Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 18/2011
Ședința februarie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de S. L. R., împotriva deciziei civile nr. 2210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Curții de A. C., cauza privind și pe intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C.
ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauă nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea contestatorului la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru contestația formulată ( f. 11 -12).
În data de 07 și (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei trimisă prin fax și prin poștă, prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece contestația în anulare în temeiul art. 320 alin. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 721 din data de 4 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj a fost admisă acțiunea reclamantului S. L. R., în contradictoriu cu intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A., aceasta fiind obligată să înmatriculeze fără plata taxei de poluare autovehiculul reclamantului marca FORD, tip AAL ESCORT, cu serie sașiu WFOAXXGCAATD10998. Instanța de fond a reținut că reclamantul autoturismul reclamantului, cu datele de identificare mai sus menționate, a fost înmatriculat pentru prima dată în Austria și a solicitat înmatricularea acestuia în țară fără achitarea taxei de poluare reglementată de dispozițiile O. nr. 5.. Prin decizianr. 3.407/(...), pârâta a comunicat reclamantului faptul că autoturismul proprietatea acestuia nu poate fi înmatriculat fără achitarea taxei de poluare în cuantum de 7.336 lei,, întrucât ar fi încălcate art. 4 din O. nr. 5., în conformitate cu care ,,Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";. Examinând această poziție, atât din perspectiva legislației interne cât și a cele comunitare, instanța de fond a învederat că judecătorul național este obligat potrivit principiilor dreptului comunitar să acorde prioritate legislației comunitare, iar sub acest aspect, refuzul pârâtei este nejustificat ceea ce face ca acțiunea reclamantului să fie întemeiată, pentru considerentele următoare: Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 2143 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene, în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin .4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvorindependent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. În acest context, instanța a constatat că reclamantul nu datorează vreo sumă potrivit legislației comunitare, astfel că refuzul pârâtei de a-i înmatricula mașina fără plata taxei apare nelegal din punctul de vedere al legislației comunitare, sens în care a fost obligată să înmatriculeze mașina reclamantului fără achitarea de către acesta a taxei de poluare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. SI I. A V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și cu ocazia rejudecării în fond, respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, apreciind că taxa de poluare datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România nu este în dezacord cu art. 28 și 90 din T.ul Comunității Europene, această taxă stabilită prin O. nr. 5. nefiind asimilabilă impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului și fiind rezultatul negocierilor dintre România și U.E. Un alt aspect ce privește aceeași taxă, este faptul că aceasta nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din U.E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze un autovehicul, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. În final, pârâta a mai precizat faptul că instituirea taxei pe poluare a fost rezultatul negocierilor și acordului dintre România și Comisia E., astfel încât aceasta nu contravine legislației comunitare și deși chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă mai potrivită, prin condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata acestor taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era prev. de dispozițiile art. 2141 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de practica judiciară. În consecință, față de cele menționate anterior, pârâta consideră că înmatricularea autoturismului nu poate fi executată în absența achitării taxei speciale pentru înmatricularea autovehiculelor precum și în lipsa îndeplinirii prevederilor legale în vigoare, astfel că, în condițiile art. 20 alin. 3 din L. nr. 5., a solicitat admiterea recursului. Prin decizia civilă nr. 2. (...) a Curții de A. C. s-a admis recursul declarat de pârâtul I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 721 din 04 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge ca inadmisibilăacțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. L.-R. împotriva pârâtului. C. deciziei pronunțate în recurs au fost expuse urmare a unei îndreptări de eroare materială, efectuată din oficiu. