Decizia civilă nr. 2944/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2944
Ședința publică din 05 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva Sentinței civilă nr. 444 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul S. A. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 444 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă și a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. N. și în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3102 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data restituirii integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția tardivității acțiunii este neîntemeiată, și a fost respinsă deoarece răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat reclamantului la data de (...), iar acțiunea fiind înregistrată la (...) este în termenul prevăzut de art. 11 pct. 1 lit. a și cu atât mai mult în cel prevăzut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004. Excepția inadmisibilității acțiunii s-a respins ca nefondată deoarece obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei de 3.721 lei, apreciată ca plată nedatorată și nu anularea unui act administrativ fiscal care să impună parcurgerea căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 republicată. Pe de altă parte apărarea formulată de pârâtă în susținerea acestei excepții, în sensul că reclamantul avea posibilitatea să urmeze procedura prevăzută de art. 11 din OUG nr. 5. și de N. metodologice de aplicare, este neîntemeiată deoarece acest act normativ nu era în vigoare la data achitării sumei, respectiv (...) și potrivit principiului neretroactivității legii civile, nu este incident speței. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a cumpărat un autoturism FORD FOCUS înmatriculat într-o țară comunitară, respectiv G., iar în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în R., i s-a prezentat o fișă de calcul (de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare, conform art. 214 indice 1 și 3 din L. 3. pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal), în sumă de 3.721 lei, pe care a achitat-o la T. M. C.-N. cu chitanța seria TS4A nr. 7571155 din data de (...). Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T .ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată astfel cum a fost precizată și a dispus în consecință. Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o just reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr.9. - art.2, art.3 alin.1 și 3 astfel încât în temeiul acestui act normativ s-a dispus obligarea la plata dobânzii legale de la data achitării sumei -(...) până la data restituirii integrale. Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei s-a dispus obligarea acesteia să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.2,5). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii si inadmisibilitatii actiunii si respingerii actiunii formulate de S. A. Considera ca sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala in conf. cu art. 304 pct.6, 8 si 9 Cod procedura civila. În motivare s-a arătat că: Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, in opinia pârâtei, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Solicită instanței de recurs să observe ca prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva si datorita faptului ca aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la intrarea in vigoare a OUG nr. 5. ((...)) sau de la data la care reclamantului i-a fost comunicata D. de restituire nr. 36881/(...). In al doilea rand, exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente: Asa cum a aratat mai sus, actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 3.102 lei este datorata de catre reclamant este D. de restituire nr. 36881/(...) care a fost emisa de catre institutia pârâtă in conf. cu art. 11 din O. nr.5., urmare cererii depuse de catre reclamant la institutia pârâtă ( depusa de catre reclamant la dosarul cauzei). Impotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamantul nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din O. nr.92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate. Actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului ca, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită a avea in vedere D. Curtii Constitutionale nr.499/2009 (M. Of. nr.341/(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să Își recupereze suma plătită În plus, normă care, de altfel, Îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținută". Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in contencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art. 11 din O. nr.5. si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi lega le s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. Respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din L. nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din O. nr.92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta. In al treilea rand, actiiunea formulata de catre reclamant este neintemeiat si in mod gresit a fost admisa de catre prima instanta, pentru urmatoarele motive: Conform Deciziei de restituire, suma de 3.102 lei este datorata de catre reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de O. nr.5., despre care reclamantul nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar. Asa cum se retine in D. Curtii Constitutionale nr.499/2009, chiar si taxa instituita prin art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr.571/2003 "avea un pronuntat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind Î. de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr. 3. are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o auto vehiculele Înmatriculate pentru prima dată în R., scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protectie a mediului" . Prin urmare, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului si nu contravine normelor de drept comunitar. In plus, reclamantul nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anteriorintr-un stat membru al U. E.ne, astfel incat art. 90 din T.ul CE nu este aplicabil in cazul de fata. Prin obligarea institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale prevazute de O. nr. 9. calculata de la data platii taxei si pana la data restituirii efective, prima instanta a acordat ceea ce reclamantul nu a cerut deoare prin actiunea introductiva de instanta reclamantul a solicitat obliga rea institutiei pârâte la plata dobanzii prevazute de art. 124 din O. nr. 92/2003. Constatand ca dobanda prevazuta de art. 124 din O. nr. 92/2003 nu-I poate fi acordata reclamantului deoarece cererea reclamantului de restituire a taxei nu se incadreaza in cazurile de restituire a impozitelor, taxelor etc. prevazute de art. 117 din O. nr. 92/2003, prima instanta nu trebuia sa oblige institutia pârâtă nici la plata dobanzii legale prevazute de O. nr. 9. deoarece reclamantul nu a solicitat aceasta ultima dobanda. De altfel, solutia de obligare a institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale prevazute de O. nr. 9. este netemeinica si nelegala deoarece institutia pârâtă nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare. In ceea ce priveste data de la care institutia pârâtă ar putea fi, eventual, obligata la plata dobanzii legale prevazute de O. nr. 9., considera ca dobanda legala nu poate fi datorata decat incepand de la data introducerii cererii de chemare in judecata. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism FORD FOCUS înmatriculat într-o țară comunitară, respectiv G. În momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în R., i s-a prezentat o fișă de calcul (de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare, conform art. 214 indice 1 și 3 din L. 3. pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal), în sumă de 3.721 lei, pe care a achitat-o la T. M. C. N. cu chitanța seria TS4A nr. 7571155 din data de (...). Urmare a procedurii prev. de art. 11 din OUG nr. 5., a rămas nerestituită, reținută în contul taxei de poluare, suma de 3102 lei. Considerând această taxă nelegală, a înaintat o plângere prealabilă la A. F. P. a M. C. N., prin care a solicitat restituirea sumei achitate. În răspunsul primit, pârâta și-a exprimat refuzul de a da curs solicitării acestuia, pe motiv că taxa de primă înmatriculare auto în R. este legală și nu poate fi restituită. În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP C. N., solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea formulată. Prin recursul declarat, pârâta a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, respinse de către tribunal, solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Astfel, în susținerea excepției tardivității, au fost invocate prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depășirea termenului de un an de zile care a început să curgă la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima înmatriculare. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care momentul de început al termenului de 1 an nu poate fi apreciat ca fiind data plății taxei sunt legate de viciiletextului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care, în opinia instanței, nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire integrală a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar si nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanță. În opinia Curții, nici acest moment nu este relevant pentru a analiza legalitatea demersului formulat de către reclamant, întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța emisă la (...). Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportuljuridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1- 214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În ceea ce privește criticile legate de dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 444 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR C .O., semnează prim-grefier R ed.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 3632/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4253/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
