Decizia civilă nr. 3086/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 3086/2011
Ședința publică de la 09 S. 2011
PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea SC S. S. împotriva sentinței civile nr. 4630/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., în contradictoriu cu intimata A.-D. G. A F. P. M.-A. F. P. B. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă avocat D. J., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei și arată că nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține în întregime, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 4630 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta SC S. S. în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Prin contestația la executare înregistrată la data de (...) la Judecătoria Baia Mare și declinată spre soluționare în favoarea T.ui M. prin sentința civilă nr. 5933/(...), contestatoarea SC S. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu A. - D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M., anularea executării silite promovate în dosarul de executare al A. F. P. B. M. ca fiind nelegală și netemeinică, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, restituirea cauțiunii și a taxei judiciare de timbru. În motivare, s-a arătat că intimata a efectuat acte de executare silită, dispunând demararea procedurii execuționale împotriva reclamantei, sens în care acesteia i s-a comunicat adresa nr. 1846 din (...), prin care i s-a adus la cunoștință că figurează în evidențele acestei instituții cu un rest de plată la nivelul sumei de 22.501 lei. se mai arată că executarea silită este nelegală încondițiile în care a fost demarată în lipsa comunicării unei somații și a titlului executoriu care stă la baza acesteia. Pe de altă parte, comunicarea titlului executoriu este o condiție esențială pentru începerea executării silite, întrucât funcție de acest titlu debitorul poate verifica valabilitatea pretențiilor creditorului, izvorul lor, perioada cărora le corespuns, precum și cuantumul acestora. Or, în lipsa acestui titlu, reclamanta este în imposibilitatea de a verifica sumele de bani pe care intimata le pretinde și ce anume reprezintă acestea. În drept, au fost invocate prevederile art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, art. 379 și urm. Cod procedură civilă. La termenul din (...) intimata a depus o întâmpinare prin care a arătat că actul atacat nu este un act de executare silită, este un act administrativ fiscal, practic o înștiințare prin care se aduce la cunoștința contribuabilului SC S. S. că are de plată suma de 22.501 lei, urmare primirii acesteia, contribuabilul având obligația de a se prezenta la organul fiscal pentru clarificarea situației fiscale. La termenul din (...), intimata a revenit cu precizări, arătând că suma de 22.501 lei provine din procesul-verbal de contravenție seria AIR nr. 66810/(...), prin care societatea a fost obligată de A. R. R. - ARR, la plata amenzii în sumă de 25.000 lei. Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție a fost respinsă. Somația de plată și titlul executoriu pentru suma de 22.501 lei a fost comunicat societății cu confirmare de primire la data de (...), conform listei anexate. De altfel societatea recunoaște primirea somației de plată și a titlului executoriu prin adresa nr. 49223/(...), prin care reclamanta a înștiințat pârâta că a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție. Din suma de 25.000 lei societatea a achitat la data de (...) suma de 1.500 lei, iar pentru suma de 108 lei și 891 lei se face compensare la data de (...), rest de plată rămânând suma de 22.501 lei. Având în vedere cele menționate nu se poate susține că nu s-au emis acte de executare silită, nu s-au comunicat somații de plată și titlul executoriu. În fața instanței de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea a recunoscut că, deși înțelege să atace adresa nr. (...) emisă de A. F. P. B. M., act administrativ de înștiințare cu privire la datoria sa fiscală, nu a parcurs procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Față de această situație, instanța, reținând poziția intimatei, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S. S. solicitând în principal: casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 3 și pct. 5, art. 400 alin. 1 și art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă; în subsidiar: solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii contestatiei la executare astfel cum a fost aceasta formulată. Fără cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin S. civilă nr. 4630 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta S. S. S. în contradictoriu cu Agenția Națională de A. F. - D. M. - A. F. P. B. M. In motivarea soluției date, instanța de fond a arătat că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă în raport de faptul că