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Curtea a îndreptat eroarea materială, din oficiu, strecurată în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 2.210 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. (...), în sensul înlăturării omisiunii din considerentele acestei decizii, astfel că după paragraful „Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:"; s-a completat textul din considerentele avute în vedere de completul de judecată cu prilejul deliberării, care au următorul cuprins: „Principala problemă de drept pe care speța o ridică speța de față și care doar tangențial este antamată în recurs dar care constituie un motiv de nelegalitate în același timp al sentinței instanței de fond constă în aceea că jurisdicția a cărei sentință este supusă recursului nu a analizat raportul juridic dedus judecății prin acțiunea introductivă în sensul de a analiza toate aspectele decisive care sunt incidente în cauză. Reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtului să înmatriculeze fără plata taxei de poluare autovehiculul marca FORD, tip AAL ESCORT, cu serie sașiu WFOAXXGCAATD10998. Cu toate acestea la dosarul cauzei nu există probat că prealabil acesta s-ar fi adresat pârâtului ca autoritate publică cu o cerere prin care să solicite acestuia recunoașterea dreptului la înmatriculare fără plata taxei de poluare a autovehiculului din litigiu. Contenciosul administrativ român instituie, prin L. nr. 5. ca prealabil introducerii acțiunii în contencios administrativ, obligația particularului de a se adresa cu o cerere autorității publice în vederea recunoașterii dreptului ori interesului legitim afirmat recunoscut de lege iar în măsura în care această autoritate publică refuză explicit ori neagă existența dreptului ori nu soluționează cererea în termen de 30 de zile, particularul ca persoană vătămată are dreptul de a sesiza jurisdicția de contencios administrativ competentă pentru a statua asupra legalității refuzului sau absenței soluționării cererii în termenul prevăzut de lege (art. 1 alin. 1 corelat cu art. 2 alin. 2 din L. nr. 5.). Nu este admis și contenciosul administrativ nu cunoaște procedura prin care particularul se poate adresa direct instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea directă a dreptului fără ca în prealabil acesta să parcurgă procedura amintită anterior. Altfel spus, contenciosul de anulare presupune întotdeauna existența unui act administrativ tipic care este reglementat de art. 2 alin. 1 lit. c) din L. nr. 5. și/sau existența unui act administrativ atipic în sensul prevăzut la art. 2 alin. 2 din L. nr. 5.. Pârâtul prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond a ridicat această problemă sub forma excepției lipsei procedurii prealabile și a respingerii acțiunii ca prematur introdusă (f. 20 dos. fond) iar reclamantul a arătat prin notele de ședință depuse ulterior (f. 32—33) că procedura prealabilă nu este necesară deoarece sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 din L. nr. 5. iar cu privire la lipsa dovezii refuzului de înmatriculare apreciază că o atare dovadă nu se impune. Instanța de fond a analizat aceste solicitări și apărări în ședința publică din 4 martie 2010 reținând în practicaua sentinței lapidar și succintcă se respinge excepția prematurității fără să arate și motivarea pentru care o atare excepție a fost astfel soluționată. Curtea, pe lângă considerentele de principiu deja expuse în precedent cu referire la regularitatea învestirii instanței de contencios administrativ a mai adaăugat următoarele considerente în legătură cu aspectele învederate de pârât și în raport de apărările evocate de reclamant ținând seama și de actele administrate ca probe la instanța de fond, să rețină următoarele: Prevederile art. 7 alin. 5 din L. nr. 5. exclud procedura prelabilă intentării acțiunii de contencios administrativ în ipoteza contenciosului obiectiv iar în situația contenciosului subiectiv numai atunci când obiectul acțiunii privește cereri ale persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, sau partea se plânge de refuzul autorității de a soluționa cererea în termen legal ori a refuzului explicit de recunoaștere a dreptului alegat conform art. 2 alin. 2 și în cazul excepției de nelegalitate consacrată de art. 4 din L. nr. 5.. Or, în speța de față niciuna dintre ipotezele date de art. 7 alin. 5 nu există. În primul rând, cauza de contencios administrativ intentată de reclamant nu are natura unui contencios obiectiv așa cum a fost conturată noțiunea în doctrina de specialitate și practica judiciară pertinentă. În al doilea rând, în ceea ce privește contenciosul subiectiv, Curtea are în vedere în pe de o parte că obiectul acțiunii este strict circumstanțiat adică se referă stric la acțiuni prin care persoanele se pretind vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ceea ce ar atrage aplicarea art. 9 din L. contenciosului administrativ, ceea ce în speță nu e cazul. Și este așa, deoarece, reclamantul a invocat neconstituționalitatea OUG nr. 5. și nici nu a evocat că aceasta ar fi fost declarată neconstituțională anterior pentru a se reține incidența art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 5.. Pe de altă parte, pentru a reține aplicabilitatea art. 2 alin. 2 din L. nr. 5., Curtea face trimitere la considerentele deja amintite anterior care cer ca