Decizia civilă nr. 4857/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.4857/2011
Ședința din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. L. împotriva sentinței civile nr. 1937 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 16 noiembrie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatul P. M. C.-N.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1937 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. L. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. 2. mai 2010 și plata drepturilor salariale. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul P. mun. C.-N., iar prin D. 2709 din 26 mai 2010 emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr.676 din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...), emis în aplicarea acestei legi, în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr.239/20 mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, s-a reținut că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. M.C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3.. În baza acestei adrese, P. mun. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. mun.C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamanta este îndreptățită sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, instanța a reținut următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv, în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și J ustiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. Potrivit art. 10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea L. 3., se arată că „înconformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilorlegale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";. Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor. În condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3.. Reclamanta este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii. Instanța a analizat dacă cele două sporuri solicitate de reclamantă și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă. A apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la:constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale. În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. mun.C.-N. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. L., solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.Dispoziției nr.2709 din data de 26 mai 2010, ca nelegală și netemeinică. Raportat la considerentele invocate în motivarea hotărârii și față de probațiunea administrată în cauză, consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de disp.art.304 pct. 9 C.pr.civ. Consideră că interpretarea instanței de fond în argumentarea soluției de constatare a nelegalității acordării sporului de stabilitate contravine prevederilor legale in vigoare. Nici unul din cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu excede prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate denotele de la anexa 1/2 și 1. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. Astfel, în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază În temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 112 și 11112 din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1/2010, și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.676/(...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de subsemnatul-reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminare celor două sporuri. Ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheirii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municipiului C. N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. A. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (înregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si Justiție și a C. C. a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității rationamentului expus vine și din interpretarea teleologica a dispozițiilor legale mentionate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de munca exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază. stabilit conform legii și o parte variabilă. constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căroracordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția Tribunalului C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecinta, apreciază că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea sa raportându-se doar la momentul încheierii contractului/acordului colectiv de muncă "după publicarea legii nr. 3.". În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 2709/(...), a reiterat motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată. Prin întâmpinarea formulată, P. M. C.-N. a solicitat respingerearecursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că raportat la probatiunea administrata in cauza si fata de considerentele retinute in motivarea hotararii, sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, avand in vedere urmatoarele: Astfel, recurenta-reclamanta este angajata intimatului-parat avand un salariu lunar brut in decembrie 2009, care cuprinde salariul de baza, indemnizatia de dispozitiv, sporul pentru toxicitate, sporul de stabilitate si sporul de vechime. Intimatul-parat a emis D. nr.2709/(...) prin care drepturile salariale erau compuse din: salariul de baza care cuprinde si sporul de vechime in munca si sporul pentru conditii periculoase (toxicitate). Prin aceasta dispozitie s-a eliminat sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite si acordate anterior, in decembrie 2009. Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritatile institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative. In baza acestor prerogative L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, in cuprinsul art. 3 lit. "c" a stabilit, printre altele, principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colective, precum si prin alte modalitati. Insa, asa cum rezulta din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse in salariul de baza sunt prevazute in notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor, functiilor de baza sau a indemnizatiilor lunare de incadrare, dupa caz. In anexa 1/3 la L. 3. privind "Administratia publica locala" se prevede ca in coeficientul prevazut la coloana "B." sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidentialitate, sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv. T., conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) si art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu data de (...) nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contractele individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor L.-cadru 3.. In scopul aplicarii dispozitiilor legale sus-mentionate au fost emise Ordinele nr,42/(...) si nr. 32/(...) a M inistrului M. F. si P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare si control al aplicarii L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale prin agentiile teritoriale pentru prestatii sociale si directiile generale ale finantelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligatia ca, in termen de 5 zile lucratoare, de la data comunicarii sa corecteze eventualele reincadrari eronate si sa retransmits situatiile prevazute la alin.2. La finele lunii decembrie 2009, salariul recurentei-reclamante era compus din salariul de baza, spor de toxicitate, spor de dispozitiv, spor de stabilitate si spor de vechime. Apoi, intimatul-parat a emis D. nr.676/(...) prin care acorda recurentei-reclamante, incepand cu data de (...), salariul cu componentele: salariu de baza, spor de toxicitate, spor de dispozitiv, spor de vechime si spor de stabilitate. S. de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.- cadru si nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului de baza al recurentei-reclamante, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin acorduri/contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, in anexa 1/3 din L. nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse in coeficientul prevăzut in coloana "B.". Prin Deciziile nr. 1011/(...), nr. 1250/(...) si 1280/(...) Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.l si 2 din Ordonanta de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., exceptii care au fost respinse. Tot Curtea Constitutionala a stabilit ca prin L.-cadru nr. 3. nu s-au incalcat prevederile art. 41 alin.2 si alin.5, art. 1 alin.4 si art.16 din Constitutia R. deoarece, dreptul la munca fiind un drept complex care include un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele si conditiile in care personalul platit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adauga la salariul de baza. Trebuie facuta mentiunea ca, Curtea Constitutionala verifica conformitatea legii cu prevederile Constitutiei R. fara a se pronunta asupra interpretarii sau aplicarii concrete a acesteia. T., la randul sau Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumita situatie de fapt. Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifica caracterul discriminatoriu al masurii, gravitatea masurii si efectele particulare ale acestei masuri in cazul concret cu care a fost investita. Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea "Dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 2S% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul M. Administratiei si I.lor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoaraactivitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de I." In ceea ce priveste sporul de stabilitate acesta nu era prevazut de legislatia salarizarii, aplicabilă până la (...), pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în baza noii legi de salarizare. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Principalele motive invocate atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în cuprinsul recursului sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Curtea reține ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publiceprevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010,personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabiliteprin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prinacorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care a fost lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța de fond era obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea recurentei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, instanța de judecată fiind singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Curtea mai reține și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu putea fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Curtea observă că aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici șipersonalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Rezultă, prin urmare, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de recurentă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale. Pe de altă parte, se reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea recurentei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Curtea va observa că în mod corect instanța de fond a înlăturat și argumentele referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forță juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta G. L. împotriva sentinței civile nr.1937 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F. Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: A.M. B.
| ← Decizia civilă nr. 2282/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4919/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
