f prin raportare la dispozițiile art. 57 lit k din Legea 360/2002.
În sarcina recurentului s-a reținut și săvârșirea faptei reglementate de dispozițiile art. 57 lit. a din Legea 460/2002 care reglementează ca fiind abatere disciplinară
,,comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului instituției,,. Faptele petentului au fost de natură să aducă atingere onoarei și probității sale profesionale chiar dacă au fost săvârșite în sediul secției de poliție. Cu privire la apărarea recurentului că nu a comis fapta în public și nu în prezenta unor persoane străine deinstituție, este de reținut aspectul că la comiterea faptelor a fost martoră o persoană care nu face parte din politie, respectiv plutonierul Bența Iancu de la G. M. de J. C. N.
Cu privire la individualizarea sancțiunii instanța de recurs nu poate formula obiecții pertinente. S. s-a aplicat în urma cercetării prealabile, a consultării consiliului de disciplină și în urma analizei materialului probator și a stării de fapt, având în vedere gravitatea abaterilor săvârșite de către reclamant, fiind una proporțională cu circumstanțele expuse și cu deplină acoperire în textele legale enunțate.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de B. D. V. împotriva sentinței civile nr. 3967 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. D. V. împotriva sentinței civile nr. 3967 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. A.-I. A. C. I.
În concediu de odihnă, semnează vicepreședinte A. A. I.
V. D.
GREFIER R ed.AAI/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 1552/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5531/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
