Decizia civilă nr. 3142/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3142/2011
Ședința din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : A. C.
JUDECĂTOR : F. T.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 427 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimata SC M. I. S., având ca obiect anulare act administrativ - decizie L. 76/2002.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic M. G. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv lămuriri cu privire la evoluția bugetului aferent anilor 2009-2010 și care atestă că recurenta se află în imposibilitatea onorării obligațiilor, că bugetul aferent anului 2009 a fost insuficient convențiilor încheiate. De asemenea învederează instanței că în anul 2009 nu s-au mai încheiat noi convenții.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.427 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC M. I. S., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. fost anulată Decizia nr.174/(...) emisă de A. C. fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din L. 76/2002 aferentă perioadei martie
2009 - februarie 2010.A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de
39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Hășmășan Cecilia Adela, persoană care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.85 alin.1 din L. nr.76/2002.
Ulterior, la data de (...) reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă, că s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare și că nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decât numai în limita creditelor bugetare.
Potrivit art.85 alin.1 din L. 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
Reclamanta a depus lunar toată documentația pentru a obține subvenția prevăzută de art.85 alin.1 din L. 76/2002, a înregistrat toate declarațiile și datele despre angajator, lună de lună, și a întocmit situațiile financiare pe anul 2009. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna februarie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă.
Pârâta a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens.
Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță).
Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.174/(...) și a obligat pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din L. 76/2002 aferentă perioadei martie 2009 - februarie 2010, avându-se în vedere faptul că s-a făcut dovada plății subvenției pentru luna februarie 2009.
În temeiul art.274 C.proc.civ, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentințeicivile recurate și respingerea contestației înaintata de reclamantă.
În motivarea recursului a arătat că la data de (...) A.J.O.F.M. C. a emis
Decizia nr.174, prin care a respins solicitarea reclamantei S. I. S. înregistrata cu nr.34 din data de (...) cu privire la acordarea subvenției prevăzuta de art.80 din L. nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum reiese din conținutul art.1 al Deciziei nr.174/(...), A.J.O.F.M. C. a motivat respingerea solicitării în temeiul Legii nr.500/2002 actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.
La art.1 alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozițiile acestei legi se aplica in domeniul elaborării. aprobării. executării si raportării bugetului asigurărilor sociale de stat.
Întrucât legea bugetara anuala prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementările care sunt specifice exercițiului bugetar, reiese în mod clar din textul de lege faptul că sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art.1 alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, în conformitate cu art.4, alin.2.
Mai mult, în conținutul art.4, alin.3 din L. nr.500/2002 se prevede în mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit și materializat ca un cuantum fix alocat și cu o destinație precisa.
Astfel toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă.
Totodată, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale.
De asemenea nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.l alin.2 și nici angajata și efectuată din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, așa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
A. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator terțiar de credite și în consecința se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute la art.22 alin.l din L. nr.500/2002, articol al cărui conținut prevede ca ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
A. C. nu este obligată și nu poate să prevadă sau să anticipeze un viitor număr de convenții sau un număr de persoane ce vor fi angajate, aceste acțiuni ținând cel mai mult de evoluția sectorului de activitate economica care în unele perioade poate crește, depășind posibilitățile financiare de acordare de subvenții pentru angajatori, dintr-un buget prestabilit și limitat ca suma.
Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art.85 din L. nr.76/2002, angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar in urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de munca.
Convenția reprezintă, în cazul de fata, acordul bilateral de voința necesar în vederea materializării acesteia dar convenției nu i s-a dat curs întrucât una dintre părți, respectiv A. C. nu și-a dat consimțământul pentru că se afla în imposibilitatea legala a onorarii obligației fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, instituția neputându-se angaja la o obligație de plata pentru o suma și dintr-un fond a cărui limita maxima a fost atinsa și a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat.
Pe de alta parte, așa cum a arătat instanța de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar considera ca nici paratei, având în vedere calitatea acesteia de ordonator terțiar de credite, care are o poziție de subordonare față de ordonatorul principal de credite și în consecința cuantumul financiar scăzut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfășurându-și activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligație de plată pe care nu putea să o onoreze având în vedere prevederile stricte si imperative ale Legii nr.500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinație speciala.
De asemenea arată unele modificări aduse de L. nr.233/20l0 pentru modificarea și completarea Legii nr.76/2002 si care consolidează legătura dintre prevederile Legii nr.76/2002 cu privire la acordarea subvențiilor ca masuri de stimulare a ocupării forței de muncă și prevederile Legii nr.500/2002 cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plăți din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocupării forței de munca și anume:
In conținutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede în mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinație precisa.
Totodată, în conformitate cu art.14, alin.I-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata și sunt determinate de autorizările continue in legi specifice și în legile bugetare anuale.
De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala, așa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătita dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Analiza recursului formulat în raport de motivele invocate , relevăurmătoarele.
Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.potrivit art.85 alin.1 din L. 76/2002.
Prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile conform cărora pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta apreciind că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției , care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță.
Aserțiunile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii .
Recurenta mai susține că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor.
Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala , iar Curtea apreciază că textul Legii nr 76/2002 constituie în mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamantă și negate de recurentă.
Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii .
Recurenta a mai susținut că a solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .
O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal.
Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa , norma prin care s-a instituit să fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta.
Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul dreptul la o bună administrație , nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege.
În exercitarea funcțiilor sale, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește elaborează, actualizează și monitorizează S. națională pentru ocuparea forței de muncă și S. pentru formare profesională continuă și analizează, propune modificări și aprobă anual Programul național de ocupare a forței de muncă și P. național de formare profesională, inițiate de A. N. pentru O. F. de M.. Potrivit art 3 din HG 11/2009 ,astfel că obligația îndeplinirii tuturor demersurilorpentru resoectarea legiicare guverneazădrepturileinvocatede reclamant este în sarcina recurentei .
Argumentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefundat prima instanță realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ sau un alt motiv de recurs și în consecință va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.427 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.427 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. A. C. F. T.
Red.A.C./S.M.D./2 ex./(...)/Jud.C. P.
L. F.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 5204/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 512/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
