Sentința civilă nr. 623/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 623/2011
Ședința publică de la 27 O. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. S. M., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și C. DE C. A J. B. N., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 25, respectiv (...), pârâții au depus la dosar concluzii scrise, cu anexe.
C.
Prin contestația înregistrată la data de 15 septembrie 2011 reclamanta C. S. M. a chemat în judecată pe pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B., C. de C. a J. B.-N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația formulată împotriva Deciziei nr.2.11 în sensul admiterii măsurilor prevăzute la pct. 4.1, 4.2, 4.3 din D. nr.2.11 ca nelegală și netemeinică.
În motivare reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de către pârâta de rândul. 2, s-a decis la pct.4.1 recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2009 personalului contractual și funcționarilor publici prin eliminarea indemnizației de hrană, ținută decentă, primă de vacanță, primă de paste și a sporului de mobilitate acordate fără temei legal, pct. 2 - evaluarea prejudiciului și pct. 3 - efectuarea regularizărilor, reținând că au fost efectuate plăți pentru drepturi de personal care exced prevederile legale. S-a emis D. nr.2.11 împotriva căreia a fost formulată contestație, respinsă prin încheierea nr.4/2011.
Apreciază că cele două acte sunt nelegale din prisma următoarelor considerente:
- drepturile salariale au acordate în baza A. colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale Contractului colectiv de muncă aprobate prin HCL nr.4. și HCL nr. 9., hotarari care au creat drepturi si obligatii si care nu au fost atacate in contencios, nici de Ministerul Public, nici de P. sau de oricare alt subiect de drept public, acte care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil in opinia intimatei, aceste hotarari nu pot constitui justificare legala pentru acordarea acestor sporuri, cu mentiunea ca "hotararile consiliilor locale sunt acte subordinate legii" si nu pot contraveni Constitutiei R. si reglementarilor din actele normative de nivel superior si ca "acordul nu are valoarea unei legislatii speciale" practic, pe fond, C. de C. analizeaza legalitatea sau nelegalitatea unor hotarari emise de C. local al comunei S. M. , fara a avea atributii in acest sens, intrucat potrivit art.140 din Constitutia R. "( 1) C. de C. exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public", subrogandu-se prerogativelor instantei de judecata avand in vedere faptul ca legalitatea sau nelegalitatea unui act administrativ este atributul exclusiv al instantei de judecata, fara a avea instituita o competenta in acest sens mai mult decat atat, prin nerecunoasterea A. colectiv de munca, apreciem noi, C. de C. a eludat dispozitiile art. 41 din Constitutia R. potrivit carora "caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate", prin masura dispusa de Curte de a recalcula drepturile salariale prin eliminarea sporurilor, practic C. dispune inclusiv incetarea Contractului/ A. colectiv de munca, si, implicit, constata nulitatea absoluta a unor clauze eludandu-se dispozitiile art.30. din HG nr. 833/2007 care statueaza ca acordul colectiv inceteaza la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii instantei judecatoresti privind constatarea nulitatii acordului colectiv si ale art. 31 conform carora instanta de contencios administrativ este competente pentru constatarea nulitatii acordului colectiv nici sustinerea din Incheierea nr.
4/2011 "nelegalitatea acestor sume cu caracter salarial este acela ca legea nu confera autoritatii deliberative locale atributii in domeniul stabilirii elementelor de salarizare" nu poate fi retinuta din aceleasi considerente pe care le-am aratat, fapt pentru care apreciază ca si aceasta incheiere este nelegala, considerentele care au stat la baza emiterii acesteia fi ind nefondate
In concluzie, atat timp cat Contratul/Acordul colectiv de munca prin care s-au stabilit drepturile salariale la care C. a facut referire sunt in vigoare, nefiind anulate printr-o hotarare judecatoreasca, apreciază ca masurile instituite prin D. nr. 2. II privind recalcularea acestor drepturi prin eliminarea indemnizatiilor acordate sunt premature, nelegale si netemeinice.
In drept: art. 227 din Regulamentul de organizare a activitatii C. de C. a
R., aprobat prin H. nr. 1..