societatea nu ar fi parcurs procedura plângerii prealabile, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea primei instanțe de judecată este netemeinică și nelegală. I. În ceea ce privește petitul principal, prin care a solicitat ca instanța de recurs să dispună casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare primei instanțe de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, consideră că se impune această soluție raportat la următoarele aspecte: 1. În primul rând consideră că prin demersul său și prin motivarea dată soluției pronunțate, prima instantă de judecată a Î. principiul disponibilității, stabilit de prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Desfășurarea procesului civil este guvernată de principii generale, printre care se numără și principiul disponibilității, prin care se înțelege faptul că părțile pot determina existența procesului, conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a faptelor și etapelor pe care procesul le parcurge. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă că, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut și nici să schimbe obiectul cererii de chemare în judecată. Obligația instanței de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. În cuprinsul hotărârii atacate, instanța a considerat că regulile de drept aplicabile speței sunt cele privind contenciosul administrativ. Instanța a pierdut din vedere care a fost obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv "contestație la executare" iar nu o cerere în contencios, pentru care ar fi trebuit urmată o cu totul altă procedură. Cauza a fost declinată de la Judecătoria Baia Mare, în favoarea T.ui M., întrucât s-a considerat, în mod cu totul greșit, că prin cererea introductivă ar fi atacat adresa nr. 1846 din (...) emisă de intimată. Arătă faptul că cererea introductivă a recurentei nu a vizat acest act, ci a contestat executarea silită și modul în care aceasta a fost demarată. În raport de acest aspect, nu era necesară parcurgerea procedurii plângerii prealabile, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Consideră că prin demersul său prima instanță de judecată a schimbat temeiul juridic al acțiunii deduse judecății și practic obiectul acesteia, lucru interzis de prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. În sensul celor indicate de recurentă mai sus s-a pronunțat și ÎCCJ, Secția civilă, prin D. nr. 5213 din (...), unde se arată: "De asemenea, trebuie reținut ca, potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) C.pr.civ. "judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Recurentul-reclamant a investit instanta cu solutionarea unei actiuni în revendicare, urmând ca aceasta sa cerceteze și sa hotarasca asupra preluarii ilegale, fără titlu, de catre stat, neexistând identitate între titularul dreptului de proprietate asupra imobilului și persoana înscrisă în anexa Decretului nr. 9211950, statul neavând asupra imobilului un titlu valabil. Acțiunea a fost fondata în drept pe prevederile art. 480 și art. 481, având drept scop restituirea în natura a imobilului, aceasta fiind voința juridica a reclamantului. Instanța de apel nu a dat o rezolvare a cauzei pe baza temeiurilor de drept invocate prin acțiune și în baza art. 5 din Legea nr. 10/2001, intrata în vigoare dupa sesizarea instanței de fond a soluționat cauza așa cum s-aaratat prin hotărârea recurată, fără ca reclamantul sa opteze pentru aplicarea acestei legi. Instanța în apel avea obligația sa soluționeze cauza, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii supusa apelului în raport de regulile privind revendicarea imobiliara, referitoare la compararea titlurilor, reținând daca au fost respectate aceste reguli și sa dea prioritate titlului de proprietate mai bine caracterizat. Prin urmare, se constata ca fața de motivarea cererii intitulata "acțiune în revendicare ", fața de temeiurile juridice invocate de reclamant și fața de modul în care acesta a înțeles sa-și conceapa susținerile în fața instanței, curtea de apel a schimbat cadrul procesual în limitele căruia judecata în apel ar fi trebuit sa aiba loc. Este adevarat faptul ca o anume situație de fapt expusa și probată trebuie calificata juridic de instanțele de judecata, lămurirea și explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea tuturor instituțiilor și regulilor juridice aplicabile. În același timp însa, calificarea juridica a unei situații de fapt date nu poate fi făcută cu incălcarea principiului disponibilității, schimbându-se astfel total obiectul și temeiul juridic al acțiunii, situație în care Î. Curte constata ca hotărârea C. de A. C. a fost data prin încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. " Deoarece soluția pronunțată de prima instanță nu vizează cererea ce a fost dedusă judecății, instanța schimbând obiectul acțiunii principale, consideră că se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra obiectului cererii, numai în acest caz soluția dată putând face obiectul unei verificări din partea instanței de recurs. Î. prin pronunțarea asupra altor aspecte, recurentei - reclamante i s- a pricinuit o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate , solicită să se admită petitul principal cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. 