Decizia civilă nr. 3144/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator de date cu caracter personal 8428
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3144/2011
Ședința din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 6. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimatul P. G. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art.1591 alin.4 C.pr.civ., constată că, întemeiat pe dispozițiile art.8 și art.10 din Legea nr.554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.6. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul P. G. I. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. N., și în consecință: - s-a dispus anularea actului administrativ decizia nr.53/04.05.20l0 de soluționare a contestațiilor emise de pârâta D. BN și a deciziei de calcul a taxei de poluare din (...) a pârâtei AFP N. - a fost obligată pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de l636 lei reprezentând taxă poluare achitată cu chitanța TS5 nr.0373008/(...), plus dobânda legală de la data deciziei de respingere a contestației până la data plății efective a taxei achitate. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată și obligă chemata în garanție A. F. de M., să plătească pârâtei AFP N. suma menționată mai sus. S-au respins excepțiile invocate de pârâta D. BN și chemata în garanție A. F. pentru M.. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență căprin ultimele modificări aduse O. 50/2008, act normativ aplicabil în cauză, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art.90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja înmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speța fie spre cele deja înmatriculate in România, fie spre cele produse in România. Excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii administrative fiscale invocată decătre pârâtă nu a putut fi reținută de către instanță, deoarece împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de pârâta AFP N., petentul a formulat contestație, ce a fost soluționată de către pârâta D. BN prin decizia nr.30/4.05.20l0, în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestației. Prin urmare, actul administrativ atacat de către petent prin prezenta acțiune în contencios administrativ este decizia prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare. Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. pentru M., solicitândmodificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, recurenta critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea pevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Principala critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, încorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață fi care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Prin urmare, OUG nr. 50/2008 (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității E. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în A nexa nr. 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechime a autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, câtă vreme pentru acestea taxa nu a fost plătită și, evident, nici nu se pune problema restituirii ei. Critică, de asemenea soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Recurenta nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa de poluare, respectiv nu a emis D. de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor la bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă. Împotriva sentinței a formulat recurs și D. G. a F. P. B. N., în nume propriu și pentru A. F. publice N., solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris; modificarea sentintei civile atacate in principal in sensul admiterii exceptiei lipsei procedurii prealabile fiscale cu consecinta respingerii actiunii ca fiind inadmisibila, iar in subsidiar in sensul respingerii actiunii in contencios administrativ formulata de catre reclamantul-intimat P. G. I. ca fiind neintemeiata, pe cale de consecinta menținerea ca fiind temeinice si legale actele administrative atacate, respectiv D. nr.53/(...) emisa de catre D. G. a F. P. B. N. in solutionarea contestatiei reclamantului-intimat precum si D. de calcul a taxei pe poluare din data de (...) si sa nu se dispună restituirea taxei pe poluare in suma de 1.636 lei achitata de catre reclamant si nici acordarea dobanzilor legale. Motivele de recurs pe care le invocă in prezenta cerere, sunt cele prevazute de art.304 pct. (7) si (9),Cod procedura civila. În motivarea recursului, arată că actele administrativ-fiscale atacate, respectiv D. nr.53/(...) emisa de catre D. G. a F. P. B. N. privind solutionarea contestatiei formulata in calea administrativa de atac si D. de calcul a taxei pe poluare din data de (...) sunt temeinice si legale sub toare aspectele. Cat priveste inadmisibilitatea actiunii formulate pentru lipsa procedurii administrativ fiscale, arata că decizia de calcul a taxei pe poluare putea sa fie atacata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii ei, sub sanctiunea decaderii potrivit art.207 C.procedura fiscala, mentiune inscrisa in chiar deciziile de calcul emise de catre organul fiscal. Pe fondul cauzei arată ca autovehiculul inmatriculat de catre reclamantul-intimat era supus aplicarii si platii taxei pe poluare pentru autoturisme si autovehicule. In contradictoriu atat cu reclamantul-intimat cat si cu retinerile instnatei de fond, OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare, nu au fost si nu sunt in contradictie cu normele comunitare, scopul instituiri acesteia fiind acela de a contribui cu sumele incasate, la asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limitaprevazute de legislatia comunitara in acest domeniu si de asemenea nu este discriminatorie. In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre au fost si sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Recurenta a invocat în esență aceleași argumente folosite de A. F. pentru M. în motivarea recursului său. Cu privire la petitul reclamantului - intimat de a i se restitui odata cu taxa pe poluare si dobanzile legale calculate pana la data restituirii efective a taxei solicitate, a invederat faptul ca restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementata prin dispozitiile art.117 C.procedura fiscala (art.112 inainte de republicare), iar procedura efectiva de restituire a sumelor de la buget este reglementata expres de catre dispozitiile OMFP nr.1899/2004. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 50/2008 că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 50/2008 apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din Legea 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții specialeadministrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din Legea 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, corectă fiind așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat ohotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-adecis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de (...). Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.3 alin.3 din OG 9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 C., în speță fiind acordată de la data deciziei de respingere a contestației și necontestată sub acest aspect de reclamant. În temeiul art.1 alin.1 din OUG 50/2008 și art.60 C.proc.civ., a fost corect admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru M., acesta fiind organul care gestionează taxa de poluare achitată de contribuabili. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursurile ca neîntemeiate, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de pârâta D. G. a F. P. B. N. în nume propriu și în reprezentarea A. F. P. N. și de chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței civile nr.6./(...) pronunțată în dosarul nr.(...) a Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: P. I.
| ← Decizia civilă nr. 5364/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1895/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
