Sentința civilă nr. 290/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 290/2011
Ședința ata de 16 mai 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art.125 din H. nr.4. invocată de reclamanta SC M. ROM SRL în cadrul dosarului nr. (...) al
Tribunalului M., cauza privind și pe intimații GARDA FINANCIARĂ - C. G. - SECȚIA M. și GUVERNUL ROMÂNIEI - în calitate de emitent al actului atacat.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, apreciind că există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin excepția de nelegalitate a art.125 din HG 489/2003 invocată de reclamanta SC M. ROM SRL se solicită ca în contradictoriu cu pârâta Garda
Financiară M. și Guvernul României, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea art.125 din HG nr.4..
În dezvoltarea excepției de nelegalitate se arată că prin OUG nr.28/1991 a fost reglementată obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, perioadă de dotare, distribuitorii autorizați, dar și faptele ce constituie contravenție. Acestea din urmă au fost reglementate prin dispozițiile art.10 și sancționate de art.11, 13 și 14 astfel: art.10 prevede faptele ce constituie contravenție prin care: lit.a) comercializarea de către operatorii economici a aparatelor de marcat electronice fiscale, fără avizul comisiei de avizare; lit.b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu valoare inferioară celei reale; lit.c) - emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta sa conțină toate datele prevăzute la art. 4, alin. (1)
La art. 11, alin. (3), teza finala, apare confiscarea în situația în care, fapta de continuare a activității după suspendare, nu este sancționata ori incriminata.
- art. 11 stabilește amenzile ce se aplica pentru fiecare fapta prevăzuta dar si situația sumelor rezultate din operațiunile nelegale textual, alin. (3) prevede ca: "Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1, alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise in documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special, menționat la art. 1, alin. (4) ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență si se confiscă, făcându-se buget de stat. De asemenea, se confisca sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii, după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14. "
- art. 14 - alin. (1) - "Neîndeplinirea obligației operatorilor economici prevăzuta la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage si suspendarea activității unității pana la momentul înlăturării cauzelor care au generat acestea. "
- alin. (2) - "Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rolă - jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica pana in momentul ștergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni. "
Rezulta ca in cele doua aliniate sunt prevăzute masuri de suspendare a activității pentru săvârșirea contravenției de la art. 10, lit. b, alături de confiscarea sumelor. In art. 15 al ordonanței se prevede ca, in termen de 60 de zile de la publicare, Ministerul Finanțelor Publice va elabora Norme metodologice de aplicare, ce se vor aproba prin hotărâre de guvern.
"Normele metodologice" au fost elaborate si aprobate prin H. nr.
4.,republicata in M. Of. Nr. 3. si care, în capitolul 11, reglementează
"controlul respectării prevederilor ordonanței de urgenta ".
Potrivit art. 119, alin. (1),"verificarea modului de respectare de către agenții economici a obligațiilor ce le revin potrivit ordonanței de urgenta si prezentelor norme metodologice, se face de către organele de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, din unitățile sale teritoriale, precum si din cadrul Gărzii Financiare, denumite in continuare organe de control, organizate in echipe formate din minimum doua persoane. "
Obiectivele controlului sunt enumerate in art. 120, iar începând cu art. 121, sunt reglementate contravenții în sarcina distribuitorilor autorizați, pentru ca art. 123 sa sancționeze "Neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale la termenul legal ", fapta reglementata si de art. 10, lit. b si sancționata conform art. II, alin. (1), lit. b si alin. (3), din O. nr. 2., cu amenda si confiscarea, iar conform art. 14, alin. (1) si cu suspendarea activității.
Dispozițiile articolului următor - art. 124 - reglementează procedura suspendării activității, organul chemat a o realiza etc.
Pe lângă faptul ca art. 11, alin. (3) din ordonanță, în teza finala confisca sumele încasate din livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activității, făcând trimitere la art. 14, prin art. 125 din hotărâre, se sancționează drept contravenție "continuarea livrării de bunuri si prestarea de servicii după suspendarea activității unității ", ceea ce este inadmisibil.
Așa cum s-a menționat mai sus, H. nr. 4. nu face altceva decât sa aprobe "norme metodologice" elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, pentru aplicarea ordonanței de urgenta. In aceasta situație, norma data înaplicarea legii nu este de natura a aduce completări ori adăugiri acesteia, ori sa incrimineze fapte nesancționate de legea in aplicarea căreia a fost data.
Potrivit dispozițiilor art. 108 din Constitutia R., G. adopta hotarari si ordonante. (alin.1) Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, (alin. 2), iar "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare in limitele si in conditiile prevazute de aceasta". (alin.3) Daca prin O. nr. 2. G. a fost abilitat sa emita ordonanta in acest domeniu, hotararea de aprobare a normelor metodologice nu putea sa fie data decat in aplicarea ordonantei, fara a avea posibilitatea sa adauge ori sa completeze legea: in niciun caz, unei hotarari de guvern, care aproba norme metodologice ordonate de un minister din subordine, nu ii este permis sa se subroge in drepturile G., conferite pentru cazuri speciale si limitate, sa emita ordonante de urgenta.
Incriminandu-se o fapta prin norme metodologice, s-au incalcat dispozitiile constitutionale, dar si de tehnica legislativa. Ne aflam in situatia in care, autoritatea chemata sa execute legile, devine ea insasi organ legislativ, vatamand interese legitime ale unor persoane vizate de o reglementare nelegala.
Precizează că dispozitiile art. 51 si 52 din Constitutie, indreptatesc cetatenii in general si persoana vatamata in special, sa atace astfel de acte, in fata instantelor de contencios administrativ.