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 octombrie 2011 Curtea de C onturi a României a solicitat respingerea ca netemeinică a acțiunii formulatede reclamantă. Aceeași poziție este reiterată ulterior prin concluziile scrise depuse la dosar.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, C. reține următoarele:
În esență, C. reține că problema analizării legalității acordării drepturilor salariale se poate pune întotdeauna în cadrul procedurii de auditare a cheltuielilor de personal operațiune administrativă pe care este în drept să o exercite funcționarii C. de C.
Într-o astfel de situație, C. de C. este competentă să decidă și să dispună măsuri de remediere a deficiențelor constatate și implicit să impună recuperarea eventualelor prejudicii aduse bugetului ca efect al neregulilor ori abaterilor constatate.
Așa cum rezultă din speță, recurentul reclamant a contestat anumite măsuri impuse de organele C. de C. prin actul de finalizare a controlului referitoare în special la acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici peste marginile legale.
Justificarea reclamantei conform căreia drepturile salariale au fost acordate în baza A. colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și Contractului colectiv de muncă aprobate prin HCL nr. 4. și HCL nr.
9. hotărâri care nu au fost atacate și care astfel nu mai pot fi revocate nu este fondată.
C. nu neagă că potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituție caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat, numai că această garanție trebuie este circumscrisă respectării ordinii de drept.
Legea impune cu valoare de principiu, dând prevalență principiului libertății în materie contractuală, că orice convenție este valabilă sub rezerva respectării exigențelor impuse de ordinea de drept și bunele moravuri.
Or, și acordurile ori convențiile colective trebuie să se subordoneze acestor imperative.
Că este așa și cu trimitere specială la contractele de muncă jurisdicția de contencios constituțional în analiza constituționalității dispozițiilor art. 12 alin.
1 teza a doua din Legea nr. 130/1996 raportate la dispozițiile art. 41 alin. 2 și
5 din Legea fundamentală a statuat următoarele:
„Conform principiilor de bază ale contractelor colective de muncă, astfel decontracte constituie legea părților, iar în conținutul lor nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevăzut de lege și de contractul colectiv încheiat la nivel superior.
Contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor.
Art. 137 alin. (1) din Constituție prevede că: "(1) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege". În aceste condiții se impune ca și drepturile salariale ale salariaților instituțiilor publice să fie stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective.";
Așadar, consiliul local nu poate în virtutea principiului libertății de voință să încheie acorduri sau convenții colective prin care să acorde ori să recunoască drepturi salariale plătite de la bugetul de stat cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative.
De altfel în materia salarizării funcționarilor publici legile pertinente explicitează fără echivoc faptul că drepturile acestora sunt stabilite de lege, fără ca autorităților publice ca subiect al raportului de serviciu și ca angajator în același timp să le fie recunoscute prerogative suplimentare.
În acest sens, curtea are în vedere dispozițiile art. 157 din Legea nr.
53/2003, art. 12 din Legea nr. 130/1996, art. 31 din Legea nr. 188/1999, art. 25 din HG nr. 833/2007.
Astfel fiind, autoritatea administrației publice locale căreia i se recunoaște o anumită autonomie decizională nu poate interfera cu atribuții ce sunt rezervate la nivel național legiuitorului organic sau, după caz, ordinar.
Că este așa, rezultă fără tăgadă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 conform cărora autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, se poate afirma fără teama de a greși că autoritatea publică nu poate acționa decât numai în limitele de competență stabilite expres de lege.
Din această perspectivă, autoritatea publică auditată nu poate paraliza acțiunea organelor de control ale C. de C. în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 94/1992.
Față de cele ce precedă, C. constată că actele de control și de dispoziție ale C. de C. materializate în încheierea nr. 4 din 29 august 2011 emisă de C. de C. a județului B.-N. și respectiv D. nr. 20 din 28 iunie 2011 privitoare la măsurile evidențiate la pct. 4.1-4.3 sunt legale, sens în care în temeiul art. 1 alin. 1 rap. la art. 8 și art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 va respinge ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. S. M. cu sediul în loc. S. M. jud. B.-N. împotriva pârâtelor CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B. cu sediul în B. sector 1, str.Lev T. nr.22-24 și C. de C. a J. B.-N. cu sediul în B. str.Gh.S. nr.22, jud. B.-N..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 816/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3720/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
