Decizia civilă nr. 2972/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2972/2011
Ședința din data de 19 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2913 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul C. M. V. D. T.
C., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant prin avocat A. R. D., în baza împuternicirii avocațiale nr. C., aflată la fila 14 din dosar, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimatului-reclamant învederează instanței că nu are alte cereri de formulat și depune un exemplar al acțiunii în contencios administrativ, însoțit de dovada expedierii prin poștă și a confirmării de primire. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în combaterea recursului. Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea recursului formulat de către pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2913/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, precizând că recursul formulat vizează doar aspecte legate de cuantumul cauțiunii și consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Raportat la prevederile C. de procedură fiscală, art. 215 precizează că în materie fiscală cauțiunea poate fi stabilită în cuantum de până 20 % din suma contestată, astfel încât alegațiile recurentei sunt nefondate, instanța fiind suverană în a stabili cuantumul cauțiunii. Față de afirmațiile recurentei, potrivit cărora plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitatea a cererii, reprezentanta intimatului- reclamant apreciază că pentru admisibilitatea cererii de suspendarea provizorie a executării actului administrativ-fiscal se cer a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite ambele condiții, nu numai achitarea cauțiunii. Privitor la valoarea debitului stabilit prin actele atacate, susține că este mare raportat la veniturile estimate ca fiind realizate în ultimul an fiscal 2010, venituri care sunt realizate din serviciile medical-veterinare decontate de D. de S. V. a județului M., în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum și alte activități care concură la supravegherea sanitar-veterinară și prin urmare, veniturile decurg dintr-o activitate de interes general care ar fi periclitată prin executarea actelor atacate. Pentru argumentele expuse solicită respingerea recursului, cu mențiunea că va solicita pe cale separată cheltuieli judiciare. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2913 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) a T.ui M., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. M. V. D. T. C. în contradictoriu cu D. G. a F. P. M. și în consecință a fost dispusă suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei nr. 1839 din data de (...), emisă de D. G. a F. P. M., până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a dispune astfel, instanța reține că în cauză sunt întrunite cerințele cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cu privire la condiția pagubei iminente se reține că potrivit deciziei contestate, reclamantul trebuie să plătească suma de 62.826 lei, sumă care depășește posibilitățile financiare imediat ale acestuia, astfel că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la punerea reclamantului într-o situație financiară extrem de dificilă. Pe de altă parte, veniturile cabinetului sunt realizate din serviciile medicale veterinare decontate de D. de S. V. a județului M., în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum și alte activități care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. Prin urmare, veniturile decurg dintr-o activitate de interes general, astfel încât, în caz de executare imediată a deciziei de impunere ar putea duce la periclitarea desfășurării activității, chiar la încetarea ei, deoarece cabinetul medical veterinar nu și-ar mai putea desfășura activitatea. Cât privește condiția unui caz bine justificat, reține instanța că acesta nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. În situația de față, se susține că începând cu data de (...) serviciile medicale sunt excluse explicit din categoria de servicii medicale scutite de TVA, potrivit art. 24 din H. nr. 1620/(...) pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 4., C. M. V. nu mai este persoana impozabilă în sensul art. 153sau art. 1531 Cod fiscal, întrucât cifra de afaceri realizată începând cu (...) nu mai depășește plafonul de 35.000 euro, care impune înregistrarea ca plătitor de TVA, condiție pe care nu o îndeplinește nici la data emiterii deciziei de înregistrarea din oficiu în scopuri de T. Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu al actelor administrative, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât organul competent, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este achitabil ca acesta să nu își producă efectele asupra celor vizați. Astfel se apreciază că executarea imediată a actelor administrative contestat poate cauza reclamantului, prin anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, acesta putând fi adus în situația imposibilității continuării activității. Reclamantul a făcut dovada consemnării unei cauțiuni de 3141 lei. Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M., solicitând admiterea acestuia, casarea sau modificarea hotărârii și rejudecând, a fi respinsă cererea de suspendare. În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea este criticabilă sub aspectul cauțiunii. Astfel se arată că așa cum s-a precizat și prin întâmpinarea depusă la fond, normele legale prevăd explicit care este cuantumul minim al unei cauțiuni, între 10-20 %, în materia dreptului fiscal. După cum rezultă din simpla lecturare a cererii și a hotărârii, reclamanta nu a achitat cauțiunea minimă prevăzută de normele legale incidente (10 %) ci dosar suma de 4845 lei. Cererea nu respectă condițiile legale, normele prevăzând explicit o cauțiune de minim 10 %, ca o garanție a respectării drepturilor în calitate de creditor. I. că o cauțiune de 10 % din cuantumul sumei contestate ar fi împovărătoare, nu poate fi luată în considerare, întrucât reclamanta nu a prezentat argumentele necesare care să permită o astfel de soluție. Totodată mai arată recurenta că hotărârea este criticabilă și prin prisma dispozițiilor art. 261 al. 1 pct. 3 și 5 C., norme ce stabilesc că hotărârea trebuie să cuprindă obiectul cererii, dovezile administrate , împreună cu motivele ce au format convingerea instanței și care pot duce printr-un raționament logic, al dispozitivului pentru care s-a apreciat că o cauțiune de 4845 lei este îndestulătoare. Răspunzând celor invocate, prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că în speță cuantumul cauțiunii stabilită de instanță se încadrează în procentele prevăzute de art. 215 C. pr. fiscală, iar dispozițiile art. 403 nu sunt aplicabile în materie fiscală. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport de normele juridice incidente, de art. 304 C., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. În acest sens se reține, ca un prim argument adus de recurentă, constă în aceea că nu au fost respectate dispozițiile vizând plata cauțiunii. Susținerea nu poate fi reținută. Astfel, potrivit OG nr. 92/2003 - aplicabilă în materie fiscală, respectiv art. 215 - introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ. Dispozițiile prezentului articol spune alin. 2 al art. 215, nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul dispozițiilor legii contenciosului 554/2004. Instanța competentă, se spune în teza II a normei juridice, poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumeicontestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei. Din normele enunțate, reiese că poate fi dispusă suspendarea executării actului fiscal dacă sunt întrunite condițiile cerute de legea contenciosului administrativ, art. 14 și anume: condiția declanșării procedurii administrative prealabile, condiția cazului bine justificat, condiția prevenirii unei pagube iminente precum și condiția cerută în materie fiscală, a plății anticipate a unei cauțiuni, astfel cum prevede norma enunțată - art. 215 C. pr.fiscală. Normele nu condiționează, în cazul cererilor evaluabile, un minim al cauțiunii de 5%, 10% sau 20%, ci prevede o cauțiune „de până la 2.. În condițiile în care normele prevăd că se poate stabili un cuantum „de până la….";, stabilirea poate fi făcută pentru oricare procent de 1 %, 2 %, 5% ș.a.m.d, fără ca prin aceasta să fie încălcată norma. În speță, în considerarea normei, stabilirea unui procent de 5 %, cât reprezintă suma achitată drept cauțiune, nu poate fi considerată nelegală de vreme ce textul legal nu prevede un minim. Împrejurarea că prin dispozițiile codului de procedură se prevede un minim, este lipsită de relevanță câtă vreme în materie fiscală dispozițiile speciale cuprind prevederi cu privire la cauțiune pentru suspendarea actului administrativ fiscal. Aplicarea normelor procedurale comuni civile se poate face doar în condițiile lipsei unei reglementări în materia vizată, ceea ce nu este cazul în speță. Un alt argument adus de recurentă, constă în aceea că statuarea cu privire la cauțiune nu a fost motivată. Faptul că nu s-a precizat temeiul achitării cauțiunii, nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată. Argumentarea adusă prin hotărâre are în vedere verificarea și analiza întrunirii condițiilor cerute suspendării mai sus arătate. Aceste cerințe au fost examinate, instanța constatând că toate condițiile vizând procedura prealabilă, cazul bine justificat, paguba iminentă și implicit plata anticipată a cauțiunii sunt îndeplinite. Așadar, în condițiile în care analiza a impus verificarea întrunirii cerințelor cerute de norme și acestea au fost avute în vedere prin hotărâre, susținerea recurentei vizând lipsa motivării, apare ca nefondată și va fi respinsă. Așadar, față de cele arătate, în temeiul art. 312 C., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2913 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . A. M. B. F. T. N. Plecat în C.O.semnează vicepreședintele C urții de A. C. A. A. I. G. D. C. Red.F.T D act.D.C./ 25 I. 2011/2ex J ud.fond. M. P.
| ← Decizia civilă nr. 5082/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 286/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
