Decizia civilă nr. 2951/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2951/2011
Ședința publică din 05 iulie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de D. G. A F. P. C. ÎN R. A. F. P. A M. T., împotriva sentinței civile nr. 3860 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimata SC T. S., având ca obiect pretenții.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatei ( f. 36 -44).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3860 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC
T. SA, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a următoarelor sume de bani: 69.588 lei, reprezentând suma de bani calificată eronat ca TVA aferent ratelor din prețul de adjudecare; dobânzi/majorări pentru obligațiile fiscale care nu au fost compensate cu suma de 69.588 lei, în măsura în care aceste dobânzi/majorări au fost achitate. În caz contrar, vor fi înlăturate; 3.768 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul J. T. sub nr.(...) la data de (...), reclamanta SC T. SA a solicitat instanței ca pârâta A.
F. P. a municipiului T. să fie obligată la restituirea sumei de 69.588 lei, reprezentând sumă ce a primit abuziv calificarea de TVA aferent ratelor prețului de adjudecare a activului Moara de porumb, a sumei de 56.441 lei, reprezentând dobânzi rate executare silită, stornarea majorărilor și penalităților ce au curs pentru debitele fiscale necompensate, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost precizată și detaliată în numeroase rânduri, situația de fapt fiind prezentată detaliat prin note de ședință referitoare la întâmpinarea depusă de pârâtă, completări, note scrise și concluzii scrise.
Pârâta AFP T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, în principal pe excepțiile inadmisibilității, motivat de faptul că nu a fost contestat nici procesul - verbal de licitație și nici notele de compensare, precum și pentru lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanta nu este îndreptățită la restituirea sumelor de bani solicitate, întrucât TVA-ul era datorat, iar adjudecatarul l-a obținut ulterior la rambursare.
În probațiune, au fost depuse toate înscrisurile pe care părțile le dețin referitor la executarea silită prin vânzarea activului Moara de porumb (cu precizarea că pârâta a susținut că arhiva sa a fost inundată și nu mai deține alte înscrisuri), copia dosarului nr.(...) al J. T. (fond și recurs).
Competența de soluționare a prezentei cauze a fost inițial declinată la
Tribunalul Comercial Cluj, care și-a declinat la rândul său competența în favoarea T.ui C. - Contencios Administrativ și Fiscal, acesta rămânând să judece cererea reclamantei ca urmare a respingerii recursului împotriva sentinței comerciale nr.1835/2009.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de (...), A. F. P. T. a organizat o licitație în cadrul căreia SC A.
SRL a adjudecat imobilul Moara de porumb aparținând reclamantei, iar AFP
T. a întocmit actul denumit „. verbal licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri"; nr.2206/(...). Prețul de adjudecare a fost stabilit la 1.046.000 lei, defalcat în 837.592 lei preț și 167.008 lei TVA, modalitatea de plată fiind avans jumătate din sumă, respectiv 523.000 lei (439 496 lei avans preț și 83.504 lei TVA aferent), iar restul de jumătate urmând a fi achitat în 12 rate lunare, cu o dobândă de 0,1%, astfel cum rezultă din graficul de eșalonare nr.3202/(...).
Acest rest de preț a fost achitat integral de către adjudecatar, astfel cum rezultă din facturile emise în perioada (...) - (...), suma intrând în conturile AFP T. Întrucât vânzarea activului reclamantei a fost făcută ca urmare a executării sale silite pentru datorii către bugetul statului, sumele de bani rezultate din adjudecare ar fi trebuit să fie încasate în contul datoriilor debitorul fiscal SC T. SA, adică să opereze o compensare integrală.
Ceea ce se află în litigiu este modalitatea în care AFP T. a efectuat compensările, precum și în ce moment, în ce măsură și cum anume reclamanta a luat la cunoștință de modul de operare al pârâtei, cu referire la posibilitatea de contestare a acestuia.
