Decizia civilă nr. 3743/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3743/2011
Ședința publică de la 14 O. 2011
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimatul M. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1.104 din data de 01 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. B., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C.-N. care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1704 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală, precum și suma de 39,3 lei cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VW Jetta, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.Pentru înmatricularea autoturismului în R., reclamantul a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 1704,00 lei cu chitanța seria TS4B nr. 1078724/(...). Taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza prev.art.214 ind.1 și urm.cod fiscal. La data de (...) reclamantul a solicitat restituirea acestei axe, pârâta arătând că se poate restitui doar diferența între suma achitată în perioada (...)- (...) cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr.110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitare. Disp.art.90 paragraful 1 din T.ul C. E. (art.110 TFUE ), aplicabile, în speță, stabilesc că „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție„.Mai mult Curtea E. de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rezultă din disp.art.214 ind.1 Cod fiscal că, taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea lor în țară. Astfel, taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism înmatriculat anterior într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., aspect care creează un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele deja înmatriculate în R. și pentru a căror reînmatriculare taxa nu se mai percepe. T. a apreciat că, reglementată în acest mod, taxa specială de primă înmatriculare, impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de disp.art.90 din T.ul C. E. Consecință a faptului că, începând cu data de 1 ianuarie 2007 R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne. A fost apreciată de către tribunal ca neîntemeiată apărarea pârâtei de reținere a acestei taxe cu titlu de taxă de poluare, deoarece taxa din speță, a fost încasată în baza dispozițiilor fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În ce privește dobânda legală solicitată pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data restituirii acesteia, instanța de fond a menționat că aceasta are rolul de a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin încasarea și folosirea de către pârâtă a unei sume, fără temei legal. În virtutea considerentelor de fapt și de drept, tribunalul a admis cererea și a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 1704,00 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală, iar în temeiul art. 274 cod pr.civ., a obligat pârâtă să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, pârâta A. F. P. A M..C.-N. , întemeiat pedispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției tardivității și a inadmisibilității acțiuni, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond ar fi trebuit să respingă ca tardivă acțiunea reclamantului, deoarece taxă deprimă înmatriculare a fost achitată de reclamant la data de (...), în timp ce acțiunea a fost depusă la Tribunalul Cluj la data de (...), cu depășirea termenului de un an de zile prev. de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, care în opinia pârâtei a început să curgă de la data la care s-a efectuat plata taxei speciale de primă înmatriculare. Astfel, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca tardivă de către prima instanță și datorită faptului că nu a fost depusă la Tribunalul Cluj nici măcar în termen de un an de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 5., respectiv (...). În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că instanța de fond a încălcat prev. art. 11 din O.U.G. nr. 5. și prev. Cap. VI din H.G. nr. 6., deoarece reclamantul trebuia să urmeze procedura reglementată de art. 11 din O.U.G. nr. 5. pentru recuperarea taxei și doar dacă organul fiscal nu ar fi respectat aceste prevederi legale s-ar fi putut adresa instanței de contencios- administrativ competente. În al terile rând, pârâta a susținut că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a depus la dosar nici un document din care să rezulte că autovehiculul pentru care a achitat taxa specială ar fi înmatriculat anterior într-un stat membru al U.E., astfel că prev. art. 90 din T.ul C.E. nu sunt aplicabile în speță. Pe de altă parte, pârâtă apreciază că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată și din perspectiva statuărilor Curții Constituționale prin decizia nr. 4., care rețin că taxa specială de primă înmatriculare prev. de art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului și nu contravine normelor de drept comunitar. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale, pârâta a arătat că instanța de fond trebuie să respingă ca inadmisibilă această solicitare, deoarece reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 554/2004, pentru acest petit, prin cererea de restituire înregistrată la organul fiscal reclamantul nu a solicitat dobânzi. În acest context, pârâta susține că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, plata taxei speciale a fost efectuată voluntar de către reclamant, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În final, pârâta consideră că data de la care ar putea fi, eventual, obligată la plata dobânzii, este de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Examinând recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. raportat ladispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: 1. Curtea va înlătura apărarea recurentei referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a formula acțiunea având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare pentru nerespectarea termenului de un an instituit de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 deoarece acest termen de decădere este aplicabil doar acțiunilor în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate. Cum reclamantul a învestit instanța cu o cerere de restituire a unei taxe încasate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, procedură reglementată de art. 117 C., singurul termen ce se impune a fi respectat este cel special de prescripție, de 5 ani, prevăzut de art. 135 din același act normativ. 2. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței și împrejurarea că nu s-a făcut dovada că autovehiculul reclamantei a fost înmatriculat anterior într-o tară membră a U. E. Cu privire la cel din urmă aspect, Curtea dorește să sublinieze că acesta a fost achiziționat din R. conform facturii fiscale depuse la dosarul cauzei, iar R.este țară membră a UE începând cu 1 ianuarie 2007. Împrejurarea că autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în R., iar nu într-un alt stat membru nu este de natură a conferi un caracter licit taxei percepute de administrația financiară în vederea primei înmatriculări, cu atât mai mult cu cât produsul taxat este unul de import. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în R., indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferență întresuma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sauaprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Ca atare, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1.104 din 01 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 14 O. 2011. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Dact.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.a.C..
| ← Decizia civilă nr. 5843/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
