Decizia civilă nr. 3381/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3381
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTORI : R.-R. D.
L. U.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. B. M. împotriva Sentinței civile nr. 5162 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata C. P. având ca anulare act de control taxe și impozite locale.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 5162 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta D. G. A F. P. M.. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta C. P. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. B. M. și D. G. A F. P. M. și în consecință s-a anulat actul administrativ nr. 23.545/(...) emis de pârâta A. F. P. a M. B. M. A fost obligată pârâta D. G. a F. P. M. să restituie reclamantei suma de 3.838 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare încasată nelegal, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a achitat suma de 3.838 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din C. fiscal conform chitanței nr. 758135/(...), pentru un autoturism importat din Franța conform certificatului originar în înmatricularea, înscrisuri depuse la filele 7 și 10 . Ulterior, deși s-a solicitat restituirea taxei apreciindu-se că este nelegală și discriminatorie, în contradicție cu normele și tratatele europene, pârâta A. F. P. B. M. a comunicat reclamantei prin adresa nr. 2./(...) (fila 8 ) că poatebeneficia numai de restituirea parțială conform art. 8, art. 10 și art. 11 din OUG nr. 5. . Instanța a constatat că art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E. (TCE) în prezent art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, se datora cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 2. Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1. ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire. Această taxă specială nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în R., ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. În consecință această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din T. pentru ordinea juridică internă a R., instanța constată că art. 2.-214/3 din C. fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării R. la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism, în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție, cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO. Actul atacat, respectiv adresa nr. 2. din (...) emisă de pârâta A. F. P. B. M., este calificat ca un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece plata „benevolă"; făcută de reclamantă constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în R. a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității E. Taxa i-a fost impusă reclamantei, motiv, de altfel, invocat în cererea de chemare în judecată, pentru a-și putea înmatricula în R. autovehiculul achiziționat din țara de origine unde a fost înmatriculat. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul R. și deja înmatriculate în R. nu se percepe aceeași taxă, intervenind astfel caracterul său discriminatoriu. Î.ucât R. este stat membru al U. E., prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul discriminării. C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu. Prevederile tratatelor constitutive ale U. E. și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului. Î.ucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art.110 din TFUE), ar fi excesiv să se impună reclamantei parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art. 205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . În condițiile în care legislația în vigoare la data plății taxei de către reclamantă nu prevedea stabilirea obligației de plată printr-un act administrativ fiscal care să constituie titlu de creanță atacabil în procedura reglementată de C. de procedură fiscală iar actul administrativ atacat constituie un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din L. nr. 554/2004, exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile, instanța va respinge excepția invocată de către D. G. a F. P. M.. Se mai impune însă a fi analizată legalitatea refuzului de restituire prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare. Prin Ordonanța de U. nr. 5. s-au abrogat prevederile art. 2. - 214/2 din C. fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. A. act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. Comparând dispozițiile art. 2.-214/3 din L. nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 5., pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte. Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 6., ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 5., diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 5. taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări. Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 6. reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea să fie compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 6. ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 5. nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale. Pentru aceste considerente instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din C. fiscal, fără ca pârâtele să facă dovada susținerilor din întâmpinare privind restituirea parțială a sumei de 1337 lei temeiul art. 11 din OUG nr. 5., sarcina probei revenindu-le conform art. 1169 Cod civil. Obligația de plată a fost stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F. P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate în soluționarea prezentei cauze. Î.ucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică,fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H. nr. 109/2009, nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului. Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii, este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită, fără a putea fi obligate însă la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu, prejudiciu care în dreptul intern este evaluat legal la nivelul dobânzii pe care reclamanta a solicitat-o conform O.G nr. 9/2000. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea reclamantului de către stat, prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune îndemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar. Dând eficiență principiului disponibilității instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale prevăzute de art.3 alin.3 din OG nr. 9/2000 calculată de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiuni fără să o motiveze. Luând in considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei speciale auto redefinind-o ca taxa pe poluare prin OUG nr. 50/(...) pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, la data judecării cauzei de către instanța de fond nu mai erau în vigoare dispozițiile art.2141-2143 din L. nr.571/2003 privind C. fiscal referitoare la taxa specială de înmatriculare. La data soluționării cauzei sunt în vigoare prevederile O. nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar reclamantul are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare, acest drept putând să și-l exercite printr-oi procedură necontencioasă prevăzute de N. metodologice emise în aplicarea O. nr.5.. Problema juridică care a apărut cu ocazia aplicării noului act normativ a fost reglementarea situației anterioare datei de 1 iulie 2008 și deci în ce măsură efectul retroactiv al noului act normativ încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii. Cu privire la efectul retroactiv al O. nr.5., Curtea Constituțională prin decizia nr. 499/(...) publicată în Monitorul Oficial nr.341/(...) și nr.802 din 19 mai 2009 publicată în Monitorul Oficial nr.428 din 23 iunie 2009 reține că „redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale, care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plata voluntară, iar art.11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă de poluare - ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei, iar aplicarea art.11 din OUG nr.5. dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este favorabilă. Cu privire la dobânda legală, pârâta a arătat că instanța de fond a acordat dobânda legală în temeiul art. 3 din O.G. nr. 9/2000 deși reclamanta a solicitat dobânda legală prevăzută de C., având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății, motiv pentru care sentința este nelegală. O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de judecată a acordat în mod nelegal cheltuieli de judecată, organul fiscal neavând nici o culpă în faptul că taxa a fost achitată voluntar de reclamantă, iar mai apoi acesteia i s-a restituit diferența achitată în plus. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunitățiilor europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. A.e norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, iar aceasta este datorată de la data de (...), dată la care reclamanta a efectuat plata taxei de primă înmatriculare și până la data restituirii efective a debitului. Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 5162 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI G. D. M. R.-R. D. L. U. M. ȚÂR R ed.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. M. H.
| ← Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