prealabil intentării acțiunii persoana ce se pretinde vătămată să fi obținut un refuz explicit nelegal sau să evoce că vătămarea se datorează nesoluționării în termen legal a unei cereri adresate autorității administrației publice. În fine, este evident că nu suntem nici în ipoteza prevăzută de art. 4 din L. nr. 5. ce reglementează regimul excepției de nelegalitate. Curtea mai reține că apărarea reclamantului conform căreia nu trebuie să facă dovada refuzului explicit nelegal ori a nesoluționării cererii în termenul prevăzut de lege prealabil intentării acțiunii este esențial eronată indiferent de motivele evocate de acesta în sprijinul acestei aserțiuni. Grăitor pentru a statua astfel sunt considerentele mai sus expuse de Curte și care conturează această statuare. Nici măcar notorietatea refuzului în matriculării unor astfel de autovehicule de către autoritate nu poate fi luată în considerare de vreme ce instanța de judecată trebuie sesizată cu o acțiune concretă ce vizează un raport juridic material administrativ concret și determinat. Or, nu se poate concepe o acțiune în contencios administrativ plecând de la un ipotetic refuz de a soluționa o cerere care nu a fost niciodată înaintată autorității administrative. Este de principiu că instanțele judecătorești și implicit instanțele de contencios administrativ rezolvă acțiuni concrete în care le sunt aduse spre rezolvare raporturi juridice de drept material litigioase între subiecte de drept concrete și determinate. Specific contenciosului administrativ esteanaliza vătămării în drepturile particularului pretinsă a fi izvorâtă dintr-un act administrativ tipic ori atipic în lipsa unei atari dovezi este evident că o astfel de acțiune nu poate fi primită. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că reclamantului i-a fost eliberată și comunicată decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3407/(...) emisă de A. F. P. a comunei N. J. S. Acest act are natura juridică prevăzută de art. 41 C. respectiv este un act administrativ fiscal cu toate consecințele ce decurg din această calificare. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea a observat că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a mărginit să declanșeze o altă procedură judiciară prin care să solicite direct omisso medio înmatricularea autovehiculului fără plata taxei care deja formează obiectului unui titlu de creanță care necontestat în termenul prevăzut de lege devine titlu executoriu opozabil contribuabilului și ca fapt juridic este opozabil erga omnes inclusiv pârâtului. Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare S. L. R., solicitând admiterea contestatiei in anulare in sensul retractarii hotararii atacate si sa se constatate inadmisibilitatea recursului pe motiv ca acesta a fost promovat impotriva unei sentinte civile ramasa definitiva si irevocabila prin renuntare la recurs nerecurare; fără cheltuieli de judecată. În motivarea contestației, se arată că prin D. C. nr. 2. din 30 septembrie 2010 s-a admis recursul declarat de parat, contra Sentintei civile nr. 721/(...) a T.ui S., care a fost modificata in sensul respingerii ca inadmisibila a cererii promovate. In sprijinul admiterii recursului impotriva deciziei recurate, a fost invocat motivul de casare si/sau modificare, prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ, respectiv "instanta a pronuntat o hatarare care a fost data cu aplicarea gresita a legii". Instanta de recurs, a apreciat ca motivul de modificare propus/invocat de recurenti in cererea de recurs, este pertinent si in masura sa produca efectul scontat de aceștia, apreciind, in acord cu pozitia acestora, că " ..... reclamantul nu a urmat procedura prevazuta de legea procesual fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea taxei de poluare". De principiu, rațiunea instantei este legală, numai ca admiterea recursului are la baza o regretabila eroare, constand in faptul ca la data de (...) reclamantului i s-a inmanat o copie de pe sentinta civila care atesta faptul ca aceasta este definitiva si irevocabila prin nerecurare, copie. Acest lucru a fost posibil datorita faptului că pârâta a emis o nota/protocol prin care a invederat instantei ca renunta la calea de atac a recursului, renuntare ce indreptatea instanta sa elibereze sentinte cu mentiunea irevocabile prin nerecurare. Nu cunoaste motivul pentru care hotararea judecatoreasca a fost atacata (recursul a fost inregistrat la Curtea de A. C. la data de (...)), cu toate ca sentinta cu mentiunea definitiva a fost prezentata pârâtei si a stat la baza inmatricularii cu scutirea taxei de poluare a autovehiculului pentru care s-a purtat procesul. Art. 267 c.proc. civ. reglementeaza modalitatea renuntarii la calea de atac. Pe de alta parte se impune a fi analizat si motivul prevazut de art.317 (1) 1, întrucât nu a fost citat deloc in recurs, motiv pentru care n-a putut sa formuleze apararile, fiindu-i astfel ingradit dreptul la aparare prevazut de lege. Această contestatie in anulare promovata impotriva hotarii instantei de recurs este admisibila deoarece " dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale." Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii cum a fost formulata, retractarea hotărârii și rejudecarea recursului in limitele motivului de casare invocat, iar in urma rejudecării, schimbarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii recursului ca inadmisibil, sub motivatia ca a fost promovat impotriva unei hotarari definitive si irevocabile. Prin întâmpinarea formulată, I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și nefondată. În motivarea întâmpinării intimata arată că, contestatarul - reclamant s-a adresat instantei de contencios administrativ cu solicitarea de a i se admite dreptul pretins, in speta, inmatricularea anutoturismului marca FORD tip AAL ESCORT, fără achitarea taxei pe poluare, însă fără a parcurge procedura prealabila consacrata de prevederile art.7 al Legii nr.5. privind contenciosul administrativ. In motivare, contestatarul - reclamant arata ca nu a urmat aceasta procedura prealabila, si ca aceasta a fost rezultatul la care a ajuns instanta de recurs, motiv de altfel pertinent. Curtea de A. C., clarifica de altfel transant aceasta lipsa a procedurii, prin a spune ca "a admite o alta interpretare ar insemna ca intr-o alta procedura judiciara sa paralizam efectele produse de titlul executoriu cu autoritatea fiscala emitenta si fără ca sa fie parcursa procedura obisnuita de contestare a unui astfel de act". Cu privire la motivele de intentare a contestatiei in anulare prevazute de art.317 Cod de procedura civila, contestatarul - reclamant nu face dovada ca nu a fost citat de catre instanta de recurs, ci dimpotriva, din actele procedurale, rezulta cu claritate ca a fost citat pentru termenul in care s-a judecat recursul. Cu privire la motivul invocat, ca ar fi rezultatul unei greseli materiale, toata literatura de specialitate si insasi principiile procesului civil, stabilesc ca, in procesul civil partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atât prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cât si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia față de masurile pe care instanta le poate dispune. Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității. In speta, se poate observa din actele depuse la dosar ca in acest proces I. P. J. S. prin serviciul public comunitar regim premise de conducere si inmatricularea vehiculelor, nu a depus o cerere expresa de renuntare la calea de atac. O astfel de cerere trebuie depusa in concret, la fiecare dosar in parte, intocmai pentru a respecta participarea in mod activ la desfasurareajudecatii, in respectarea principiului contradictorialitatii. Pentru asigurarea contradictorialitatii in procesul civil, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul. Or, in fapt, cu toate ca ne reiteram, nu a depus vreun act din care sa rezulte in mod explicit ca renuntă la calea de atac, in procesul ce a format obiectul dosarului cu numarul (...),de altfel, insasi procesul civil reprezinta o succesiune de acte si fapte. Mai mult, recursul a fost formulat si depus in termenul de recurs, asa dupa cum se prevede la art.301 - 303 Cod de procedura civila, si din actele depuse la dosarul cu nr.(...). Pentru aceste motive, consideră ca a avut loc un proces echitabil si că instanta de recurs in mod legal a admis recursul intimatei, respingand ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul S. L. - R.. Examinând contestația, instanța constată următoarele: Contestatorul își întemeiază contestația în anulare pe prevederile art. 317 și 318 (1) Cod proc.civ. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv situațiilor de la art. 317 Cod proc.civ. (necompetența sau viciul vizând procedura citării) și art. 318 Cod proc.civ., ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). În sensul textului art. 318 Cod proc.civ., greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre o greșeală pe care o omite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. L. are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Deci greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Prin contestația în anulare nu se invocă o greșeală materială, astfel că se va respinge contestația în anulare. Contestatorul a fost legal citat pentru termenul la care s-a soluționat recursul, procedura de citare fiind realizată prin afișare, potrivit art. 921 Cod proc.civ. Reclamantul nu face dovada celor susținute în contestația în anulare, după cum motivele enunțate nu fac întemeiată contestația în anulare. Pentru aceste considerente, în baza art. 317, 318 Cod proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare introdusă de către contestatorul S. L. R., împotriva deciziei nr. 2. pronunțată în ședința publică din (...) în dosar (...) al Curții de A. C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare introdusă de către contestatorul S. L. R., împotriva deciziei nr. 2. pronunțată în ședința publică din (...) în dosar (...) al Curții de A. C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) J. recurs: A.M. T., R.R.D., L. U.
| ← Decizia civilă nr. 3086/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3381/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
