Decizia civilă nr. 3139/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3139
Ședința publică din 12 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI : F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. S. 5 împotriva Sentinței civilă nr. 449 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul B. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 449 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. C. în calitate de titular al C. DE A. C. B. împotriva pârâtei A. F. P. B. în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.978,76 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data restituirii integrale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. F. P. S. 5 solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală. In cazul de fata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost stabilita de organele fiscale in temeiul dispozitiilor O.M.F. nr.418/2007 pentru aplicarea Procedurii privind calcularea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. In ce privește solicitarea reclamantului de restituire a sumei de 2.978,76 lei cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare, menționează ca începând cu data de (...), a intrat in vigoare O.U.G.nr.5. pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule si potrivit prevederilor H.G. nr.6. privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanței mai sus menționate. Precizează ca la art.11 din O.U.G.nr.5. se prevede restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule reglementata de C. IV, S. 1, art.6 din Anexa la H.G nr.6., Pentru restituirea sumei de 2.978,76 lei reprezentand diferenta dintre suma achitata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule prevazuta de O., este necesara depunerea la organul fiscal competent a documentatiei prevazute la art.6 din H.G.6.. In ceea ce priveste dispozitiile art. 90 din T.ul Comunitatii E., la care face referire reclamanta in actiune, acestea nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa pe poluare urmeaza a fi platita de toti proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenienta acestora, la momentul primei inmatriculari in R.. Face precizarea ca nici comisia E. nu este impotriva perceperii unei taxe pe poluare. De asemenea, mentionează ca principiul "poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul U. E. Totodata, precizează faptul ca alin. (2) al art. 148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale U. E., fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat memebru in parte. Cu privire la prevederile art. 90 alin. (1) din T.ul instituind Comunitatea E., precizează ca acestea se refera la "interzicerea taxelor vamale la import si la export si alte taxe cu efect echivalent", ori taxa pe poluare nu intra in aceasta categorie, nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relatiilor comerciale dintre tarile membre ale uniunii E. si se aplica tuturor autoturismelor/autovehiculelor inmatriculate in R., indiferent daca provin din productia interna sau din spatiul comunitar. Totodata, fata de sustinerea reclamantului ca taxa pe poluare este discriminatorie, apreciază ca argumentele care stau la baza acestei afirmatii nu pot fi retinute, intrucat regimul fiscal este acelasi pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in R.. A. invederează ca argumentele invocate sunt neintemeiate, intrucat legislatia europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decat al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici C. E. nu este impotriva perceperii unei taxe pe poluare cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Precizează de asemenea, ca 16 state membre ale U. E. practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, Grecia, D.emarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei in cuantum de 4.651 lei, reprezentand taxa pe poluare. De asemenea, invederează instantei faptul ca, obligatia generica de armonizare a legislatiei interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin. (2) din Constitutie, revine exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecatoresti. Mai mult decat atat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege." A. arata ca nicio lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele internationale. in drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, O., art.115 din Codul de procedura civila. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, intimatul B. C. în contradictoriu cu AFP S. 5 B. a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2978,76 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare. În raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B. a susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelorcomponente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimata are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantei dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicareadispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B. împotriva sentinței civile nr. 449 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B. împotriva sentinței civile nr. 449 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. B. F. T. M. H. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
