Decizia civilă nr. 4926/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 4926/2011
Ședința de la 22 noiembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A. M.
JUDECĂTORI: D. P.
M. S.
G.: C. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. A
J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. S. și A. F. PENTRU M.-M. M. împotriva sentinței civile nr. 149 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.
M., în contradictoriu cu reclamantul intimat F. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 24 octombrie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatului
F. A.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 149 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. s-au respins excepțiile formulate de către pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. S. . S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul F. A., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P. B. S. și M. M. - A. F. PENTRU M. și, în consecință, s-a anulat decizia nr. 968 din (...) emisă de pârâta D. G. A F. P. M.. Au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. S. să restituie reclamantului suma de 9.565 lei. S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamant. Au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. S. să plătească reclamantului suma de 843 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Conformându-se exigențelor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiilor invocate prin întâmpinare de către pârâte, Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune nu a putut fi primită deoarece în speță este aplicabil termenul de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală care a început să curgă de la data restituirii parțiale a sumelor plătite de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare. La data de (...) reclamantul a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 5.728 lei pentru auto marca Audi, provenit din Regatul Belgiei din care la data de (...) i se restituie, în temeiul art. 11 din OUG nr. 5., suma de 2.209 lei. De asemenea, la data de (...) reclamatul a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 9.247 lei pentru auto marca Mercedes - Benz, provenit din Regatul Olandei din care la data de (...) i se restituie, în temeiul art. 11 din OUG nr. 5., suma de 3.201 lei. Prin urmare, termenele de prescripție au început să curgă de la data de (...), data restituirii parțiale a taxei de primă înmatriculare, ceea ce înseamnă că, chiar dacă ar fi aplicabil termenul general de 3 ani, nu a operat prescripția extinctivă, acțiunea fiind înregistrată pe rolul T. la data de (...). Și celelalte excepții au fost apreciate de tribunal ca fiind vădit nefondate câtă vreme sumele au fost plătite cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Capitolul II¹ din Codul fiscal la art. 2141 - 2143 . Simpla chitanță eliberată de organul fiscal privitor la suma achitată de către plătitorul taxei (unicul act care este remis plătitorului în relația cu organul fiscal) nu poate fi considerată un act administrativ fiscal în sensul art. 41 Cod procedură fiscală, pentru a fi atacat în procedura prealabilă. În chitanța de plată nu se regăsesc, printre altele, motivele de fapt sau temeiul de drept, mențiuni obligatorii cerute de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală în cuprinsul unui act administrativ fiscal. Prin urmare, refuzul pârâtei D. G. a F. P. M. de a-i restitui reclamantului diferența între suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autovehicule și taxa pe poluare îl îndreptățește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 8 alin.1 teza II din L. nr. 554/2004. Taxa a fost percepută reclamantului în temeiul Codului fiscal, așa încât aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei deoarece ar retroactiva, fiind încălcat astfel art. 15 alin.2 din Constituția României. Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din două state membre ale Uniunii Europene două autovehicule pentru înmatricularea cărora a achitat cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Capitolul II¹ din Codul fiscal la art. 2141 - 2143 suma totală de 14. 975 lei din care i s-a restituit suma totală de 5.410 lei, rămânând o diferență de 9.565. Prin decizia nr. 968 din (...) emisă de D. G. a F. P. M. s-a respins cererea reclamantului de restituire a diferenței de 9.565 lei. Instanța de fond a constatat că dispozițiile legale care au stat la baza perceperii taxei pe poluare rămân în continuare fără aplicabilitate, întrucât contravin normelor de drept comunitar și practicii Curții Europene de Justiție adoptată în materie de taxe, așa încât partea reclamantă este în drept la o justă și integrală despăgubire din partea Statului Român, prin instituțiile sale ce au responsabilități în acest domeniu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. S., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din T., fiind neutră din punct de vedere fiscal. În ce privește cheltuielile de judecată, pârâta a arătat că organul fiscal a aplicat dispozițiile legale privind restituirea către reclamant a sumei pentru care există temei legal de restituire. De asemenea, arată că a avut atribuții doar de calcul a taxei de poluare, taxa fiind virată în contul Administrației F. pentru M. conform Normelor metodologice emise în aplicarea O.U.G. nr. 5., iar restituirea taxei pe poluare cu dobânda legală și cheltuielile de judecată urmând a se face tot de la bugetul A. Intimatului F. A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece taxă specială de primă înmatriculare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. Cu cheltuieli de judecată.(f.17-20) Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: In ce priveste Ipotezele legale de restituire si conformitatea taxei de prima inmatriculare cu dreptul Uniunii Europene Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Astfel recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atareipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. In ce priveste motivul de recurs vizind dobanda in speta nu s-a acordat dobanda astfel ca aceste motiv este fara obiect. In ce priveste motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata acesta este nefondat cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de prima inmatriculare si de restituirea efectiva a acesteia . Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. Î.ucât culpa procesuală aparține pârâtei, Curtea în temeiul prevederilor art. 316,298,274 alin. 1 C.proc.civ. va obliga pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. S. să plătească, reclamantului-intimat F. A. suma de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. S. împotriva sentinței civile nr. 149 din 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului reclamantului intimat F. A. suma de 50 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 22 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. M. D. P. M. S. Red. A.A.M./ 2011 Dact.H.C./2 ex.;(...) Jud.fond:S. A.iu . G., C. C.
| ← Sentința civilă nr. 402/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1552/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