Principiul constitutional invocat, respectiv cel de la art. 108. retine cu valoare de principiu ca nu este de conceput emiterea de hotarari de guvern care sa nu se intemeieze pe lege, dar pentru aceasta nu este necesar ca legea sa contina o norma de trimitere. H. de guvern, potrivit regimului constitutional, intervine atunci cand, in mod natural, executarea unor prevederi din lege "reclama stabilirea de masuri sau a unor reguli subsecvente, care sa asigure corecta lor aplicare, inlaturarea unor greutati sau organizarea corespunzatoare a unor activitati. "
H. nu poate fi decat "secundum legem" si "praeter legem", fiind de neconceput hotarari de guvern emise direct in aplicarea Constitutiei (Antonie
Iorgovan Tratat de drept administrativ, vol. 1, ed. 4, editura AllBeck, p. 404).
Pentru considerentele prezentate mai sus, reclamanta intelege a invoca exceptia de nelegalitate a art. 125 din H. nr. 4..
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 4 martie 2011 intimata
Garda Financiară M. solicită respingerea excepției de nelegalitate a art.125 din HG nr.4. invocată de petenta SC M. ROM S.
Potrivit art.1 din OG nr.2/2001 „constituie contravenție, fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a G. sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului B., a consiliului județean ori a C.ui G. al municipiului B. coroborat cu art.2 prin legi, ordonanțe sau hotărâri a G. se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate"; reiese fără echivoc că normele metodologice, publicate sub forma de hotărâre de guvern pot sancționa fapta de natura contravențională.
Totodată, solicită a se constata că Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. civilă nr.4272/(...) a statuat că „sunt legale prevederile art.125 din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr.2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin HG nr.4. în raport cu dispozițiile OUG nr.2.";.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18 aprilie 2011, Guvernul României solicită respingerea excepției de nelegalitate formulată de reclamantă cu privire la prevederile art.125 din H. G. nr.4. privind aprobarea N ormelor metodologice pentru aplicarea OG nr.2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată.
Se arată că H. guvernului nr.4. este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.107 din Constituție, al art.15 din Ordonanța de urgență a G. nr.2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată și al art.62 alin.(1) din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.
H. contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, care potrivit prevederilor HG nr.267/2003 era organul de specialitate al administrației publice centrale, care aplica strategia și programul G. în domeniul finanțelor publice.
Arată că la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare G., proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art.8 alin.(6) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare";.
Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de C. L. prin A. nr.620/(...).
Precizează că, dispozițiile art.15 din OUG 2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, care constituie temeiul legal al actului administrativ contestat, dispun că:";în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în M. O. al R., P. I, Ministerul Finanțelor Publice va elabora norme metodologice de aplicare care se vor aproba prin hotărâre a G., fapt ce s-a realizat prin adoptarea H. G. nr.4..
De asemenea, menționează că adoptarea actului administrativ contestat s-a realizat ca urmare a necesității revizuirii de ansamblu a normelor metodologice aprobate prin HG nr.477/1999, pentru adaptarea acestora la noile dispoziții legale introduse prin modificarea OUG nr.2., explicitarea unor termeni utilizați în textul ordonanței și introducerea unor precizări ce se impun ca urmare a experienței acumulate pe parcursul celor trei ani de aplicare a acestei ordonanțe de urgență.
Analizând excepția de nelegalitate formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul actului normativ criticat respectiv a HG nr.4., rezultă că acesta a fost adoptat în temeiul art.107 din Constituție, al art.15 din Ordonanța de urgență a G. nr.2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată și al art.62 alin.(1) din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, care potrivit prevederilor HG nr.267/2003 era organul de specialitate al administrației publice centrale, care aplica strategia și programul G. în domeniul finanțelor publice.
Rezultă, de asemenea, că proiectul actului administrativ a fost avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art.8 alin.(6) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare";; proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de C. L. prin A. nr.620/(...).
Reclamanta, prin demersul său judiciar, critică din perspectiva nelegalității, dispozițiile art.125 din HG nr.4. susținând că acestea contravin prevederilor cuprinse în OUG nr.2., art. 10 și 11 întrucât introduc elemente noi care vizează incriminarea unor noi fapte ca și contravenții respectiv sancționarea acestora.
Potrivit art.125 din HG nr.4., continuarea livrării de bunuri șiprestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din ordonanța de urgență.
Conform art.11 alin.3 din OUG nr.2., (…) se confiscă sumele încasatedin livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitățiioperatorilor economici, potrivit art. 14.
Analizând comparativ textele legale enunțate anterior rezultă fără echivoc faptul că OUG nr.2. prevede - la art.11 alin.3 - drept contravenție fapta de a continua livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici și o sancționează cu amendă contravențională precum și cu confiscarea sumelor astfel obținute, prevederile existente în HG nr.4. - art.125 - reiterând practic dispozițiile legale existente.
Rezultă, așadar, că dispozițiile cuprinse în normele de aplicare nu contravin celor existente în actul normativ astfel că excepția de nelegalitate invocată de către reclamantă apare ca fiind nefondată.
De altfel, ICCJ, prin decizia nr.4272 din data de (...), investită fiind cu soluționarea unei spețe similare, a statuat că prevederile art.125 din normele metodologice pentru aplicarea OUG nr.2. privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin HG nr.4. sunt legale în raport cu dispozițiile OUG nr.2..
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.4 din același act normativ o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC M. ROM SRL cu sediul în B. M., str. M., nr.16, jud. M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României cu sediul în B., P-ța V., nr.1, B. și Garda Financiară - C. G.- Secția M. cu sediul în B. M., str. U., nr.23A, jud. M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. LUMNIȚA F.
Red./dact. MS/MS
5ex.- (...)
| ← Decizia civilă nr. 3037/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