2. În al doilea rând consideră că se impune casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare instantei competente din punct de vedere material să solutioneze contestatia la executare, respectiv Judecătoria Baia Mare, în raport de prevederile art. 105 alin. 2, arte 159 pct. 2, art. 304 pct. 3 și pct. 5 și art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă. Menționează faptul că prevederile art. 400 alin. 1 raportat la art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă stabilesc competența materială de soluționare a contestației la executare în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia are loc executarea. În raport de obiectul acțiunii, apreciază că Judecătoria Baia Mare este competentă să soluționeze prezenta cauză motiv pentru care apreciază că se impune casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare în favoarea instanței competente. Solicită a se avea în vedere faptul că domeniul competenței materiale este reglementat de norme de ordine publică, norme imperative, de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga. Face trimitere în acest sens la prevederile arte 159 pct. 2 Cod procedură civilă care dispun: "Necompetența este de ordine publică: (. .. ) 2. când pricina este de competența unei instanțe de alt grad". În sensul celor indicate de recurentă mai sus s-a pronunțat și practica judiciară, la care face trimitere în cele ce urmează: "Dispozițiile legale privind competența materială sunt de ordine publică și se pot invoca în orice fază a procesului, chiar din oficiu" (C.A. Craiova, Secția civilă, D. nr. 4.). "Excepția de necompetență ratione materiae, interesând repartiția atribuțiilor între diferitele instanțe ale organizării judecătorești, ierarhia care le unește fiind de ordine publică, părțile nu o pot modifica prin convenție și deci nu o pot dobândi prin judecată" (Trib. Ilfov III, 30 aprilie 1909, Em. D., Codul adnotat, pag. 183, nr. 4). II. Sub aspectul petitului subsidiar solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii contestației la executare astfel cum a fost aceasta formulată. Prima instanță a Î. prin soluția pronunțată prevederile art. 387 Cod procedură civilă și arte 145 Cod procedură fiscală. 1. Așa cum a arătat și în fața primei instanței de judecată, apreciem că se impune anularea executării silite, aceasta fiind nelegală, în conditiile în care a fost demarată în lipsa comunicării unei somatii și a titlului executoriu care stă la baza acesteia. Art. 145 Cod procedură fiscală dispune în mod imperativ: "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu ". În același sens sunt și prevederile art. 387 Cod procedură civilă care dispune, în termeni imperativi: "În afară de cazurile când legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde (. . .) arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea. Potrivit unei opinii exprimate în literatura de specialitate (a se vedea Evelina Oprina - Executarea silită în procesul civil, Ed. U. J., B., 2007, pag. 248) somația "este obligatorie pentru fiecare procedură de executare în parte, astfel că lipsa acesteia sau a vreunui element prevăzut de art. 387 Cod procedură civilă poate fi invocată pe calea contestației la executare" (acest aspect rezultă și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă). Pe de altă parte, comunicarea titlului executoriu este o condiție esențială pentru începerea executării silite, întrucât în funcție de acest titlu debitorul poate verifica valabilitatea pretențiilor creditorului, izvorul lor, perioada cărora le corespund, precum și cuantumul acestora. Or, în lipsa acestui titlu se văd puși în imposibilitatea de a verifica sumele de bani pe care intimata le pretinde și ce anume reprezintă acestea. Raportat la acest aspect, executarea silită demarată apare ca nelegală, sens În care apreciază că se impune anularea ei. 2. Sub un alt aspect, apreciază că executarea silită este lovită de nulitate absolută, În conditiile În care nu are la bază o creantă certă, lichidă și exigibilă, astfel cum dispune art. 379 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, învederează instanței că, așa cum a arătat și în fața primei instanțe de judecată, nu cunoaște ce reprezintă sumele de bani ce sunt amintite în adresa nr. 1846 din (...), comunicată de intimată, și nici nu are cunoștință de existenta unor datorii ale societătii recurente fată de A. F. P. B. M., la nivelul sumei de 22.501 lei. Sub un alt aspect, caracterul necert al creanțelor fiscale solicitate de intimată reiese și din faptul că în privința acestora intimata nici măcar nu aindicat titlul executoriu ce stă la baza lor. Raportat la toate aceste aspecte, executarea este lovită de nulitate absolută. În drept invocă prevederile art. 129 alin. 6, art. 105 alin. 1, art. 159 pct. 2, art. 242, art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9, art. 312, art. 373 alin. 2, art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă. Intimata A. F. P. B.