Analizând înscrisurile depuse, instanța a apreciat că, potrivit art.160¹ din C. fiscal, în vigoare la data executării silite, operațiunea de vânzare silită a imobilului menționat s-a efectuat cu taxare inversă, fără a se plăti efectiv TVA. Prin urmare, toate sumele care au fost efectiv plătite trebuiau să reprezinte strict prețul vânzării silite și, odată intrate în contul AFP T., trebuiau să stingă debite fiscale ale reclamantei. De altfel, AFP T. nu a contestat faptul că operațiunea a fost cu taxare inversă (acest fapt este confirmat și de D. G. a F. P. C.), a întocmit în mod corect graficul de eșalonare, a procedat corect pentru avans și două dintre rate în sensul că acestea au fost compensate integral cu debitele fiscale ale reclamantei, fără a se ține cont de TVA-ul pretins aferent, însă nu a procedat în mod similar cu toate ratele, dând astfel un regim juridic neunitar vânzării silite și plățiiprețului (de exemplu, nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.3599/(...) relevă o compensare totală a avansului de 523.000 lei, inclusiv a TVA-ului (fila 199, 200), iar nota nr.13622/(...) relevă compensarea doar a sumei de 36.624 lei din valoarea unei rate).
De asemenea, de reținut este că în urma inspecției fiscale desfășurate la reclamantă, care a avut printre obiective și pe acela de verificare a obligațiilor la bugetul statului, perioada controlată fiind (...) - (...), s-a stabilit prin decizia de impunere nr.736/(...) că suma de 102.009 lei, reprezentând TVA, este datorată de societate pentru faptul că unitatea a dedus TVA în bază de documente care nu conțin toate datele prevăzute de lege, reprezintă și TVA aferentă cheltuielilor de protocol nedeductibile fiscal, precum și majorări și penalități aferente diferențelor (fila 52 verso dosar fond T.), explicându-se abia în concluziile scrise formulate de AFP T. în dosarul nr.(...) al J. T. în ce constă suma 83.504 lei de la poziția 2 din somație, respectiv TVA evidențiat în factura de 8326163/(...) și care, după ce a fost compensată, a fost reevidențiată în fișa pe plătitor cu nota de storno nr.815/(...).
Din acest punct de vedere, cele constatate irevocabil în dosarul nr.(...) al
J. T. au putere de lucru raportat la imposibilitatea recuperării TVA-ului care a făcut obiectul acelei judecăți și au putut fi reținute în prezenta cauză inclusiv sub aspectul verificării inspecției fiscale finalizate prin raportul din data de (...), care nu stabilește de plată în sarcina reclamantei vreo sumă de bani care să fi fost incorect compensată, deci care să fi stins în mod nelegal vreo datorie fiscală. Practic, implicit, inspectorii au confirmat faptul că tot ceea s-a compensat până la acel moment a fost corect, iar, în afară de acel TVA care era aferent altor cheltuieli, reclamanta nu mai avea vreo datorie, fapt ce rezultă și din certificatul de atestare fiscală nr.9379/(...).
În continuare, reclamanta se putea aștepta în mod rezonabil ca și restul prețului de achitat în rate să fi avut, integral, aceeași destinație, respectiv ca întreaga sumă să compenseze integral debite fiscale stabilite în sarcina sa.
Reclamanta a sesizat neregularitățile întâmplător, cu ocazia soluționării contestației la executare în anul 2008, și apoi, în cadrul unei verificări amănunțite ca urmare a unor bănuieli pe care le-a avut cu privire la compensările ulterioare.
Față de precizările făcute de reprezentantul reclamantei cu privire la obiectul cererii sale, precum și la temeiul de drept invocat, instanța a apreciat că, față de situația de fapt astfel cum a fost prezentată în cele ce preced, litigiul se circumscrie contenciosului fiscal, iar cererea este admisibilă, actele atacate fiind notele de compensare nelegal întocmite, iar prejudiciul ce se solicită a fi reparat este acela ce decurge din necompensarea sumelor de bani calificate greșit ca fiind TVA și a dobânzilor achitate de adjudecatar. S-a mai invocat faptul că reclamanta nu ar fi contestat procesul - verbal de licitație în care operațiunea figura cu TVA, însă instanța a reținut explicația rezonabilă oferită de reclamantă, care a susținut că nu avea niciun interes la acel moment să conteste sub acest aspect actul, pentru că din graficul de eșalonare întocmit ulterior, câteva zile mai târziu, precum și din modul corect în care s-a făcut compensarea integrală a avansului - jumătate din întregul preț - rezulta că, în fapt, ulterior, AFP T. și-a remediat greșeala și se putea presupune că va proceda în acest mod și în continuare, astfel că nu exista interesul de a promova vreo acțiune.
