Decizia civilă nr. 2936/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2936
Ședința publică din 05 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul N. I. împotriva sentinței civile nr. 240 pronunțată în data de (...) , în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. Z., A.
F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către reclamant este timbrat cu suma de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, D. S. în nume propriu și în numele AFP Z. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr.civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. T. reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 240 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului N. I. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. - S. și A. F. Z. T. s-a respins excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nuînlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004, de 1 an de zile. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z. suma de 5752 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței TS2B nr. 1055608 (fila 10). Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de U. nr. 5., instanța a constatat că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr. 5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr. 2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)-(...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială. Prin cererea introductiva, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T.ul de C. a C. E. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din O. nr. 5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Art. 25 din T. interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cucaracter fiscali iar art. 28 din același T. interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la data de (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din T. ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T.ul TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din T. este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului , astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din T. nu poate fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T.ul Instituind Comunitatea Europeana, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia europeană - D. G. Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul Uniunii Europene nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sastabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, otaxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";. Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art..90 din T., precum si la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T.ul CE. Pentru motivele arătate, acțiunea de față a fost respinsă în sensul arătat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. I., solicitând 1. Admiterea recursului; 2.Să se modifice Sentința civilă nr. 240/(...) pronunțată în dosar nr. (...), in sensul de a obliga intimatele D. G. a F. P. S., in nume propriu si in numele A. F. P. a M. Z. la restituirea sumei de 3146.00 lei, reținuta cu titlu de taxa de poluare, cu dobanda legala in materie fiscala de la data platii, pana la restituirea efectiva a sumei solicitate. In cazul in care se va considera ca nu se impune dobanda legala in materie fiscala, solicită admiterea dobanzii, conform OG nr.9.; cheltuieli de judecata de 65.7 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, la judecarea pe fond si in recurs; 3. să se constate că sunt îndeplinite condițiile art. 304 alin. 7, 8 și 9 sau 304 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In motivare s-a relevat, în esență, că scopul legiuitorului roman a fost acela de a proteja industria constructoare si furnizoare de autoturisme si păstrarea locurilor de munca. Criteriul primei înmatriculări, introdus de legiuitorul roman, face ca aceasta taxa sa fie discriminatorie. Acest criteriu nu poate fi considerat obiectiv; si mai mult, produce si un efect protecționist asupra produselor naționale în raport cu cele comunitare. Pârâta intimată D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și, totodată, respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea rețineurmătoarele: În vederea efectuării primei înmatriculări în R. a unui autovehicul înmatriculat inițial într-un stat membru UE, reclamantul a achitat la T. A. F. P. Z. suma de 5752 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței din (...) (fila 10, dosar fond). Ulterior momentului la care a încasat diferența dintre această sumă și taxa de poluare, în baza art. 11 din OUG nr. 5., s-a adresat pârâtei AFP Z., cu solicitarea de a-i fi plătit cuantumul de 3.146 lei, reținut în contul taxei de poluare, solicitarea sa fiind respinsă. În aceste condiții, reclamantul s-a adresat în acest sens instanței, însă tribunalul a respins acțiunea, considerând că nu pot fi reținute alegațiile referitoare la incompatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile pertinente ale TFUE. O primă precizare este legată de faptul că instanța de recurs a apreciat ca fiind neavenite apărările pârâtei D. S., invocate prin întâmpinarea depusă în recurs, legate de excepția inadmisibilității acțiunii. Astfel, în cauză, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma, cu referire la prev. art. 11 din OUG nr. 5., și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții Europene de J. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică. În cauza de față, tribunalul trebuia să rețină aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriulunui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu trebuia să facă altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră, instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5., ce par a fi antamate de intimată, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. T., a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: C., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond nu a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect, motiv pentru care recursul declarat va fi admis, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din L. nr. 554/2004, cu consecința modificării sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării A. F. P. A M. Z. la plata sumei de 3.146 lei, diferență taxă primă înmatriculare. Vor fi respinse restul pretențiilor reclamantului, constatându-se că, raportat la configurația juridică a prezentului demers judiciar, astfel cum a fost ea mai sus redată, nu se impune anularea deciziei de restituire și nici a adresei nr. 31881/2010, aceasta nefiind un act administrativ tipic, ci unul asimilat. Vor fi menținute și restul dispozițiilor sentinței recurate, referitoare la solicitarea de plată a dobânzii fiscale, constatându-se, de principiu, că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală, orice precizare ulterioară, din recurs, fiind neavenită, context în care aceste pretenții nu pot fi validate de către instanță. În baza prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., vor fi obligate intimatele la plata în favoarea recurentului, a sumei de 65,7 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs, taxă de timbru și timbru judiciar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de N. I. împotriva sentinței civile nr. 240 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea. Obligă pe pârâta A. F. P. A M. Z. să plătească reclamantului suma de 3.146 lei, diferență taxă primă înmatriculare. Respinge restul pretențiilor reclamantului. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Obligă intimatele la plata în favoarea recurentului a sumei de 65,7 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR C .O., semnează prim-grefier R ed.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 4786/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1862/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