-M. în nume propriu și în numele D. G. a F. P. M. adepus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P rin sentința civilă nr. 4630 din (...) pronunțată de Tribunalul M aramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta SC S. S. în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M. Prin contestația la executare înregistrată la data de (...) la Judecătoria Baia Mare și declinată spre soluționare în favoarea T.ui M. prin sentința civilă nr. 5933/(...), contestatoarea SC S. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu A. - D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M., anularea executării silite promovate în dosarul de executare al A. F. P. B. M. ca fiind nelegală și netemeinică, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, restituirea cauțiunii și a taxei judiciare de timbru. Deși la termenul din (...) în fața J. B. M. s-a consemnat în practicaua sentintei civile nr 5933/(...) că reclamantul înțelege să își precizeze cererea introductivă înțelegând să conteste și titlul executoriu și să formuleze „plângere"; împotriva actului administrativ fiscal anexat cererii introductive - o asemenea precizare în forma impusă de art 112 cod pr civ nu a fost realizată. Numai după legala sesizare cu precizarea care trebuia formulată în scris și depusă la dosarul cauzei, Judecătoria Baia Mare putea să pună în discuție o disjungere a contestației la titlu și declinarea acesteia la Tribunalul Maramureș. În această situație Judecătoria Baia Mare trebuia să soluționeze contestația la executare și nu să se dezinvestească și în ceea ce privește soluționarea contestației la executare. În această manieră defectuoasă a fost sesizat Tribunalul Maramureș cu o precizare a cererii formulată oral și care nici ulterior în fața T.ui nu a fost depusă în scris. Ori câtă vreme reclamantul nu a investit nici T. cu o contestație la titlu (în forma prevăzută de lege) tribunalul nu trebuia să se considere investit cu o contestație (acțiune în contencios fiscal) și prin urmare nu se putea aprecia ca inadmisibilă o asemenea contestație pentru neparcurgerea procedurii prealabile. Obligația instanței de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. În cuprinsul hotărârii atacate, instanța a considerat că regulile de drept aplicabile speței sunt cele privind contenciosul administrativ. Instanța a pierdut din vedere care a fost obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv "contestație la executare" iar nu o cerere în contencios, pentru care ar fi trebuit urmată o cu totul altă procedură. Cauza a fost declinată de la Judecătoria Baia Mare, în favoarea T.ui M., întrucât s-a considerat, în mod cu totul greșit, că prin cererea introductivă s-ar fi atacat adresa nr. 1846 din (...) emisă de intimată. Cererea introductivă a recurentei nu a vizat acest act, ci aceasta a contestat executarea silită și modul în care aceasta a fost demarată. În raport de acest aspect, nu era necesară parcurgerea procedurii plângerii prealabile, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin demersul său prima instanță de judecată a schimbat temeiul juridic al acțiunii deduse judecății și practic obiectul acesteia. Se impune casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare instantei competente din punct de vedere material să solutioneze contestatia la executare, respectiv Judecătoria Baia Mare, în raport de prevederile art. 105 alin. 2, art 159 pct. 2, art. 304 pct. 3 și pct. 6 și art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă. Prevederile art. 400 alin. 1 raportat la art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă stabilesc competența materială de soluționare a contestației la executare în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia are loc executarea. În raport de obiectul acțiunii, curtea apreciază că Judecătoria Baia Mare este competentă să soluționeze prezenta cauză motiv pentru care se impune casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare în favoarea instanței competente. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S. S. împotriva sentinței civile nr. 4630/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare J. B. M. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M. B. G., A. B. }Red.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Decizia civilă nr. 4057/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