Mai departe, instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, reținând că reclamanta a notificat-o pepârâtă la data de (...) despre neregulile care a apreciat că au intervenit în modul de lucru al acesteia - adresa nr.211 , pe care instanța a considerat-o ca fiind suficientă pentru a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, raportat la circumstanțele specifice ale speței.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, față de situația de fapt astfel cum a fost expusă, reclamanta trebuia să beneficieze de compensarea cu datoriile sale fiscale și a restului de TVA în cuantum de 69.588 lei, calculat ca fiind aferent ratelor I, II, III, VI și plății în avans a restului de rate.
Că pârâta a procedat cu totul contradictoriu de-a lungul timpului o dovedește și faptul că a arătat că ulterior acest TVA i s-a restituit adjudecatarului, deși inițial, în cadrul contestației la executare, a încercat să se apere în sensul că nu avea nicio importanță că s-a trecut și TVA în preț, pentru ca oricum acesta a fost virat de către cumpărător. Totuși, același organ fiscal a admis implicit faptul că înscrierea în preț a acestui TVA a afectat valoarea bunului prin simplul fapt al restituirii către adjudecatar din bugetul statului.
Situația exactă a sumelor ce fac obiectul prezentei cereri, precum și a celor corect compensate se află detaliată în tabelul explicativ întocmit de reclamantă (fila 42 dosar fond T.). În același tabel se regăsește și calculul dobânzilor (cuantumul dobânzii în vigoare la acel moment - 0,1% pe zi de întârziere) pe care le datorează pârâta AFP T. pentru faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința acestor sume de bani care ar fi trebuit să se compenseze cu datoriile sale fiscale. De asemenea, instanța a mai reținut faptul că aceste dobânzi, în măsura în care au fost plătite de reclamantă, trebuie restituite, sau dacă încă sunt neachitate, trebuie înlăturate ca fiind nedatorate, calculele efective urmând a fi făcute ulterior, în cadrul executării.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis cererea formulată de reclamantă, a desființat compensările efectuate nelegal de către
AFP T. în ceea ce privește suma totală de 69.588 lei, reprezentând suma de bani calificată eronat ca TVA aferent ratelor din prețul de adjudecare a activului Moara de porumb astfel cum au fost detaliate și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a acestei sume de bani. De asemenea, în măsura în care reclamanta a achitat dobânzi/majorări pentru obligații fiscale ce puteau fi stinse la acel moment prin compensare cu suma de 69.588 lei, pârâta a fost obligată la restituirea acestora, iar dacă încă sunt datorate, au fost înlăturate.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. a Judetului C., solicitând modificarea hotararii in temeiul prevederilor mt.304 pct. 8 si 9 din C. de procedura cvila, in sensul respirgerii actiunii.
De asemenea, întrucât este vorba de o hotărâre care nu poate fi atacata cu apel, solicită să se analizeze cauza sub toate aspectele in conformitate cu prev. art. 304 indice 1 din C. ce procedura civila.
În motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond respinge exceptia inadmisibilității pe considerentul lipsei procedurii prealabile, considerând că parcurgerea acestei etape nu era necesara în condițiile in care la data de (...) reclamanta a adresat o notificare A. F. P. T. prin care i-a adus la cunoștință o serie de nereguli care au intervenit în modul de lucru al acesteia.
Procedand in aceasta maniera instanta de fond a incalcat normele de natura procedurala din cuprinsul Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, înlăturând astfelcaracterul de act administrativ fiscal a notelor de compensare emise de organul fiscal competent teritorial in anul 2006.
Acestea nu au fost contestate la organul de solutionare competent, deși în cuprinsul acestora s-a specificat „in terminis"; această mențiune.
În prezent art. 205 Cod proc.fiscală reglementează posibilitatea de contestare a titlului de creanță precum și a altor acte administrative fiscale, iar art. 209 din același act normativ reglementează competența de soluționare a acestor contestații, dispoziții legale pe care le arată în continuare.
Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente.
Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
In aceste conditii, instanta de contencios administrativ nu era competenta sa se pronunte asupra datorării sau nedatorării sumei in discutie, in masura in care nu este parcursa procedura administrativa de contestare a acesteia, întrucat, neindeplinirea acesteia constituie "fine de neprimire".
In speță, reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea compensărilor efectuate, ci s-a limitat la a adresa o notificare la data de (...), ignorând procedura deschisă de lege pentru contestarea actului în substanța sa, cenzurând astfel normele procesual fiscale care reglementează și guvernează soluționarea unui astfel de conflict.
Procedând în aceasta modalitate prima instanta a demarat demersul reclamantei, pe care a repus-o in termenul procedural de 30 de zile prevăzut de art.207 din codul de procedura fiscala. Solutia a fost pronuntata și cu încălcarea prevederilor art. 7 si art. 11 din Legea 554/2004, care stipulează că "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se poate introduce în termen de maxim 6 luni";.
Instanța de fond nu a luat in considerare nici aspectele cu privire la imposibilitatea restituirii unui TVA aferent ratelor din pretul de adjudecare a activului (moara de porumb) valorificat de A. F. P. T. da prin procesul verbal de licitatie nr. 2206/(...), care este in fapt un act de executare silita.
Acest document nu a fost atacat cu contestatie iar executarea in baza dispozitiilor art. 173 alin.1 lit.a) din C. de prccedura fiscala care stipuleaza faptul ca contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care il contesta, din comunicarea somației sau din alta înștiințare primită ori, în lipsa acestora cu ocazia efectuării executării silite sau in alt mod.
În fapt, la momentul vanzarii pe calea executarii silite, AFP T. a apreciat ca operațiunea de vânzare a imobilului este o operatiune supusa TVA potrvit art.128 alin.3 din Legea 571/2003 în vigoare la data desfasurarii licitatiei.
Practic, reclamanta a solicitat restituirea unei părți din care a fost virata in contul colector al M.ui F. P., si in consecinta nu poate constitui obiectul compensarii cu obligatiile fiscale ale societatii.
In fapt aceasta suma reprezentand TVA a fost solicitată si obtinută la rambursare de catre societatea S.C A. S.R.L . La pronuntarea solutiei deadmitere a actiunii T. CLuj nu a avut in vedere nici procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat reglementata de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
Atâta vreme cât reclamanta nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute mai sus, acțiunea este inadmisibilă, pentru că în materie de contencios administrativ, trebuie parcursă procedura prealabilă pe care o impune art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În mod nelegal prima instanță a dispus obligarea A. F. P. T. la plata sumei de 69.588 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere, deși în materia contenciosului administrativ fiscal sunt incidente dispozițiile prev. de art. 12 Cod proc. fiscală, care stipulează că „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70 după caz"; (45 de zile). Acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor, astfel că numai în situația în care organele fiscale nu au soluționat cererile în termenul menționat mai sus, se pot acorda dobânzi de întârziere..
Instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea A. F. P. T. la plata sumei de 3768 lei cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de reclamantă atunci când cauza s-a aflat pe rolul J. T., întrucât reclamanta este cea care a înregistrat acțiunea la o instanță necompetentă din punct de vedere material și teritorial.
Instanța putea dispune numai obligarea la plata cheltuielilor de judecată antrenate în fața T.ui C., instanța care a pronunțat o soluție de admitere a pretențiilor reclamantei.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită modificarea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei - intimate.
Prin întâmpinarea formulată SC T. SA T. a solicitat respingerearecursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Arată că recurenta afirmă că: instanța de fond respinge excepția inadmisibilității pe considerentul lipsei procedurii prealabile considerând că parcurgerea acestei etape nu este necesară in condițiile in care "la data de (...) reclamanta a adresat o notificare AFP T. prin care i-a adus la cunoștiință o serie de nereguli care au intervenit in modul de lucru al acesteia. "".
Prin aceasta, reclamanta încearcă să acrediteze teza falsă că intimata nu a urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din
Legea contenciosului administrativ și că instanța de fond a ignorat voit acest lucru, dând o sentință ilegală.
Adevărul este exact invers și este arătat în sentința civilă nr. 3860/(...) din D. nr. (...) a T.ui C., unde, la pag. 5, în primul alineat instanța nu a arătat că ea a considerat că etapa plângerii prealabile nu este necesară. Dimpotrivă, instanța a arătat că "reclamanta (în acel dosar T. S..) a notificat-o pe pârâtâ (AFP T.) la data de (...) despre neregulile care a apreciat că au intervenit in modul de lucru al acesteia - adresa nr. 211 (fila 238), pe care instanța o consideră ca fiind suficientă pentru a indeplini procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la circumstanțele specifice speței."
Recurenta își ignoră propria culpă. Ea nu a comunicat niciodată actele executării silite din 2006 către intimată, în măsura necesară și suficientă pentru a se putea identifica cu certitudine și în întregime soarta tuturor sumelor ce au fost încasate de AFP T. din vânzare a activului Moara de P.
Abia după soluționarea deplină a D.ui nr. (...), de faptul că o parte din sumele plătite cu titlu de rate ale prețului de adjudecare au fost calificate (doar la unele rate) ca și TVA de către AFP T., cu nerespectarea normelor cu privire la taxarea inversă (art. 160 indice 1 din C. de procedură fiscală și art. 65 indice 1 din Normele de aplicare ale C.ui de procedură fiscală) în vigoare la data executării silite a activului său.
Plângerea prealabilă a fost făcută înainte de administrarea de probe și dezbaterile din prezentul proces. La acea dată nu știa ce act trebuie să atace, dar știa (din cercetările interne post procesul referitor la avansul din prețul de adjudecare) cu certitudine la data redactării Adresei nr. 211/(...) ce efecte nelegale s-au produs prin necompensarea integrală a prețului de adjudecare cu datoriile fiscale. Imediat ce și-a clarificat ce prejudiciu a produs, s-a redactat și depus la AFP T., A. nr. 211/(...), ce are toate elementele constitutive ale plângerii prealabile, și, în care a arătat următoarele: (a) a arătat clar obiectul litigiului - necompensarea integrală a prețului de adjudecare și valoarea lui de bază (1.046.000 RON) [. 1 din adresă] și calcularea de majorări și penalități de întârziere pentru debitele ce ar fi trebuit stinse din prețul de adjudecare [. 4 din adresă], precum și necompensarea dobânzilor încasate de la adjudecatară [. 3 din adresă]; (b) a arătat drepturile ce i-au fost încălcate prin nerespectarea legii de către AFP T., un drept încălcat era intrarea tuturor sumelor ce au fost încasate de la adjudecatara A. S. în contul stingerii debitelor fiscale ale acesteia [. 1 și 3], al doilea drept încălcat era necalcularea de majorări și penalități de întârziere pentru debitele fiscale ce ar fi trebuit stinse de la data plății avansului [. 4 din adresă]; (c) a arătat clar cauzalitatea prejudiciului - neintrarea integrală a sumelor ce constituie prețul de adjudecare [. 1 din adresă] și a dobânzilor încasate de la adjudecatară [. 3 din adresă] în contul achitării datoriilor bugetare ale societății, ca urmare a faptului că o parte a ratelor pentru a doua jumătate din prețul de adjudecare a fost calificată greșit ca T. responsabilitatea pentru aceasta revenind organului de executare silită, AFP T. care avea obligația să aplice unitar legislația taxării inverse; (d)a arătat clar că majoritatea prețului de adjudecare (cca. 60%) a fost recunoscută ca fiind cu taxare inversă atât de către o instanță de judecată, cât și, chiar, de către AFP T. - intimata a precizat clar că prima jumătate din prețul de adjudecare a fost calificată deja, cu autoritate de lucru judecat, ca fiind cu taxare inversă de către instanța de judecată, în D. nr. (...), și a mai precizat că ratele IV și V au fost integral compensate chiar de AFP T., echivalând cu recunoașterea faptului că aceste rate nu au avut TVA [. 2 din adresa]; (e) a solicitat anularea efectelor (actelor) ce a dus la necompesarea corectă a sumelor anulate, fără a le nominaliza deoarece nu era posibil faptic, în percepția ei neexistând actul cerut de lege - s-a solicitat înregistrarea sumelor necompensate (în contul acesteia), indicându-se clar și cuantumul sumelor identificate până la acea dată, ca fiindu-i datorate de către AFP T. [.
3 din adresă]; având în vedere că nu cunostea la acea dată actul (actele) care a dus la necompensarea sumelor conform legii, nu avea cum să indice un asemenea act, astfel că au fost indicate cu precizie efectele negative și nelegale ale acelor acte și s-a solicitat, cu respect, eliminarea acestor efecte prin solicitarea înregistrării sumelor necompensate în contul datoriilor sale fiscale; nu se putea solicita anularea unui act cert identificabil, din vina AFP T. care nu a întocmit proces-verbal de distribuire a sumelor (abia la fond a aflat că actul cerut de C. de procedură fiscală - procesul verbal de distribuirea a sumelor - nu a fost întocmit niciodată de organul de executare) și nu i-a comunicat marea majoritate a proceselor verbale de compensare.
. cum se poate constata au fost respectate total cerintele de conținut ale plângerii prealabile cerute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere cele arătate mai sus, concluzionează real că intimata a realizat complet și corect procedura plângerii administrative prealabile, A. nr. 211/(...) având în conținut tot ceea ce solicită legea, și a fost depusă la timp așa cum solicită art. 7 din Legea contenciosului administrativ (așa cum a fost circumstanțiat de către D. nr. 7. a C. C.).
Recurenta afirmă că TVA-ul nu poate fi restituit deoarece intimata nu a atacat actul de executare numit proces verbal de licitatie. M. pentru care acel act nu a fost atacat este precizat la pct. B și în toate materialele dosarului de fond. (Problema care rămâne este că acel TVA real nu trebuia să existe în operațiune. Nu trebuia ca nici o parte din prețul de adjudecare să intre în circuitul legal al TVA-ului pentru a fi compensat cu TVA-ul platit de adjudecatară. Prin calificarea unei părți din prețul de adjudecare ca și TVA a fost prejudiciată atât intimata, care nu a putut sa-și stingă debitele fiscale, cât, mai ales, bugetul statului care trebuia să încaseze acei bani.
Prin această nerespectare a legii de către AFP T., banii nu au profitat destinatarilor legali, T. și bugetul statului, ci au profitat A. S. Banii având o destinație ilegală, este legal și legitim să fie solicitați și introduși în circuitul legal, acolo unde trebuie să profite intimatei și bugetului statului.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
La data de (...) T. S.. a depus la AFP T. adresa nr.
211 (Împreună cu anexa nr. 212), respectând dispozițiile art. 7 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ. Prin aceste acte AFP T. a fost informată asupra faptului că intimata solicita sumele ce au fost arătate și în cererea introductivă a prezentei cauze.
Nu există dovada comunicării tuturor notelor de compensare către reclamantă, nu există nici un tabel centralizator/proces - verbal de distribuție a tuturor sumelor sau un act similar din care să reiasă, centralizat, cum anume s-au efectuat compensările și care să-i fi fost, de asemenea, comunicat. De altfel, pe parcursul derulării operațiunilor de compensare, există dovada unor alte erori pe care pârâta le-a comis și pe care, ulterior, le-a remediat, însă acest fapt nu face decât să îngreuneze urmărirea destinației sumelor încasate și ne/compensate.
Nefiind comunicate documentele, nu se poate reține că acestea nu au fost atacate conform procedurii prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 indice 1 din C. de P. F. și art. 65 indice 1 din Normele de aplicare ale C.ui de P. F. (ambele în forma de la data vânzării silite), această vânzare era cu taxare inversă, adică nu exista TVA faptic care să fie plătit de vânzător, și nici solicitat pentru rambursare de către cumpărător.
Deci intimata nu solicită TVA, ci acele părți din prețul de adjudecare care au fost calificate greșit ca TVA de către A. F. P. T. și care nu au fost, încă, compensate cu datoriile fiscale ale acesteia.
Recursul este fondat doar în partea ce privește cheltuielile de judecată. Astfel recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantumul taxei judiciare de timbru datorată de reclamantă și nu la cea plătită. Astfel, raportat la obiectul acțiunii suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru este de 39,45 lei, fiind fără relevanță că reclamanta a plătit o sumă mai mare.
Pentru aspectele sus arătate, instanța în baza art. 304 (9), art. 312 (2)
Cod proc.civ., va admite recursul declarat de D. G. a F. P. C. înreprezentarea A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3860 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta A. F. P. T. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 39,45 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. C. în reprezentarea A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3860 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. T. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 39,45 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D. plecată în C.O., semnează V icepreședintele instanței J UDECĂTOR A . I. A.
Red. D.P. dact. GC
2 ex/ (...)
| ← Încheierea civilă nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 670/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
